Una dintre sagetile de presa ale ocultei nelegiuite avand ca brat inarmat teroarea justitiei selective – ma refer la dna Ioana Dogioiu de la oficiosul ziare.com. – da publicitatii – sub titlul sibilinic „Cum Dragnea pune ‘pistolul’ la tampla ICCJ. O adresa SS cu iz de amenintare” – o filipica prin care deplange faptul ca inculpatii si avocatii acestora solicita instantelor aplicarea legii. Este vorba, in speta, despre legile care stabilesc modul de compunere a completelor de judecata.

Este evident, in opinia celor pentru care scrie autoarea articolului, ca a solicita respectarea legii procesuale nu constituie decat calea de a evita (sau macar amana) condamnarea inculpatilor. O condamnare a carei justete – a se intelege necesitate – a fost deja stabilita inainte si independent de formarea grupului de judecatori care urmeaza a solutiona cauza. Or, daca vinovatia este stabilita, de ce sa ne mai incurcam cu modalitatea prin care s-a format completul? Ce importanta are cine judeca? La ziare.com s-a decis si se stie ca Dragnea este vinovat. Se indoieste cineva? Daca da, acela nu poate fi decat odiosul prieten al lui Dragnea sau al lui Dancila sau al lui Savonea. Deci, nu conteaza.

Aceasta mi-a amintit discutia purtata zilele trecute cu o alta ziarista din acelasi trib al presei autoritar-justitiariste. Doamna nu intelegea de ce o hotarare judecatoreasca nu-si poate produce efectul de a-l transforma pe condamnat in infractor, confiscandu-i beneficiul prezumtiei de nevinovatie, daca nu a fost pronuntata de un complet de judecatori constituit potrivit legii. „Acestea sunt doua probleme distincte” – observa doct „cainele de paza al justitiei”. „Una este compunerea completului si alta condamnarea. Daca exista o hotarare de condamnare inseamna ca esti vinovat.”

„Deci sunteti de acord ca pot judeca legal si complete ilegal formate?” – am intrebat-o eu. „Nu am spus asta” – a venit replica imediat. „Dar ce ati spus?” „Am spus ca daca exista o hotarare definitiva de condamnare inseamna ca esti vinovat.” „Chiar si atunci cand hotararea a fost pronuntata de judecatori investiti prin incalcarea legii?!” – insist eu. „Acestea sunt doua lucruri diferite.” – revine duduia la punctul de plecare. „Chiar si atunci cand completul este format din grefieri sau din soferii instantei sau din ziaristi?” – ma cramponez eu de logica. „Sa nu exageram!” – mi-o taie scurt interlocutoarea.

Dupa alte cateva incercari mi-am dat seama ca discutia este inutila. La urma urmei hotararea se ia pe retelele sociale – abil manipulate de agentii acoperiti formatori de opinie din presa si ong-uri – iar nu in instanta. Tot asa cum in Evul Mediu Sfanta Inchizitie stabilea cine este eretic si cine nu. Dupa aceea condamnatul era remis bratului secular, adica zbirilor principelui care stabileau si aplicau o pedeapsa. Sacerdotii se ocupau de constiinta. Judecatorii laici se ocupau de trup.

Cei din urma executau pe baza a ceea ce „probasera” cei dintai. Iar administrarea probatoriului era identica, sub aspectul logicii, cu practicile binomului DNA-ICCJ de astazi: suspectului (spre exemplu, de vrajitorie) i se rupeau picioarele, dupa care, cu un bolovan legat de gat, era aruncat in mijlocul unui lac adanc; daca se ineca, inseamna ca fusese nevinovat si ca astfel si-a dovedit nevinovatia, iar daca plutea, inseamna ca era vinovat si urma a fi ars pe rug. (sic!)

In prezent, „judecatorii statali” care confirma condamnarea mediatica pronuntata de „judecatorii stradali” sunt, vezi Doamne, cei cinstiti si devotati apararii „statului de drept”. Ceilalti sunt judecatori corupti si pana mai ieri erau dati pe mana DNA, ca sa raspunda penal pentru vina de a nu fi admis rechizitoriile formulate de „procurorii-minune” ai acesteia.

Dupa infiintarea Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie (SIIJ) ordinea feudala, reinstaurata la noi in ultimul deceniu si jumatate, a inceput, insa, sa scartaie. O dovada in acest sens este identificata cu groaza de dna Dogioiu intr-o „adresa a SS cu iz de amenintare”.

Nu, nu este vorba despre vreun document emanat de la Schutzstaffel („esalonul de protectie”), sinistra organizatie paramilitara a partidului nazist condusa de Heinrich Himmler. Si nici de vreo corespondenta expediata de la Palatul Cotroceni de succesorul Grupului Etnic German. Ceea ziare.com abreviaza „subtil” prin dublul „S” este de fapt SIIJ, in acest scop denumita scurt „Sectia Speciala”.

Ei bine, ce sa vezi? Adresa cu pricina este semnata, incredibil (sic!), de seful acestei sectii, procurorul Gheorghe Stan, prin insasi functia detinuta „dusman” al lui Kovesi si deci al asa zisului „stat de drept”; ceea ce inseamna „prieten” al lui Dragnea si deci al „statului penal”. Daca ar fi semant portarul era cu totul altceva. Asa, insa, este limpede ca lupta dintre falsul „stat de drept” si inventatul „stat penal” se ascute, cel din urma amenintand acum bastionul celui dintai, ICCJ.

In ce consta amenintarea? In solicitarea procurorilor care urmaresc, printre altele, actele de coruptie ale magistratilor, ca ICCJ sa precizeze daca, asemenea tuturor celorlalte instante din Romania, a constituit complete speciale pentru judecarea infractiunilor de coruptie si celor asimilate lor, asa cum o cere imperativ Legea 78/2000.

Ce ii intreseaza pe procurori cum se formeaza completele de judecata? De ce ii precoupa legalitatea investirii judecatorilor? Se intreaba dna Dogioiu. Si tot ea isi raspunde. Evident, doar pentru a da o mana de ajutor avocatilor lui Dragnea care, culmea nerusinarii, si-au permis sa spuna in Sfanta Sfintelor justitiei romanesti, adica in fata unui complet de cinci judecatori, in fine desemnati prin tragere la sorti, ca sentinta instantei de fond este nula absolut intrucat completul care a pronuntat-o nu era unul specializat. Caci lupta nu se da intre lege si faradelege, ci intre Dragnea si Kovesi; doua nume de cod date celor doua tabere in care s-a fracturat natiunea – a dreptatii si respectiv a abuzului.

In aceasta mirare gasim marturia convingerilor deviante care caracterizeaza justitia selectiva. Astfel, procurorul nu mai este un aparator general al legii, care trebuie sa adune probe atat in defavoarea cat si in favoarea suspectului pe care il cerceteaza, si care are obligatia de a reclama orice ilegalitate de natura a afecta desfasurarea corecta a procesului, chiar daca aceasta ar duce la respingerea rechizitoriului. NU! Procurorul este un fel de picador care trebuie sa hartuiasca pana la epuizare taurul harazit sacrificiului, pentru ca in final judecatorul-matador sa ii dea lovitura de moarte dintr-o singura miscare. Condamnarea iar nu dreptatea ar fi, asadar, singura misiune a procurorului. Sa fie condamnare, chiar daca moare justitia! Procurorul care intervine intru aplicarea legii este corupt (sic!).

Iata o interpretare care reprezinta exact inversul ideii de sistem judiciar civilizat.

In aceasta interpretare nu doar procurorii si avocatii care cer aplicarea legii sunt corupti, ci si judecatorii. Asa cum sunt, de pilda, cei de la Curtea de Apel Suceava care nu a avut ceva mai bun de facut decat sa promoveze un recurs in interesul legii (adica in interesul „penalilor”, caci, iata, ii profita lui Dragnea) spre a se stabili daca lipsa competentei procesuale a unui complet specializat afecteaza o regula de ordine publica sau nu. Desigur, Curtea de Apel Suceava este „apropiata” de actuala Presedinta a CSM, Lia Savonea, o alta obsedata de respectarea legii, ne informeaza ziare.com, caci altfel nu s-ar fi impiedecat ea in ordinea publica si respectarea ei.

Ce inseamna apropiata? Nu stim. Care ar fi dovezile care indica o asemenea apropiere? Nu ni se spune. Ce este rau ca respectiva Curte impartaseste grija pentru legalitate a Presedintei CSM? Nu aflam.

Aflam, in schimb, ca aceeasi instanta bucovineana este implicata si intr-o alta conspiratie care a avut drept tinta sustinerea ministrului justitiei in demersul criminal de a pune CCR, alt dusman al poporului temperat doar de opozitia eroica a maquisarzilor Livia Stanciu si Daniel Morar, in pozitia de a declara ca neconstitutionale protocoalele permitand interventia serviciilor secrete in actul de justitie.

Partea proasta este ca demersul referitor la competenta completelor specializate a avut succes si sectia civila a ICCJ, nedotata cu aparatori la fel de vigilenti ai statului de drept (a se citit „statului politienesc”) ca sectia penala, a declarat ca „necompetenta materiala a sectiei/ completului specializat este de ordine publica”; ceea ce atrage consecinta ca incalcarea normelor care reglementeaza competenta respectivelor complete fundamenteaza nulitatea absoluta a actelor savarsite de ele. Or aceasta poate duce, nu se indoieste distinsa Dogioiu, la „incalcarea unor hotarari judecatoresti definitive”. Lucru care comisarul poporului european Frans Timmermans a dat porunca infricosata sa nu se intample.

Cu alte cuvinte, daca hotararea este definitiva ordinea publica poate fi si ramane incalcata. Iar daca hotararea nu este definitiva, continua dna Dogioiu, tot nu poate fi pusa in discutie, caci nulitatea ar fi trebuit invocata pana la pronuntarea acesteia. Asadar, legea, adoptata de persoane alese de popor si responsabile fata de popor, poate fi incalcata, dar o hotarare judecatoreasca ilegala, data de oameni pe care nimeni nu i-a ales si nu raspund in fata nimanui, nu.

Intr-un stat de drept adevarat situatia este exact pe dos. Cand are la origine o ilegalitate, hotararea judecatoreasca nu poate produce efecte. Aceasta nu inseamna ca este incalcata, ci, casata, respectiv anulata. Cand legea pe care hotararea judecatoreasca o incalca este de ordine publica, nulitatea care desfiinteaza hotararea este absoluta.

O hotarare nula, adica una fara efecte, nu are cum fi incalcata, intrucat odata anulata nu mai exista. si oricum, cu ce ar ajuta la intarirea ordinii de drept, adica la respectarea legii, o hotarare pronuntata cu incalcarea legii? Caci de aceea dau judecatorii sentinte: ca sa intareasca respectul legii, iar nu sa il submineze.

Mai trebuie adaugat ca nulitatea absoluta, tocmai pentru ca este… absoluta, poate fi invocata oricand si de oricine – prin urmare in orice faza a procesului – ea neputand fi indreptata in nici un fel. Rasturnam acum toate aceste reguli doar pentru a-l condamna pe Dragnea, sau a lipi eticheta de „penal” pe fruntea tuturor celor pe care o putere oculta, cu radacini interne si externe, doreste sa ii elimine din competitie?

Ziare.com. ne da insa si „vesti bune”. ICCJ s-a autojudecat si a decis ca nu a incalcat legea. De ce? Pentru ca „la instanta suprema, la nivelul sectiei penale, judecatorii solutioneaza toate tipurile de cauze ce intra in competenta instantei supreme, nefiind repartizati pe completuri specializate in judecata unui anumit gen de cauze”. Asta chiar asa este, dar este ilegal. Nu insa si pentru Inalta Curte care „in completul de cinci judecatori a apreciat ca nu poate fi pusa in discutie o eventuala nelegala compunere a completului de judecata”. Si daca problema nu este pusa in discutie se cheama ca nu exista. (sic!)

Cativa ani mai tarziu, tot completul de cinci judecatori, ilegal constituit prin incalcarea desemnarii aleatorii a judecatorilor, asa cum a stabilit CCR, musamalizeaza dinnou ilegalitatea referitoare la neconstituirea de complete specializate pentru judecarea cazurilor de coruptie cu un argument de un tupeu absolut, ca si nulitatea in discutie, egalat doar de ineptia rationamentului: „Desi in art 29 alin 1 din legea 78/2000, modificata si republicata, se arata ca pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor de coruptie sau asimilate acestora se constituie complete specializate, competenta functionala si materiala a ICCJ, atat ca instanta de fond cat si ca instanta de recurs, este prevazuta in art 29 cod.proc.pen., fara a fi nevoie de o investire speciala. In raport cu specificul competentei ICCJ de a judeca spetele in prima instanta dupa calitatea persoanei, fiind cea mai inalta instanta nationala, judecatorii sectiei penale sunt investiti sa judece in prima instanta toate cauzele date in competenta ICCJ, inclusiv cele care au ca obiect infractiuni de coruptie sau infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie.”

Judecatorii instantei supreme ne spun deci ca legea generala – codul de procedura penala – deroga de la legea speciala – legea 78/2000 privind urmarirea si judecarea faptelor de coruptie – iar nu invers, asa cum cere de sute de ani adagiul specialia ex generalibus derogant, si ca daca judecatorii iCCJ au stabilita competenta judecarii in prima instanta in functie de calitatea persoanei aduse in fata judecatii, ei nu mai au de ce sau cum sa formeze complete specializate si in functie de obiectul cauzei. De ce nu? Pentru ca asa vor muschii lor. Pentru ca fiind „cea mai inalta instanta nationala” isi pot bate joc de lege. Iata apoteoza faradelegii!

Pana cand CSM sau Parlamentul vor catadicsi sa intervina pentru a sparge acest cuib al faradelegii militante, avocatii ar trebui sa refuze a mai pleda in fata unor asemenea judecatori.

Hotul striga hotii! Prin gura dnei Dogioiu si cu trambitele ziare.com. judecatorii ICCJ striga ca sectia parchetului general care le investigheaza potentialele abuzuri, le „pune pistolul la tampla”, amenintandu-i in fapt ca daca nu vor admite exceptia nulitatii absolute a hotararilor pronuntate in cazurile de coruptie de complete nespecializate, asa cum cere legea 78/2000, vor fi acuzati de comiterea unei infractiuni (cel putin abuz in serviciu). Cel ce incalca legea, se plange ca este obligat sa o respecte.

Daca este sa folosim acesti termeni, atunci tot ce se poate spune este ca pistolul indreptat impotriva judecatorilor chipurile terorizati, este chiar cel al legii, iar cei ce se tem de el sunt nelegiuitii. Niste nelegiuiti cu atat mai periculosi cu cat nu numai ca vor sa scape nepedepsiti, ci vor sa nelegiuiasca o tara intreaga.