La fel de bine as fi putut intitula textul, o pledoarie pentru fericire. Am ajuns azi, in 14 Mai 2020 sa punem concluziile finale, sa sustinem pledoaria, asupra ”Dosarului Starii de Urgenta”. Incet, incet, de cateva zile, autovehiculele se strecoara tot mai des pe arterele acum o luna pustii, viata incepe sa pulseze intr-o societate amortita de teama fricii. Ne-am inchinat doua luni unei noi religii, aceea a sigurantei personale, indusa prin tot felul de hashtag-uri de tipul #stamacasa, #totulvafibine, #respectamregulile... O religie care nu ne-a izbavit, nu ne-a iluminat, nu ne-a inaltat si nici macar nu stim daca in realitate ne-a protejat.

In ultimele zile, avocatii sunt bombardati cu informatii despre reguli si regulamente de acces in instante si parchete, cu metodologii medicale si pseudo-medicale, care au un singur scop declarat, acela de a reporni masinaria justitiei in niste conditii despre care se spune ca ne-ar fi benefice tuturor. In aceasta frenezie a dorului de munca, proletar se avanta tot mai multe voci care propovaduiesc renuntarea la traditionala vacanta judecatoreasca pentru a recupera perioada ”pierduta” in lunile in care ne preocupam de statistici. Toti am fost statisticieni, numarand cu o obstinatie morbida, infectatii si vindecatii, decedatii si intubatii, facand comparatii intre state, de parca pepenii ar fi totuna cu merele si le putem compara.

Pledez pentru vacanta! Pledez pentru o vacanta adevarata in vara aceasta, nu una ciuntita de dragul recuperarii unei celeritati ipotetice.

Concediul sau vacanta, cum vrem sa o denumim, are rostul prim de a furniza energie psihica pentru perioadele de munca ce urmeaza in toamna. Ma intreb care ar fi eficienta noastra daca nu am avea vacante? O vesnica stare de oboseala, o mahmureala workaholica, care incetoseaza gandirea limpede si ingreuneaza procesele cognitive, asa ar arata viata fara vacanta.

Sa ne gandim apoi la eficienta muncii in timpul verii. Cine va sta cu gandul la dosare, punand bariere mintii sa nu evadeze spre plaje, spre strand sau spre piscurile muntilor? Se anunta o canicula infernala, cel mai cald an iar eu aud planuri in care trebuie sa umblam ca niste zombi ai coronei pe holurile instantelor...

Masurile luate (si respectate) au strangulat industria horeca. Ospitalitatea a ramas o himera pe care o retraim depanand amintirile si uitandu-ne cu jind la pozele din vara trecuta. Sute de mii de romani traiesc din aceasta industrie a ospitalitatii, fie ca vorbim de hoteluri, de restaurante, de agentii de turism ori de transportatori. Daca vacanta judecatoreasca nu se mai ia sau se suprima in proportie covarsitoare vom fi cateva zeci de mii de potentiali clienti (magistrati, avocati, personal auxiliar, experti, etc) care vom munci sau ne vom uita pe ferestrele tribunalelor dorindu-ne sa fim pe plaja, in loc sa punem umarul la revigorarea acestei industrii. Si cine stie, poate aceste idei vor fi urmate si de altii, ajungand astfel sa ucidem cu pofta aceasta de munca o industrie de miliarde.

Apropos de pofta de munca...Oare acesta sa fie adevarul? Sau este o preocupare de fatada pentru a potoli vocile care murmura in corul fatarniciei?

Perioada aceasta de doua luni nu a fost vacanta. Nimeni nu s-a odihnit cu adevarat. Teama pentru propria sanatate, gandul la sanatatea parintilor sau bunicilor, preocuparile pentru recesiunea economica, toate aceste au indus o stare de oboseala si stres care depaseste oboseala ce ar fi fost cauzata de activitatile obisnuite in oricare alt an.

Cred ca oamenii au dreptul la fericire. Vacanta asta este, este zambet si soare, intalnirea cu cei dragi, berea bauta cu vechi prieteni, gratarele incropite intr-o seara calduroasa, spectacolele de cabaret in aer liber, saxofonul ce rupe ritmurile muzicii electronice de pe terasa unui club, inghetata mancata stand pe treptele vreunui palat sau muzeu dupa o vizita, toate acestea compun vacanta si ne aduc fericirea. Intr-un an in care cu totii am fost apasati de temeri, dupa doua luni de izolare fortata, dupa aproape o luna de protest a magistratilor, protest intemeiat asa cum a statuat CCR, generat la randu-i de nesiguranta zilelor senectutii, dupa toate acestea daca ne va fi rapit si dreptul acesta la vacanta si la fericirea estivala cred ca vom avea cu adevarat un an ratat.

Pledez pentru vacanta.