Conform Constitutiei Romaniei, urmeaza peste cateva zile sa ne alegem un presedinte. Conform unei realitati, percepute din ce in ce mai corect de tot mai multi, peste cateva zile urmeaza sa primim un guvernator. Cu mandat de cinci ani. Daca statul subteran s-a substituit statului constitutional, nu e oare explicabil ca si Constitutia devine victima unei substituiri? Acest runda de alegeri este cu totul iesita din comun. Chiar in comparatie cu toate celelalte prezidentiale jucate sau trucate in Romania. De ce? Pentru ca mutarea ne-a fost livrata in plic.

Care este diferenta dintre un presedinte de stat si un guvernator al aceluiasi stat? Un presedinte este ales in urma unei batalii electorale de catre cetatenii care se lasa sedusi de discursul si de comportamentul acestuia. Cu speranta ca ii va reprezenta. Intelegand prin aceasta ca le va reprezenta interesele. Un guvernator este pur si simplu numit. Din afara statului. De o putere straina. Care nu e intotdeauna ostila. Dar care e intotdeauna interesata de un castig substantial generat de respectiva numire. Guvernatorul trebuie sa produca. In timp ce un presedinte trebuie sa reprezinte.

Factorul extern a intervenit intotdeauna in desemnarea capului statului roman prin vot sau prin dictat. Uneori a facut-o brutal. Pe fata. Ostentativ. Explicit. Alteori, factorul extern a intervenit discret. Mascandu-si intentiile , respectiv optiunile, in spatele unor procese si proceduri democratice. Manipuland populatia in sensul dorit. Si aducandu-l la putere in Bucuresti pe cel dinainte ales de cancelariile marilor puteri. In ultimii 30 de ani, toate rundele de alegeri prezidentiale au fost marcate de o influenta mai mult sau mai putin discreta, dar intotdeauna decisiva a factorului extern. Acesta, in 2019, face exceptie de la regula.

In acest an 2019 factorul extern nu se mai straduieste aproape deloc pentru a mima procesul democratic in campania electorala prezidentiala. De aceea, aceste alegeri nu au practic istorie. Mutarea ne-a fost data in plic. Si tot ceea ce mai urmeaza este sa constatam fie ca ne ducem, fie ca nu ne ducem la vot, ca ne-am pricopsit din nou cu Klaus Iohanis pentru inca un mandat de cinci ani. Acesta castiga fara a face nici cel mai mic efort de a ne demonstra ca isi merita coronita, in urma unei competitii cu alti candidati. De aceea nu a acceptat nicio confruntare. Nici macar de forma. Nici macar de ochii lumii. De ce si cum se produce acest dictat?

Zilele trecute, miliardarul George Soros a facut o declaratie ferma. In sensul ca dupa reculul produs in ultimii ani, planeta se va globaliza din nou. Dupa ce s-au manifestat in mai multe state ale lumii miscari cu caracter national, care au repurtat o serie de succese, planeta se va supune din nou altor reguli. Urmand ca in fiecare stat in parte si in toate laolalta lucrurile sa fie conduse dintr-un unic centru de comanda. In aceste conditii, mai vizibil sau mai putin vizibill, pretutindeni alegerile devin o fictiune, iar Legile Fundamentale, Constitutiile, care garanteaza suveranitatea natiunilor, urmeaza sa fie puse intre paranteze.

In Statele Unite, Donald Trump, ultimul dintre presedintii americani care incearca sa se opuna statului subteran, militant al globalizarii, a intrat in corzi. In corzile Camerei Reprezentantilor. Camera Reprezentantilor a dat liber punerii presedintelui sub investigatie si sub ancheta penala. Pe motiv ca ar fi incercat sa determine o investigatie impotriva contracandidatului sau Joe Biden. Treaba este serioasa. In numele principiilor globalizarii, dar fireste, cum se intampla intotdeauna, si in interes propriu, Joe Biden s-a folosit de pozitia politica pe care a detinut-o in calitate de vicepresedine al Sattelor Unite, pentru a extorca de bani un stat vulnerabil est-european. Ucraina. La fel cum direct si prin interpusi acelasi Joe Biden a procedat si in Romania. Statul global sustinut de statul subteran se apara. Si riposteaza. In timp ce investigatiile initiate de Donald Trump bat pasul pe loc, cele declansate de adversarii sai sunt in plina desfasurare. De ce am invocat aceast istorie? Pentru a ne putea intoarce ceva mai luminati la oile noastre prezidentiale.

Cred ca in acest moment nu mai este un secret pentru nimeni. Germania cancelarului Angela Merkel, in combinatie cu nucleul dur al Uniunii Europene pe care il coordoneaza, a decis cateva fronturi de lupta in plan economic, in plan politic, dar si in plan geopolitic impotriva Statelor Unite. Mobilul fiind acapararea unor noi piete de desfacere pentru produsele germane, de procurare la pret scazut a materiilor prime si fortei de munca, de acces la resurse, dar si de influenta in plan politic si chiar militar. Terenul de lupta sunt statele mai vulnerabile din Uniunea Europeana, asa-numita Europa centrala si de est. Romania fiind in epicentrul acestui spatiu de confruntare. Asa se face ca in loc sa ne alegem un presedinte, dupa litera si spiritul Constitutiei, ne pricopsim cu un guvernator. Varat pe gat in mod ostentativ. Cum spuneam, in persoana lui Klaus Iohannis. Care face jocurile pentru Germania.

Afirmatia de mai sus devine mai usor de inteles daca o traduc. Dezvoltam zilele trecute un subiect de scandal. Desemnarea ca ministru al Apararii in viitorul guvern Orban contrar tuturor uzantelor, a unui militar general cu patru stele, teleportat in guvern din pozitia de sef al Marelui Stat Major General. Dupa cum observati, parteerii nostri euroatlantici, cei care vegheaza la respectarea unui intreg set de valori, au amutit. Nu vedem nicio reactie externa la acest act de violare a unei reguli elementare care impune ca in fruntea tuturor institutiilor de forta sa existe exclusiv civili. Ce urmeaza? Ma intrebam in schimbul a ce si-au asumat Klaus Iohannis si Ludovic Orban acest risc. Acum raspund. Si foarte curand vom vedea daca am sau nu dreptate. Urmeaza ca toate cele opt mari programe de inzestare ale Armatei Romane sa fie redirectionate catre Germania si parteneri ai Germaniei. Sa urmarim cu atentie daca, de pilda, pusca de asalt va fi trasa spre concernul german HK, iar autovehiculele 8X8 spre Rheinmetall. Fie si numai pentru castigurile rezultate, Germania va fi rasplatita din plin pentru stradania de a-si pune un guvernator in Romania. Singura putere care ar putea sa se opuna si sa strice jocurile Germaniei in Romania este reprezentata de Statele Unite. Numai ca Donald Trump si in general Administratia de la Casa Alba sunt paralizate de scandalul declansat si care poate deveni mai exploziv decat faimosul Watergate.

In alte analize voi explica mai in detaliu cum se face ca, in confruntarea geopolitica globala, Constitutia unui stat cum e Romana e pusa intre paranteze, practic suspendata, iar alegerile nu mai reprezinta o competitie la vedere, ci un simplu simulacru la capatul caruia nu mai conteaza nici macar votul acelui cetatean care nu s-a lasat manipulat. Si voi mai explica de ce Germania, care a castigat acest razboi de etapa cu Statele Unite, adjudecandu-si Romania, mai intai economic, apoi politic si in final geopolitic, refuza sa recunoasca substituirea unui presedinte printr-un simplu guvernator. Nu ar fi mai simplu ca pur si simplu Berlinul sa numeasca un guvernator la Bucuresti, pe care sa si-l asume ca atare? Nu! Pentru ca atunci, obtinand foloasele, ar trebui sa-si ia si raspunderea pentru costul acestora. Manipularea e mult mai discreta utilizand aparenta unei Constitutii in locul realitatii unui dictat.

Sursa: Corectnews.com