Imediat dupa pronuntarea, la data de 26.05.2022, a deciziei CCR referitoare la prescriptie, ignorand vointa suverana a poporului roman exprimata cu prilejul Referendumului „pe justitie” din anul 2019, Guvernul a adoptat, „noaptea ca hotii”, Ordonanta de Urgenta nr. 71, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 531 din 30.05.2022.

Referitor la Ordonanta de Urgenta anterior evocata, trebuie mentionat, atat faptul ca a fost adoptata ca urmare a presiunii extrem de puternice exercitate de magistratii #rezistenti, precum si faptul ca este vadit neconstitutionala.

Este mai presus de orice dubiu faptul ca, dupa ce s-au scurs 4 ani de la publicarea Deciziei CCR nr. 297/2018, fara ca Parlamentul sau Guvernul (pana la Referendum) sa respecte dispozitiile art. 147 alin. 1 din Constitutie, in sensul armonizarii art. 155 alin. 1 din Codul Penal cu dispozitiile Deciziei CCR nr. 297/2018, intuind seismul de mare magnitudine pe care il va provoca Decizia CCR din 26 mai in sistemul judiciar din Romania, Guvernul a adoptat pe repede inainte Ordonanta 71, cu speranta ca judecatorii #rezistenti si cei mai slabi cu duhul vor da eficienta Ordonantei in detrimentul Deciziei CCR.

Pentru a spulbera orice dubiu, reamintesc principiul neretroactivitatii legii, principiu mentionat la art. 15, alin. 2 din Constitutie:

„Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”.

Cu alte cuvinte, daca nu va fi declarata neconstitutionala, Ordonanta de Urgenta nr. 71 poate produce efecte doar pentru viitor, in nici un caz retroactiv, in dosarele aflate in curs de solutionare la momentul adoptarii Ordonantei.

Dupa cum am mentionat in cuprinsul exceptiei de neconstitutionalitate pe care am invocat-o deja in dosarul in care sunt cercetati doi fosti directori ai S.N.T.F.C. – C.F.R. Calatori S.A., precum si mai multi actuali sau fosti directori de depouri, Ordonanta de Urgenta nr. 71/30.05.2022 este neconstitutionala cel putin din doua motive :

1. Legiferand prin Ordonanta de Urgenta in domeniul prevazut la art. 73 alin. 3, lit. h) din Constitutie, Guvernul a ignorat cu buna stiinta vointa poporului, vointa exprimata cu ocazia Referendumului organizat la data de 26.05.2019, la initiativa domnului KLAUS IOHANNIS, Presedintele Romaniei.

Referendumul „pe justitie” a cuprins doua intrebari.

Relevanta pentru prezenta speta este cea de-a doua intrebare inscrisa pe buletinele de vot :

„Sunteti de acord cu interzicerea adoptarii de catre Guvern a ordonantelor de urgenta in domeniul infractiunilor, pedepselor si al organizarii judiciare si cu extinderea dreptului de a ataca ordonantele direct la Curtea Constitutionala” ?

Desi 81,1% dintre romanii care au participat la Referendum au votat raspunzand cu „DA” la aceasta intrebare, Guvernul Romaniei nu a fost deloc impresionat si a infrant suveranitatea nationala care, potrivit art. 2, alin. 1 din Constitutie „ ... apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”, adoptand Ordonanta de Urgenta nr. 71, publicata in M.O., Partea I, Nr. 531, din data de 30.05.2022.

Legiferand prin Ordonanta de Urgenta in domeniul infractiunilor, pedepselor si regimului de executare al acestora, Guvernul Romaniei a intrat in coliziune directa cu dispozitiile art. 2, alin. 1 si ale art. 90, ambele din Constitutia Romaniei.

Este de necontestat faptul ca prescriptia raspunderii penale tine de domeniul infractiunilor si al pedepselor, motiv pentru care nu poate exista vreun dubiu pertinent referitor la aplicabilitatea rezultatului referendumului.

2. Legiferand prin Ordonanta de Urgenta nr. 71, referitor la un text care se afla deja in dezbaterea Parlamentului, trecand de Prima Camera si asteptand votul final in Camera Decizionala, Guvernul a incalcat si dispozitiile art. 75 din Constitutie.

Oprirea procedurii legislative in una din camerele Parlamentului prin adoptarea unei ordonante de urgenta asupra aceluiasi proiect de lege ca si cel aflat in dezbatere parlamentara, poate declansa un blocaj constitutional intre Parlament si Guvern.

Procedand astfel, Guvernul a impiedicat Parlamentul sa-si exercite competentele decizionale proprii, fapt care genereaza un veritabil blocaj constitutional.

Chiar daca aceasta Ordonanta de Urgenta nu ar fi declarata neconstitutionala, este evident pentru orice jurist de buna credinta faptul ca, in nici un dosar aflat pe rol pana la momentul adoptarii ordonantei anterior mentionate, nu putem vorbi de prescriptia speciala ci doar de prescriptia generala a raspunderii penale.

Aceasta realitate juridica a fost confirmata magistral de catre judecatorii CCR care au motivat ieri Decizia nr. 358/2022.

Argumentele invocate de catre judecatorii constituanti la pct. 70 – 76 din Decizia nr. 358/2022 sunt zdrobitoare si nu lasa loc echivocului.

In motivarea acestei Decizii, Curtea Constitutionala demonstreaza ca s-a ajuns in aceasta situatie, respectiv la necesitatea pronuntarii acestei Decizii, din cauza legiuitorului care, timp de 4 ani nu si-a respectat atributiile care sunt expres prevazute de catre art. 147 alin. 1 din Constitutie:

„Or, Curtea observa ca, prin tacerea legiuitorului, identificarea cazurilor de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale a ramas o operatiune realizata de catre organul judiciar, ajungandu-se la o noua situatie lipsita de claritate si previzibilitate, situatie ce a determinat inclusiv aplicarea diferita in situatii similare a dispozitiilor criticate (fapt confirmat prin constatarea de catre inalta Curte de Casatie si Justitie a existentei unei practici neunitare) – pct. 71.

La pct. 76, judecatorii constituanti au mentionat transant faptul ca :

„Asadar, Curtea constata ca, in cazul de fata, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. 4 din Constitutie, ignorand efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinta crearii unui viciu de neconstitutionalitate mai grav generat de aplicarea neunitara a textului de lege „cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea”, care, in mod evident, nu prevede nici un caz de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale, in spiritul celor precizate in considerentele deciziei anterior mentionate”.

Avand in vedere aceste considerente, este mai presus de orice dubiu faptul ca, toate persoanele care au fost condamnate definitiv dupa scurgerea celor 45 de zile de la momentul publicarii Deciziei nr. 297/2018 in M.O. si in cazul carora a intervenit termenul general de prescriptie al raspunderii penale, au fost condamnate nelegal.

In aceasta situatie se nasc doua intrebari legitime :

1. Ce se intampla cu persoanele care au fost condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii, desi a intervenit termenul general al prescriptiei speciale ?

2. Ce se intampla cu judecatorii care, din lipsa de curaj sau dintr-o obedienta excesiva, nu au avut curajul sa pronunte hotarari legale, respectiv sa dea eficienta Deciziei CCR nr. 297/2018 ?

Acestor intrebari li se adauga o alta intrebare esentiala :

Dupa publicarea in M.O. a Deciziei CCR nr. 358/2022, vor mai fi procurori si judecatori mai mult sau mai putin rezistenti, care vor ignora fraudulos si aceasta Decizie ?!?

Observand cu deferenta faptul ca ignorarea Deciziei CCR nr. 358 si condamnarea unor persoane in cazul carora a intervenit prescriptia generala a raspunderii penale, constituie un veritabil abuz in serviciu, astept cu interes sa vad cum va fi aplicata in practica Decizia care a zguduit din temelii un sistem judiciar putred.