De peste doi ani incoace, tot ceea ce inseamna proces cu Fondul de garantare a asiguratilor este judecat doar de catre Judecatoria Sectorului 2 si Tribunalul Bucuresti – fapt ce a condus la o aglomerare a acestor doua instante, care chiar si asa se situau in topul national al incarcaturii de dosare. Iar situatia s-a agravat: falimentele City Insurance si Euroins (primii doi jucatori de pe piata RCA) au inmultit simtitor numarul acestor litigii.

De aceea, Curtea de Apel Bucuresti – instanta competenta sa judece apelurile fata de hotararile pronuntate de TMB – a trimis un memoriu catre Consiliul Superior al Magistraturii, solicitand sesizarea ministrului Justitiei pentru modificarea articolului 13, alineatul 5 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, a carui actuala forma a fost data prin Ordonanta de Urgenta nr. 102/2021. Mai exact, CAB – condusa de judecatoarea Liana Arsenie (foto) – cere ca dosarele sa fie judecate de catre instantele de la sediul sau domiciliul creditorilor de asigurari. Altfel spus: valul de dosare care acum ajung la JS2 si TMB sa fie spart intre instantele din Capitala si cele din provincie.

La randul lui, Plenul CSM a trimis mai departe solicitarea CAB catre Ministerul Justitiei, prin Hotararea nr. 146/2023, adoptata unanim in sedinta din 11 octombrie si publicata luni, 23 octombrie 2023.

Inainte de 2021 era chiar mai rau

Lucrurile stateau chiar mai prost in perioada 2015-2021, forma initiala a art. 13 alin. 5 stabilind competenta exclusiva in sarcina Curtii de Apel Bucuresti, ca prima instanta. Asadar, vraful de dosare se concentra pe o singura instanta, nu pe doua, ca acum.

Redam pasajele legale relevante:

- art. 13 alin. 5 din Legea 213/2015 in forma actuala (valabila din septembrie 2021, ca urmare a OUG 102/2021): „In caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivata; impotriva deciziei se poate formula contestatie in termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sanctiunea decaderii, la instantele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenta generala din Legea nr. 134/2010 (n.r. Codul de procedura civila), republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”;

- art. 13 alin. 5 in forma aflata in vigoare intre 2015 si 2021: „In caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Impotriva deciziei se poate formula contestatie, in conditiile prevazute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare”;

- art. 19 alin. 2 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari: „Impotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestatie la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, in termen de 10 zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii”.

Prezentam Hotararea CSM 146/2023 (vezi facsimil):

„Prin Punctul de vedere nr. 2/9585/2023, Directia legislatie, documentare si contencios a supus analizei Plenului Consiliului Superior al Magistraturii oportunitatea sesizarii ministrului justitiei cu privire la necesitatea modificarii dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul stabilirii competentei pentru solutionarea contestatiior impotriva deciziilor emise de Fond in favoarea instantelor civile de la domiciliul sau sediul creditorului de asigurari.

Plenul retine ca, in prezent, dispozitiile art. 13 din Legea nr. 213/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad urmatoarele:

'Art. 13 (1) In termen de 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a deciziei Autoritatii de Supraveghere Financiara de retragere a autorizatiei de functionare si constatare a existentei indiciilor starii de insolventa a asiguratorului, Fondul este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile sale, in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, cu respectarea dispozitiilor legale, dupa parcurgerea de catre creditorul de asigurari a procedurii administrative de plata reglementate de prezenta lege; in cazul asiguratorului european, termenul de 60 de zile se calculeaza de la data prevazuta la art. 12/1 alin. (2).

(2) Fondul publica pe site-ul propriu informatii referitoare la demersurile necesare pentru obtinerea de la Fond a sumelor cuvenite creditorilor de asigurari potrivit prezentei legi.

(3) In vederea efectuarii platii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, Fondul procedeaza la verificarea dosarelor de dauna si a creantelor de asigurari inregistrate in evidentele sale, tinand seama de normele aplicabile in materie si de conditiile de asigurare generale si specifice prevazute in contractele de asigurare incheiate cu asiguratorul fata de care s-a stabilit starea de insolventa.

(3/1) in caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii ori de deces rezultate in urma unui accident de vehicule, stabilirea despagubirii reprezentand daune morale se face cu respectarea principiului echitatii, prin raportare la consecintele negative suferite in plan fizic si psihic, tinandu-se cont de criterii obiective si rezonabile.

(4) Aprobarea sau, dupa caz, respingerea sumelor pretinse de petenti este de competenta comisiei speciale, constituite conform art. 12/33; comisia speciala poate dispune suspendarea solutionarii cererii de plata, in conditiile art. 16 alin. (3).

(5) In caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivata; impotriva deciziei se poate formula contestatie in termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sanctiunea decaderii, la instantele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenta generala din Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(5/1) Hotararile judecatoresti pronuntate potrivit alin. (5) sunt supuse cailor de atac prevazute de Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(6) Dreptul petentilor la actiune contra Fondului pentru plata creantelor de asigurari, dupa inregistrarea de catre acestia a cererilor de plata, se prescrie in termen de 5 ani calculati de la data nasterii dreptului, dar nu inainte de 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a deciziei Autoritatii de Supraveghere Financiara de retragere a autorizatiei de functionare si constatare a existentei indiciilor starii de insolventa a asiguratorului sau de la data prevazuta la art. 121 alin. (2), moment de la care Fondul este indreptatit sa efectueze plati'.

Asadar, in ceea ce priveste contestatiile impotriva deciziilor emise de Fond prin care au fost respinse in totalitate sau in parte sumele pretinse de creditorii de asigurari, reglementarea actuala (art. 13 alin. 5 din lege) stabileste o competenta teritoriala exclusiva in favoarea instantelor civile de la sediul Fondului.

In raport de sediul Fondului (Sector 2, Bucuresti) si de dispozitiile art. 94 pct. 1 lit. k) si art. 95 pct. 1 din Codul de procedura civila, competenta materiala pentru solutionarea in prima instanta a constestatiilor impotriva deciziilor emise de Fond se imparte exclusiv intre Judecatoria Sectorului 2 si Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a civila, respectiv judecatoria pentru contestatiile privind pretentii in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, iar tribunalul pentru cele situate peste pragul valoric de 200.000 lei.

Totodata, Tribunalul Bucuresti solutioneaza apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de Judecatoria Sectorului 2, iar Curtea de Apel Bucuresti, apelurile impotriva hotararilor pronuntate de Tribunalul Bucuresti.

In ceea ce priveste stabilirea unei competente exclusive in favoarea unei singure instante pentru solutionarea unui numar substantial de cauze, Plenul constata ca practica a relevat ca aceasta afecteaza atat justitiabilii, cat si actul de justitie.

O astfel de situatie a existat atunci cand, in temeiul dispozitiilor art. 35 alin. (1) din forma initiala a Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, Tribunalului Bucuresti a devenit instanta exclusiv competenta la nivel national pentru solutionarea actiunilor in justitie privind contestarea deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34, avand in vedere ca entitatile emitente isi aveau sediul in Bucuresti.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, dispozitiile alin. (1) al art. 35 au fost modificate, stabilindu-se competenta in raport de locul situarii imobilului, iar nu cel al sediului entitatii emitente, asa cum era prevazut initial.

In expunerea de motive a intiativei legislative de modificare s-a subliniat ca 'actiunile initiate de persoanele interesate impotriva acestor decizii (emise de Comisia centrala din cadrul ANRP) sunt date prin lege in competenta exclusiva a Tribunalului Bucuresti, indiferent de domiciliul sau sediul reclamantului. Pentru un justitiabil care are domiciliul sau resedinta in provincie, o actiune in justitie promovata la Tribunalul Bucuresti implica costuri suplimentare, ingreunand implicit accesul la justitie, un drept fundamental garantat de Constitutia Romaniei. Statul este obligat sa asigure dreptul la un proces echitabil si sa garanteze accesul egal la actul de justitie'.

Cat priveste dispozitiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in mod similar dispozitiilor art. 35 alin. (1) din forma initiala a Legii nr. 165/2013, acestea stabilesc o competenta exclusiva in favoarea instantelor civile de la sediul emitentului deciziei, respectiv sediul Fondului de garantare a asiguratilor.

Textul legal al art. 13 alin. (5) a primit actuala forma prin O.U.G. nr. 102/2021 pentru modificarea si completarea Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si pentru modificarea altor acte normative, urmarindu-se cresterea gradului de protectie a creditorilor de asigurari prin construirea unei proceduri de natura a permite pagubitilor sa isi recupereze rapid si facil prejudiciul, astfel cum reiese din expunerea de motive.

Plenul retine ca instantele carora le-a fost atribuita competenta exclusiva, respectiv Judecatoria Sectorului 2 si Tribunalul Bucuresti, sunt unele dintre cele mai incarcate instante din tara, iar inregistrarea pe rolul acestora a unui numar urias de litigii generate de falimentul primilor doi asiguratori pe piata asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule va conduce in mod inevitabil la cresterea duratei de solutionare a cauzelor, dificultati in administrarea probatoriilor si la suportarea unor cheltuieli suplimentare de catre persoanele pagubite.

Prin urmare, stabilirea competentei exclusive in favoarea instantelor civile de la sediul Fondului de garantare a asiguratilor, fara a se tine cont de domiciliul sau sediul persoanei pagubite, este de natura a genera efecte contrare celor care au fost urmarire la momentul edictarii normei de competenta, ingreunand accesul la justitie al acestora.

Pentru aceste motive, Plenul apreciaza necesara modificarea dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, cu modificarile si completarile ulterioare, sens in care formuleaza urmatoarea propunere:

La articolul 13, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

'(5) In caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivata; impotriva deciziei se poate formula contestatie in termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sanctiunea decaderii, la instantele civile in circumscriptia carora isi are domiciliul sau sediul creditorul de asigurari, potrivit normelor de competenta generala din Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare'”.