Deunazi, mi-a picat sub ochi o altfel de plangere indreptata impotriva unei solutii de clasare. „Persoana vatamata degeaba”, cum se si autointituleaza cu trist umor colegul meu avocat, se plange cu sfichiuitoare si inteligenta ironie de pasivitatea organelor. Demersul sau judiciar ar trebui sa fie o lectie usturatoare pentru „adrisant”, desi am justificate indoieli. Altminteri, uneori, in apararea drepturilor fundamentale, nu-ti mai ramane altceva decat bascalia, haz-necazul…

                                                                                             *

                                                                        „Domnule Prim-Procuror,

Subsemnatul, (…), cu domiciliul procesual ales la (…), in temeiul art. 339 din Codul de procedura penala, formulez prezenta

                                                                                      PLANGERE

impotriva ordonantei de clasare din (…), data in dosarul nr. (…) aflat in instrumentarea acestei unitati de parchet. Se sustine, in motivarea solutiei de clasare, ca «nu este suficienta proferarea unor amenintari si lovirea geamului autoturismului – fara spargerea acestuia – in contextul unui conflict spontan in trafic, ci este necesar ca aceste actiuni ilicite ale sus-numitului sa tulbure ordinea si linistea publica (…) producandu-se o stare de pericol efectiv care se cere probata prin reactia publicului fata de asemenea manifestari. (…) In prezenta cauza, pentru ca linistea publica sa fie tulburata, era necesar ca de fata la conflictul dintre (…) si persoana vatamata (…) sa mai fi fost martore si alte persoane», ceea ce, potrivit autorului ordonantei, nu este cazul.

Sunt de acord cu aceasta afirmatie, mai ales in contextul in care nu s-a efectuat niciun act de urmarire penala in acest dosar, pe baza caruia sa se poata stabili adevarul.

Daca cineva s-ar fi deranjat sa faca o minima ancheta, ar fi observat ca:

– la savarsirea faptelor au asistat mai multe persoane, formandu-se coloana de masini in spatele meu; conducatorii auto respectivi, observand ceea ce se intampla, si-au manifestat indignarea; bineinteles ca nimeni nu s-a deranjat sa ceara imaginile surprinse de camerele de luat vederi aflate pe domeniul public;

– faptele savarsite de X maimutoiul au fost si inregistrate audio deoarece au avut loc chiar in timpul apelului meu la serviciul de urgenta 112, inclusiv pumnii carati in geam ca un animal; bineinteles, nimeni nu s-a deranjat sa ceara inregistrarea.

De altfel, nici nu cred ca maimutoiul a fost audiat, deoarece inspectorul de la (…), dupa ce m-a asigurat ca va face el ancheta, m-a intrebat daca ii pot oferi un loc de munca dupa pensionare. Pentru ca nu am putut, probabil ca nici el nu a putut sa faca acte de urmarire. Nimic mai firesc. Faptele au avut loc in ianuarie 2016 si au trebuit sa treaca 6 (SASE) ani de zile pentru ca ele sa fie clasate, invocandu-se, intre altele, prescriptia raspunderii penale, implinita in termenul general.

Daca eu mi-as trata dosarele in ritmul in care domniile voastre intelegeti sa solutionati plangerile persoanelor vatamate, as trai la limita de jos a saraciei si as avea serioase probleme de constiinta.

Nu este cazul in speta, unde recurenta salariului frumos pe care il primiti de la stat, inclusiv din banii mei, va pune la adapost de astfel de pericole.

Mult succes in continuare, sunteti la inaltime!

Cu nesfarsita apreciere,

Z.Y.

persoana vatamata degeaba”