De cateva zile nu mai pot cu cazul medicului Nelu Tataru, deputat PNL si fost ministru al Sanatatii. Ia uite de ce o duceam, noi romanii, atat de prost! Nu credeam sa mai vad mari dosare de “mita” constand in primire de oua, pui sau cateva sute de lei, dupa ce am vazut mizeria pe care acelasi parchet a facut-o batranei Maria Cociorvan adusa cu mascatii la Bucuresti, chipurile ca ar fi dat mita niste oua la un judecator.

Este exact genul de cazuri pentru care DNA nu a fost infiintat sa functioneze si pe care, cred cu tarie, niciun procuror care se respecta nu s-ar preta sa le instrumenteze.

Pentru ca faptele lui Nelu Tataru pot fi calificate drept imorale, dar in niciun caz penale.

Nu-l apar pe Nelu Tataru, nici nu-l cunosc si cred, asa cum am spus-o de multi ani, ca el trebuia anchetat de ani de zile pentru achizitiile din pandemia de Covid ori pentru afacerile cu mastile vandute prin farmacia sotiei.

Sa cobori nivelul luptei anticoruptie la nivelul relatiilor interumane, este o diversiune pe care nu ar trebui sa o mai vedem in Justitie. Pentru ca Nelu Tataru, ca medic, nu a conditionat actul medical de atentiile pe care le-a primit.

Un fost sef de servicii americane spunea candva despre “coruptie” - si pe buna dreptate - ca pana la un anumit nivel coruptia este un element benefic, care face ca rotitele si relatiile interumane din societate sa functioneze. Este vorba de ceea ce numim noi “mici atentii”. Asa functionam noi oamenii de la natura. Ca efect al educatiei primite acasa si in societate, a credintei religioase, a nivelului de evolutie al fiecaruia dintre noi.

Te duci la un restaurant, lasi un bacsis - o mica atentie - ca sa fii servit pe viitor mai bine (in mintea ta), ca sa te simti tu mai bine, dar si ca un gest al reusitei tale in viata, care poate ca vrei sa se vada. Nu te obliga nimeni.

Iti parchezi masina pe o strada aglomerata unde sunt angajati ai primariei, ii lasi si parcagiului o atentie, ca sa fie mai atent la masina ta, dar mai ales ca un gest de bine si de siguranta pe care simti sa-l faci. Nu te obliga nimeni.

Participi la un eveniment cu muzica, dai un ban la lautar, sa-ti faca o dedicatie sau ca sa te vada lumea ca esti om cu dare de mana. Nu te obliga nimeni.

Te duci la biserica, la o cununie, la un botez sau inmormantare, lasi bani la biserica, la preot, la gropari, la cei din cor. Pentru ca asa simti ca om ca e bine sa faci fapte bune. Nu te obliga nimeni.

Te duci la profesoara, la invatatoare, mai dai o floare, o atentie pentru ca asa e de cand e lumea si pamantul. Asa te-au invatat si parintii de mic cand ti-au pus florile in mana sa le dai la profesoara. Nu te obliga nimeni.

La fel si la medic, mai ales daca ai o problema mai serioasa de sanatate, tot te duci cu o floare, cu o sticla de vin, cu o ciocolata, o icoana, un ban acolo, pentru ca asa te simti tu mai bine. Mai in siguranta. Nu te obliga nimeni.

Micile atentii, pe care care omul le da si le primeste, sunt daca vreti si o expresie a omului bun care esti, care asa a fost invatat de mic ca daca vrei sa primesti in viata, trebuie sa inveti sa daruiesti. Si exemple ca cele de mai sus pot fi date cu sutele...

Micile atentii de care vorbim nu au nicio legatura cu influentarea profesiei pe care o exerciti, iar a ajunge sa-ti fie frica sa dai o atentie atunci cand tu simti ca e ceva firesc este exact ceea ce unii vor sa distruga intre oameni, si care, din pacate se intampla din cauza unor legi proaste legiferate voit, interpretate si mai idiot de niste indivizi care vor sa parvina in mod facil in cariera, calcand pe cadavre.

Cand lupta anticoruptie este coborata premeditat la nivelul relatiilor interumane, aici nu mai avem de-a face cu combaterea vreunui fenomen infractional, ci cu distrugerea premeditata de cariere si destine. Pe un asemenea tipar, toti putem fi transformati in corupti peste noapte. Gata, am fost surprinsi ca am dat sau am primit o atentie, care nu are niciun efect asupra felului in care ne desfasuram profesiile, si gata, devenim niste monstri peste noapte, numai buni de ostracizat in societate.

Revin la cazul lui medicului Nelu Tataru, acesta nu a conditionat actul medical. Nu a cerut nimic pacientilor care l-au vizitat. Sigur, moral, putem sa-l judecam fiecare dupa cum dorim, dar din punct de vedere al legii penale, faptele lui nu pot fi incadrate la luare de mita.

De ce? Pentru ca lipsesc elementele de baza ale infractiunii de mita: lipseste vinovatia si lipseste tocmeala. Omul nu a cerut, nici nu a spus ca daca va primi sau nu va primi ceva, va face sau nu ceva ca medic. Ca pacientii i-au lasat atentii, pentru ca asa au vrut ei, asa e in viata. Asa e in Romania, si in intreaga lume. Sa nu ne mai ascundem dupa deget. Si sefii de stat si magistratii, politistii, ca mai toate categoriile profesionale marcante, pe unde se duc in activitatea lor, primesc cadouri, atentii la diverse vizite, evenimente. Ba au si obligatia, cei angajati la stat, sa declare cadourile in declaratiile de avere. Asta inseamna ca daca primesc cadouri aflati in exercitiul functiunii comit acte de coruptie? Bineinteles ca nu. Caci unde lipseste conditionarea/ tocmeala, nu exista mita, chiar daca s-a primit. Iar prin valoarea lui simbolica sau nu, un cadou primit nu imbraca haina vinovatiei daca nu exista o conditionare, pentru ca primirea lui sa poata fi catalogata drept o fapta penala.

Art. 15 din Codul penal defineste infractiunea ca fiind: “Fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o”.

Daca omului i s-a dat un cadou, si el nu a cerut nimic, nu a conditionat nimic pentru a-si face sau nu treaba, unde este vinovatia omului? Cum poti sa califici un cadou, o atentie, drept luare de mita? Cum poti ca anchetator, cand acuzi un medic sa recunosti ca acuzatul nu a cerut nimic si nu a conditionat actul medical, dar sa rationezi ca e luare de mita din pricina multitudinii de asemenea acte?

Pai atunci, domnilor procurori, bagati-i la puscarie pe totii demnitarii care primesc cadouri, cu o valoare mai mare sau mai mica de 500 euro, ca pe cele peste 500 euro le gasiti inventariate in declaratiile publice de avere. Pentru restul, plantati-le camere video in case, ca la astea va pricepeti bine. Pe rationamentul asta, toti functionarii publici care au primit mai mult de doua-trei cadouri, e mita, bagati-i la puscarie!

Asta e lupta anticoruptie? Pe bune? Care e pericolul social ca dam atentii la medic, la preot, la chelner si pe unde mai avem noi placerea sa o facem? Pe cine prejudiciem? Caror valori aducem atingere? Din aceste cauze nu merg lucrurile bine in tara?

Uite asa prosteste DNA tara ca se lupta cu marea coruptie, cand de fapt nu instrumenteaza deloc dosarele care ar trebui sa le instrumenteze cu precadere, acolo unde banul public este jefuit la greu, cum s-a intamplat mai ales in pandemie.

Asa prostim natiunea! E mai usor sa plantezi un microfon sau o camera video la un medic in cabinet, sa trimiti plutonul de provocatori sa lase atentii si gata, bifezi “marea coruptie”. Lasi impresia ca nu ierti nici cele mai marunte scapari, cand de fapt totul e o provocare ordinara, prin care se mascheaza nelucrarea dosarelor care conteaza cu adevarat.

Nu mai zic ca in cazul lui Nelu Tataru – la fel de grav ca pe vremea lui Kovesi - filmarile de la flagrant au ajuns ilegal la televiziuni, in timpul urmaririi penale si inainte sa i se fi ridicat lui Tataru imunitatea parlamentara. Adica, a fost aruncata in aer prezumtia de nevinovatie. O noua ancheta jenanta a DNA, tolerata de factorul politic, inclusiv de PNL, care nu a gasit de cuviinta sa condamne public abuzul sifonarii in presa a probelor nepublice din ancheta, ci s-a grabit sa-l retraga pe Nelu Tataru de pe listele de parlamentari.

Bravo DNA! Sunteti cei mai tari! Pe cand vedem si dosarele din pandemie?

PS – Acest editorial nu este un material pentru istericii care fac apologia catuselor si puscariei