Noi dezvaluiri cu privire la abuzurile DNA ies la iveala. Doi politisti ridicati in timpul unei ample si intens mediatizate actiuni organizate de DNA, in februarie 2011, impotriva coruptiei din vami, au prezentat in plangerile formulate la CEDO modul in care au fost tratati de procurorii DNA. Capatina Daniela si Matei Florin Constantin, agenti in cadrul Punctului de Trecere a Frontierei de Stat Siret, au acuzat maniera in care au fost ridicati din apartamentele lor in dimineata zilei de 3 februarie 2011, modul in care s-au desfasurat perchezitiile domiciliare, ignorarea prezumtiei de nevinovatie, incalcarea dreptului la aparare, precum si conditiile de transport – privarea de hrana si de apa timp de opt ore pe parcursul drumului de 500 de kilometri de la Radauti la Bucuresti – si de detentie.

Cei doi, trimisi in judecata la data de 26 aprilie 2011 printr-un rechizitoriu (vezi facsimil) intocmit de procurorii Ionita Vasile, Radu-Mihaita Cazacu, Cosmin-Adrian Iordache si George Nica si confirmat de seful de la acea vreme a Sectiei a II-a DNA, Doru Florin Tulus (foto), au primit 5.700 de euro din partea statului roman, dupa ce, reprezentati de avocata Angelica Enache din Baroul Bucuresti, au depus la CEDO plangeri prin care au reclamat incalcarea mai multor prevederi ale Conventiei Drepturilor Omului, indeosebi a articolului 3 - "Interzicerea torturii", care prevede ca „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. Despagubirile au fost acordate in urma unor intelegeri pe cale amiabila. La sfarsitul anului trecut, Guvernul Romaniei a propus Danielei Capatina 3.000 de euro, iar lui Florin Constantin Matei, 2.700 de euro, oferte acceptate de cei doi.

La 31 ianuarie 2011, Directia Nationala Anticoruptie – Sectia de Combatere a Infractiunilor Conexe Infractiunilor de Coruptie a dispus inceperea urmaririi penale impotriva a 64 de persoane, printre care si agentii Capatina Daniela si Matei Florin Constantin, pentru luare de mita in forma continuata. Potrivit DNA, cei doi ar fi pretins, primit ori acceptat, direct sau indirect, importante sume de bani si bunuri de la persoanele care au tranzitat frontiera in perioada septembrie 2010 - ianuarie 2011, in scopul de a nu-si indeplini atributiile de serviciu privind controlul de frontiera si a le permite unor cetateni straini introducerea in Romania a unor bunuri (in general tigari din Ucraina) peste limita legala admisa.

In plangerile formulate la CEDO, Capatina Daniela si Matei Florin Constantin au reclamat ca rezolutia de punere sub invinuire nu le-a fost comunicata, neavand cunostinta de faptul ca se efectueaza cercetari intr-un dosar penal impotriva lor. Acestia au semnalat ca dupa inceperea urmaririi penale impotriva lor – respectiv, in data de 03 februarie 2011, ora 6 dimineata, s-au prezentat la locuintele lor mai multe persoane (comisari si subcomisari de Politie, insotiti de mai multi jandarmi cu cagule), care le-au comunicat verbal ca sunt cercetati de DNA, justificandu-si intrarea in forta in casele lor prin autorizatii emise de Curtea de Apel Bucuresti, la data de 1 februarie 2011. In plus, Capatina Daniela si Matei Florin Constantin au sustinut ca ofiterii care au descins in apartamentele lor nu le-au pus la dispozitie vreun act doveditor in ceea ce priveste calitatea de persoana invinuita pentru acte de coruptie si nici nu le-au permis sa-si contacteze avocati care sa participe la efectuarea perchezitiilor, fiindu-le astfel incalcat dreptul la aparare.

O si mai grava abatere semnalata de cei doi s-a referit la modul in care au fost ridicati din locuintele proprii si transportati la Bucuresti. Din plangerea depusa de Capatina Daniela reiese ca aceasta a fost luata din casa fara a i se permite sa isi ia un bagaj cu bunuri strict necesare, iar pe parcursul drumului de la Suceava pana la Bucuresti nu a primit hrana si nici apa: “Comisarii de politie si jandarmii mascati au procedat la perchezitionarea apartamentului meu situat in (...), unde locuiesc impreuna cu sotul meu si cei doi copii, ocazie cu care organele judiciare au ridicat toate sumele de bani gasite in apartament, desi pentru sumele respective de bani am pus la dispozitie actele de provenienta - imprumuturi bancare si chitante de schimb valutar, aceste sume regasindu-se si in declaratia mea de avere, dovedind astfel provenienta licita a acestor economii personale. La sfarsitul perchezitiei domiciliare, comisarii si jandarmii mascati mi-au comunicat ca exista pe numele meu un mandat de aducere la sediul DNA - Bucuresti si, fara a mi se prezenta vreo dovada in acest sens, am fost luata fortat de acasa (fara vreun bagaj care sa cuprinda strictul necesar, doar cu hainele in care eram imbracata in acel moment), urcata intr-un autocar impreuna cu alte persoane si transportata de la Suceava la Bucuresti, distanta parcursa intr-un interval de 8 ore, fara a fi asigurata hrana ori apa."

De altfel, aceleasi abuzuri au fost semnalate si de Matei Florin Constantin, in cererea inaintata Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Prezentam fragmente din plangerea formulata de Capatina Daniela. Plangerea lui Florin Matei este atasata integral la finalul articolului.

"In momentul in care am ajuns la sediul Directiei Nationale Anticoruptie - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie din Bucuresti, strada Stirbei Voda nr. 79-81, aproximativ orele 21:00 PM, am fost filmata video si audio si prezentata “live” la TV, fara sa mi se permita sa iau legatura cu un avocat si nici nu am fost informata de catre Directia Nationala Anticoruptie cu privire la motivul pentru care am fost adusa la Bucuresti si acuzatiile ce mi se aduceau. Ulterior, dupa mai bine de 17 ore de la momentul cand am fost luata de la domiciliul meu si dupa un drum obositor de 500 km, strabatut in viteza in masinile politiei si jandarmeriei, cu girofarurile aprinse si sirenele pornite, astfel cum rezulta din imaginile prezentate la principalele posturi de stiri, in dimineata zilei de 04.02.2011, orele 04:00 AM, fara a mi se da ragazul macar de a ma odihni, mi-au fost aduse la cunostinta invinuirile, respectiv infractiunea prevazuta de art. 254 alin. 2 Cp si infractiunea prevazuta de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, astfel cum reiese din procesul-verbal de aducere la cunostinta a invinuirii intocmit cu acea ocazie.

La un interval de cateva minute de la intocmirea procesului verbal de comunicare a invinuirilor, fara a-mi putea exercita dreptul la aparare, ce presupunea acordarea unui timp rezonabil de pregatire a declaratiei, mi-a fost prezentata ordonanta de retinere si ordonanta prin care s-a pus in miscare actiunea penala, fara sa mi se aduca la cunostinta ca urmeaza sa se intocmeasca un referat cu propunere de arestare preventiva si fara sa fiu ascultata cu privire la conditiile prevazute de art. 143 Cpp si cu privire la cazul de arestare mentionat in referatul cu propunerea de arestare preventiva.

De asemenea, nu am fost informata asupra acuzatiei in mod detaliat, fiindu-mi incalcat dreptul prevazut de art. 6 alin. 3 Cpp si Conventia europeana a drepturilor omului.

Astfel, am fost incarcerata timp de cateva ore si ulterior trimisa sub escorta in fata Curtii de Apel Bucuresti – Sectia Penala, unde un procuror al Directiei Nationale Anticoruptie a solicitat arestarea mea preventiva pentru 29 de zile, in solicitarea cu propunerea de arestare preventiva nefiind mentionat vreunul din cazurile de arestare prevazute de art. 148 Cpp, cu referire stricta la subsemnata, referatul procurorilor Directiei Nationale Anticoruptie cuprinzand afirmatii generale referitoare la alti inculpati din dosar.

Instanta de judecata investita cu cererea de arestare preventiva a subsemnatei nu a verificat in mod individual daca sunt indeplinite conditiile de arestare fata de toate cele 15 persoane mentionate in cerere si la data de 04.02.2011 a admis cererea procurorilor si a dispus arestarea mea preventiva pentru o perioada de 29 de zile, pana in 05.03.2011.

Acest interval de 29 de zile l-am petrecut la sediul arestului Inspectoratului General al Politiei Romane cu sediul in Bucuresti, fara posibilitatea de a fi vizitata de copiii mei, sotul meu suferind un atac de panica nu m-a putut vizita intrucat a fost internat in regim de urgenta la Spitalul Clinic de Psihiatrie Dr. Alexandru Obregia din Bucuresti, conform biletului de iesire din spital anexat. De asemenea, mentionez ca in acest interval de 29 de zile procurorii Directiei Nationale Anticoruptie nu mi-au prezentat probele in acuzarea mea, nu au efectuat acte de urmarire penala cu privire la subsemnata si conditiile de arest au fost dintre cele mai groaznice.

Dupa expirarea celor 29 de zile, procurorii Directiei Nationale Anticoruptie au solicitat prelungirea starii de arest preventiv pentru inca 30 de zile, motivarea acestora cuprinsa in cel de-al doilea referat fiind identica cu cea detaliata in primul referat de luare a masurii preventive, astfel cum rezulta din documentele anexate.

(...)

Consider ca urmare a conditiilor sanitare precare, ventilatiei, accesului la lumina zilei, caldurii, perioada de detentie din Arestul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti a constituit un tratament inuman si degradant, fiind lipsita totodata de dreptul de a-mi vedea copii si familia. (...) Detinutele (alte 10 persoane) care imparteau celula cu subsemnata dispuneau in permanenta de un spatiu de aproximativ 2 mp, incalcandu-se, astfel, prevederile Comitetului European pentru prevenirea tratamentelor inumane sau degradante care fixeaza ca norma aproximativa si de dorit pentru celulele de detentie o suprafata de 7 mp de fiecare prizonier. Prin urmare, celula subsemnatei era in permanenta suprapopulata, ceea ce constituie, in sine, o incalcare a prevederilor art. 3 din Conventie.

Aceste conditii au fost agravate de iluminatul permanent al celulei, de lipsa unei aerisiri adecvate a camerei, in conditiile in care detinutele erau autorizate sa fumeze, de lipsa unei recreeri in aer liber, precum si de agitatia permanenta si de numarul mare de detinute, astfel ca privarea de somn care a rezultat datorita acestui mediu a fost extrem de neplacuta, atat din punct de vedere fizic cat si din punct de vedere psihologic.

Aceste conditii de detentie mi-au provocat suferinte mentale considerabile, care au adus atingere demnitatii mele si care mi-au generat sentimente menite sa ma injoseasca si sa ma umileasca.

Tinand cont de conditiile severe din celula, de lipsa plimbarilor in aer liber si de faptul ca am fost detinuta in aceste conditii timp de treizeci de zile, consider ca greutatile pe care le-am indurat au depasit nivelul inevitabil inerent detentiei si au atins pragul severitatii contrare articolului 3 al Conventiei.

De asemenea, nu am fost informata asupra acuzatiei in mod detaliat. imprejurarea ca subsemnata nu am fost in mod complet si detaliat informata asupra acuzatiilor care mi se aduc rezulta din chiar continutul procesului verbal de aducere la cunostinta a invinuirii, in care nu se precizeaza numele persoanelor carora se presupune ca le-as fi pretins mita. La un interval de cateva minute de la intocmirea procesului verbal de comunicare a invinuirilor, mi-a fost prezentata ordonanta de retinere si ordonanta prin care s-a pus in miscare actiunea penala, fara sa mi se aduca la cunostinta ca urmeaza sa se intocmeasca un referat cu propunere de arestare preventiva si fara sa fiu ascultata cu privire la conditiile prevazute de art. 143 Cpp si cu privire la cazul de arestare mentionat in referatul cu propunerea de arestare preventiva.

Prin incheierea pronuntata la data de 04.02.2011, judecatorul a incalcat prevederile parag. 3 lit. a in sensul ca a dat curs cererii procurorului si a girat astfel actele efectuate de acesta desi era in mod evident si rezulta din actele dosarului ca nu fusesem informata in cel mai scurt termen asupra naturii si cauzei acuzatiilor, neavand posibilitatea sa-mi pregatesc apararea, desi potrivit art. 5 indice 2 Cod procedura penala "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva", iar art. 66 alin. 2 mentioneaza ca "in cazul in care exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie".

In legatura cu incalcarea parag. 3 lit. b, va invederez ca nu mi s-a acordat un termen in vederea pregatirii apararii, astfel cum prevede art. 6 alin. 3 lit b Cpp si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 1491 alin. 1 Cpp, intocmirea propunerii de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpat se realizeaza doar dupa ce in prealabil procurorul care efectueaza urmarirea penala procedeaza la ascultarea acestuia in prezenta aparatorului.

(...)

Am aratat instantei ca, la data de 04.02.2011, mi-au fost aduse la cunostinta invinuirile, iar la un interval de cateva minute de la intocmirea procesului verbal de comunicare a invinuirilor, mi-a fost prezentata ordonanta de retinere si ordonanta prin care s-a pus in miscare actiunea penala, fara sa mi se aduca la cunostinta ca urmeaza sa se intocmeasca un referat cu propunere de arestare preventiva si fara sa fiu ascultata cu privire la conditiile prevazute de art. 143 Cpp si cu privire la cazul de arestare mentionat in referatul cu propunerea de arestare preventiva.

De asemenea, am invederat instantei faptul ca nu mi s-a acordat un termen in vederea pregatirii apararii, astfel cum prevede art. 6 alin. 3 Cpp si Conventia europeana a drepturilor omului, intrucat acuzatiile mi-au fost aduse la cunostinta abia in ziua retinerii, 04.02.2011, fiind evident ca nu am avut timpul si, mai ales, inlesnirile necesare pregatirii apararii. Mai mult, declaratiile judiciare ale invinuitului sau inculpatului constituie unul din mijloacele de proba prevazute de lege prin care se constata elemente ce pot servi ca proba in procesul penal, furnizeaza elemente necesare aflarii adevarului, iar pe de alta parte, constituie prima modalitate prin care persoana acuzata isi exercita dreptul la aparare, drept ce mi-a fost incalcat nefiind audiata.

Toate aceste aspecte le-am sustinut atat in fata judecatorului de prima instanta, cat si in fata judecatorilor care au solutionat recursul meu impotriva incheierii de arestare.

In ce priveste incalcarea art. 6 parag. 2 din Conventie, arat ca instantele din Romania au ignorat cu desavarsire prezumtia de nevinovatie de care trebuia sa ma bucur. Ignorarea prezumtiei de nevinovatie rezulta din temeiurile pe care instanta de judecata le-a avut in vedere atunci cand a dispus arestarea mea preventiva. Astfel, judecatorul a dispus arestarea mea preventiva in temeiul art.149 indice 1 raportat la art. 143 si 148 lit. f din Codul de procedura penala.

Art. 149 indice 1 alineat 1 Cod procedura penala stabileste ca "procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea de luare a masurii preventive a inculpatului", iar alineat 2 "dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii preventive, intocmita de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala."

Art. 143 Cod procedura penala arata conditiile la care face trimitere art. 149 indice 1 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, respectiv se arata ca "masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala".

(...)

Practic, din coroborarea dispozitiilor pe care judecatorul le-a aplicat in vederea arestarii mele (de exemplu ca ,,sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala”) rezulta ca acesta a incalcat prezumtia de nevinovatie.

Desi nu mi se adusesera la cunostinta invinuirile decat in ziua retinerii mele, judecatorul a apreciat ca exista indicii temeinice ca as fi savarsit toate acele infractiuni. Este adevarat ca infractiunile pentru care am fost trimisa in judecata prevad o pedeapsa mai mare de 4 ani, dar acest lucru nu este suficient, intrucat aceasta conditie trebuie indeplinita cumulativ cu cerinta de a exista probe, nu indicii, ca lasarea in libertate a inculpatilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.

Avand in vedere ca nu avusesem ragazul sa imi pregatesc apararea, este clar ca prin arestarea dispusa de judecator s-a incalcat prezumtia de nevinovatie.

De altfel, este o practica constanta a instantelor din Romania sa ignore prezumtia de nevinovatie si sa admita propunerile procurorilor de arestare preventiva, desi pana in ziua arestarii "inculpatii" nu au habar de existenta acuzatiilor care le sunt aduse.

Procedand in acest fel, judecatorii romani au incalcat si prevederile art.5 parag. 1 din Conventie dispunand lipsirea mea de libertate ca urmare a prezumtiei de vinovatie.

In cazul de fata, incalcarea art. 6 parag. 2 si 3 a atras si incalcarea art. 5 parag. 1 din cauza modalitatii de actiune a judecatorilor: arestarea mea pe nedrept, cu incalcarea nu numai a normelor juridice interne, ci si a prevederilor Conventiei.

(...)

De asemenea, arat ca masura retinerii subsemnatei a fost adusa la indeplinire de catre organele de urmarire penala in urma unui „show mediatic” (inculpatii din dosarul nr. 316/P/2010 au fost adusi de la Suceava la Bucuresti in mai multe autocare, insotite de autoturisme cu girofaruri si sirene pornite, iar in fata sediului Directiei Nationale Anticoruptie au fost filmati de catre operatorii trusturilor media pusi in alerta de catre organele de urmarire penala), in care s-au folosit, in mod abuziv, fara consimtamantul meu si prin incalcarea prezumtiei de nevinovatie, imagini video si fotografice ale subsemnatei cu catuse la maini. Ulterior, pe parcursul prezentarii in fata instantelor de judecata in vederea luarii/prelungirii masurii arestarii mele preventive, aceste imagini au fost folosite ilegal in cadrul unor articole si reportaje aparute in presa locala, ceea ce a condus la identificarea mea de catre numeroase persoane care ma cunosteau si de prieteni, in conditiile in care la dosar nu existau probe certe din care sa rezulte as fi savarsit vreo fapta penala, iar inregistrarile video/ambientale efectuate in cauza pe care se bazeaza in mod exclusiv acuzarea mea, au fost prezentate in mod trunchiat, nu sunt clare si nu prezinta elemente esentiale cu privire la pretinsele fapte de luare de mita retinute in sarcina subsemnatei, respectiv nu se pot identifica sumele de bani presupus a fi primite cu titlu de mita, persoanele care ar fi dat sumele de bani, iar identitatea subsemnatei nu poate fi stabilita cu certitudine, in conditiile in care acestea sunt singurele probe administrate in acuzarea mea.

Totodata, privarea de libertate abuziva a subsemnatei a condus la deteriorarea vietii private familiale, sotul meu suferind o depresie puternica ce a determinat internarea acestuia intr-un spital de specialitate, iar cei doi copii ai subsemnatei, Manu si Cezara, au acuzat din plin socul psihologic declansat de arestarea mea nedreapta, avand derapaje in plan social. Astfel, Cezara, fiica mea, a renuntat la sesiunea de examene de la Facultatea Veterinara din Iasi unde este studenta, iar fiul meu, Manu, a avut un accident rutier, rasturnandu-se cu autoturismul marca Solenza, proprietatea familiei noastre.

Drept urmare, solicit condamnarea statului roman, avand in vedere ca legislatia interna este ambigua sub aspectul unuia dintre cele mai importante drepturi ale omului: dreptul la libertate - legislatie care a permis ca impotriva subsemnatei sa se dispuna o masura privativa de libertate cu incalcarea celor mai elementare garantii ale dreptului la libertate: prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare.”

*Cititi aici plangerea inaintata la CEDO de Capatina Daniela

*Cititi aici plangerea inaintata la CEDO de Matei Florin Constantin

*Cititi aici Deciziile CEDO