Procurorul General al Romaniei, Tiberiu Nitu (foto), a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu un recurs in interesul legii privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 348 din Noul Cod de procedura penala, respectiv competenta de a se pronunta asupra masurilor preventive pe durata solutionarii contestatiei prevazute de art. 347 din aceeasi lege penala. Potrivit prevederilor legale, competenta solutionarii contestatiilor cu privire la modul de solutionare a cererilor si a exceptiilor revine judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate, lucru care, sustine Procurorul General Tiberiu Nitu, ar trebui sa fie modificat in sensul in care competenta pronuntarii asupra masurilor preventive, pe durata solutionarii contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala, sa revina judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta sa judece cauza pe fond. 

Procurorul General Tiberiu Nitu isi exprima pozitia ca articolul 348 din NCPP, care da competenta judecatorului de camera preliminara sa se pronunte asupra masurilor preventive in procedura de camera preliminara, “nu opereaza nicio distinctie, dupa cum cauza se afla in procedura propriu-zisa de camera sau in procedura solutionarii caii de atac impotriva unora dintre solutiile pronuntate in aceasta procedura, respectiv a contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala".

In opinia lui Tiberiu Nitu, modul de redactare a unor prevederi din NCPP face dificila identificarea judecatorului de camera preliminara competent – cel de la instanta competenta sa judece cauza in fond sau cel de la instanta ierarhic superioara si care este competent si cu judecarea contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala.

In atare conditii, se arata in RIL ca “pentru inlaturarea ambiguitatii create de redactarea art. 348 din Codul de procedura penala, devin utile si lamuritoare dispozitiile art. 347 din acelasi cod, respectiv valorificarea lor in cadrul unei interpretari sistemice", din analiza carora se poate concluziona doar ca dispozitiile legale privind masurile preventive in procedura de camera preliminara nu sunt incidente si in contestatia prevazuta de art. 347 din Codul de procedura penala, astfel ca pronuntarea asupra masurilor preventive in procedura de camera preliminara exced competentei functionale a judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara sau a completului de doi judecatori de camera preliminara al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, investit cu judecarea contestatiei.

In acelasi document se face referire la art. 347 alin 1 si 3 din NCPP, din care rezulta ca judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara sau completului de doi judecatori de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu le este conferita competenta de a se pronunta asupra masurilor preventive, nici in prima instanta si nici ca instanta de control judiciar, iar recunoasterea unor astfel de competente ar echivala, sustine Nitu, “cu o adaugare la lege".

Nitu considera astfel ca este lipsit de temei legal ca un complet de doi judecatori de camera preliminara al ICCJ sa se pronunte in prima instanta pe masuri preventive, sustinand ca "este imposibila atribuirea unei astfel de competente, in conditiile in care dispozitiile legale existente in materie de competenta (fie ca este vorba de Codul de procedura penala sau de Legea nr. 304/2004) nu ofera nicio solutie".

De asemenea, de neacceptat, in raport cu caracterul evident nelegal, ar fi si concluzia potrivit careia, intr-o astfel de ipoteza, este exclusa calea de atac impotriva incheierii prin care se dispune asupra masurilor preventive, mai sustine Tiberiu Nitu.

In finalul documentului, Tiberiu Nitu solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitei sa constate ca problema ridicata a primit diferite interpretari din parte instantelor de judecata, motiv pentru care este necesar o decizie obligatorie in vedere creari unei practici unitare.

Prezentam in continuare Recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei, Tiberiu Nitu:

"In urma analizei jurisprudentei nationale in aceasta materie au fost identificate urmatoarele orientari:

I.Potrivit unei orientari, competent sa se pronunte asupra masurilor preventive (in special, a celor privative de libertate care sunt singurele care au o durata determinata) este judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara celei sesizate, respectiv acela investit si cu competenta solutionarii contestatiei intemeiate pe dispozitiile art. 347 din Codul de procedura penala.

Potrivit jurisprudentei care ilustreaza aceasta orientare (anexele 1-15), judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate si avand spre solutionare contestatia a verificat si legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive dispuse fata de inculpat, invocandu-se ca temei legal dispozitiile art. 348 raportat la art. 207 din Codul de procedura penala.

Din analiza hotararilor relevante, rezulta ca, in aceasta ipoteza, nu s-a pus in mod expres problema competentei sub aspect functional, in sensul daca judecatorul investit cu contestatia ar putea sau nu sa verifice el insusi legalitatea si temeinicia masurii preventive a arestului.

II.Potrivit celeilalte orientari jurisprudentiale, dimpotriva, competent sa se pronunte asupra masurilor preventive a fost considerat judecatorul de camera preliminara de la instanta competenta sa judece cauza in fond (anexele 16-27).

Totodata, in cadrul acestei orientari, in raport cu functia judiciara, s-au conturat doua puncte de vedere:

II.1.Potrivit unui punct de vedere (majoritar), pronuntarea asupra masurilor preventive s-a realizat de judecatorul de la instanta competenta sa judece cauza in fond, in calitate de judecator de camera preliminara si conform dispozitiilor legale care reglementeaza masurile preventive in procedura de camera preliminara (anexele 16-25).

II.2.Potrivit celuilalt punct de vedere, tot judecatorul de la instanta competenta sa judece cauza in fond s-a pronuntat asupra masurilor preventive, insa in exercitarea functiei de judecata si conform reglementarilor care normeaza masurile preventive in cursul judecatii anexele 26, 27);

Apreciez ca solutia legala este aceea conform careia competenta pronuntarii asupra masurilor preventive, pe durata solutionarii contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala, apartine judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta sa judece cauza in fond, respectiv cea exprimata de orientarea jurisprudentiala mentionata la punctul II.1.

Potrivit art. 348 din Codul de procedura penala, competent sa se pronunte asupra masurilor preventive in procedura de camera preliminara este judecatorul de camera preliminara. Textul legal insa nu opereaza nicio distinctie, dupa cum cauza se afla in procedura propriu-zisa de camera sau in procedura solutionarii caii de atac impotriva unora dintre solutiile pronuntate in aceasta procedura, respectiv a contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala. Acest mod de redactare face dificila identificarea judecatorului de camera preliminara competent – cel de la instanta competenta sa judece cauza in fond sau cel de la instanta ierarhic superioara si care este competent si cu judecarea contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala.

In aceste conditii, pentru inlaturarea ambiguitatii create de redactarea art. 348 din Codul de procedura penala, devin utile si lamuritoare dispozitiile art. 347 din acelasi cod, respectiv valorificarea lor in cadrul unei interpretari sistemice.

Astfel, dispozitiile art. 347 din Codul de procedura penala care reglementeaza contestatia, in alineatul al treilea, prevad expres acele dispozitii privind procedura de camera preliminara care sunt aplicabile si in procedura de solutionare a contestatiei (durata procedurii in camera preliminara – art. 343; masurile premergatoare – art. 344; procedura in camera preliminara – art. 345; solutiile – art. 346). Or, potrivit art. 347 alin. 3 din Codul de procedura penala trimiterea si, respectiv, aplicarea corespunzatoare in solutionarea contestatiei, nu vizeaza si art. 348 din acelasi cod, privind masurile preventive.

In acest context, singura concluzie ce poate fi formulata este aceea ca dispozitiile legale privind masurile preventive in procedura de camera preliminara nu sunt incidente si in contestatia prevazuta de art. 347 din Codul de procedura penala si, in consecinta, pronuntarea asupra masurilor preventive in procedura de camera preliminara exced competentei functionale a judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara sau a completului de doi judecatori de camera preliminara al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, investit cu judecarea contestatiei.

Pentru aceeasi concluzie pledeaza si dispozitiile art. 347 alin. 1 din Codul de procedura penala (“in termen de trei zile de la comunicarea incheierii prevazute de art. 346 alin. 1, procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. 3-5”). Astfel, dispozitia citata, stabilind obiectul asupra caruia poarta controlul in calea de atac a contestatiei si, prin aceasta, limitele investirii instantei de control judiciar, nu vizeaza si materia masurilor preventive.

In consecinta, din interpretarea si analiza dispozitiilor art. 347 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, rezulta ca judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara sau completului de doi judecatori de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu le este conferita competenta de a se pronunta asupra masurilor preventive, nici in prima instanta si nici ca instanta de control judiciar. A le recunoaste o asemenea competenta ar echivala cu o adaugare la lege. Mai mult, s-ar ajunge la dificultati sau la solutii nelegale ori neprevazute de lege in ceea ce priveste calea de atac a contestatiei impotriva incheierii prin care se dispune asupra masurilor preventive. Astfel, s-ar putea ajunge la o deplasare a competentei de a judeca o asemenea contestatie catre instantele ierarhic superioare celei care judeca contestatia intemeiata pe art. 347 din Codul de procedura penala, in masura in care judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara / completul de doi judecatori de camera preliminara al Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-ar pronunta, in prima instanta, asupra masurilor preventive. Or, o asemenea competenta nu are temei legal si, totodata, contravine art. 205 din Codul de procedura penala. Mai mult, la nivelul instantei supreme, este imposibila atribuirea unei astfel de competente, in conditiile in care dispozitiile legale existente in materie de competenta (fie ca este vorba de Codul de procedura penala sau de Legea nr. 304/2004) nu ofera nicio solutie.

De asemenea, de neacceptat, in raport cu caracterul evident nelegal, ar fi si concluzia potrivit careia, intr-o astfel de ipoteza, este exclusa calea de atac impotriva incheierii prin care se dispune asupra masurilor preventive.

Prin urmare, in temeiul art. 348 din Codul de procedura penala si a argumentelor deduse din interpretarea art. 347 alin. 1 si 3 din acelasi cod, singura solutie legala si functionala este aceea potrivit careia in procedura de camera preliminara, de la sesizarea instantei cu rechizitoriu si pana la ramanerea definitiva a solutiilor pronuntate de judecatorul de camera preliminara conform art. 346 alin. 3-5 din Codul de procedura penala, inclusiv prin solutionarea contestatiei prevazute de art. 347 din acelasi cod, competenta pronuntarii asupra masurilor preventive apartine judecatorului de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriu.

Din perspectiva acestei concluzii este asigurata si respectarea art. 205 din Codul de procedura penala; impotriva incheierii prin care se dispune de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriu asupra masurilor preventive, inclusiv pe durata solutionarii contestatiei intemeiate pe art. 347 din Codul de procedura penala, procurorul si inculpatul pot exercita calea de atac a contestatiei, cu respectarea competentei stabilite de art. 205 alin. 1 fraza a II-a si alin. 2 din acelasi cod.

Concluzia competentei functionale a judecatorului de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriul (instanta competenta sa judece cauza in fond) de a se pronunta asupra masurilor preventive si pe durata solutionarii contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala este sustinuta si din perspectiva art. 4251 alin. 4 raportat la art. 416 cu referire la art. 347 din acelasi cod. Aceste din urma dispozitii legale, prevazand efectul suspensiv al exercitarii caii de atac a contestatiei, au drept consecinta prelungirea fazei de camera preliminara pana la momentul solutionarii acestei cai de atac.

In consecinta, cauza aflandu-se pana la solutionarea contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala in faza camerei preliminare, conform art. 348 din acelasi cod, competent sa se pronunte asupra masurilor preventive este judecatorul de la instanta sesizata cu rechizitoriul (instanta competenta sa judece cauza in fond) in calitate de judecator de camera preliminara, iar nu in exercitarea functiei de judecata. Procedura de urmat va fi cea prescrisa de art. 207 din Codul de procedura penala la care, de altfel, trimite si art. 348 alin. 2 din acelasi cod, impotriva incheierilor prin care se va dispune asupra masurilor preventive urmand a fi exercitata calea de atac a contestatiei, conform art. 205 din Codul de procedura penala.

In cazul incheierilor pronuntate in temeiul art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala, incheieri care sunt definitive si pentru care art. 347 din Codul de procedura penala nu prevede posibilitatea atacarii cu contestatie, judecatorul de la instanta sesizata prin rechizitoriu se pronunta asupra verificarii mentinerii arestarii preventive in calitate de judecator care exercita functia de judecata in cauza, pe baza dispozitiilor legale care guverneaza masurile preventive in cursul judecatii.

Avand in vedere cele expuse, va solicitam sa constatati ca problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, conform art. 474 Codul de procedura penala”.