Jur ca nu stiu cine a fost mai ridicol? Augustin Lazar cand a primit premiul ”Speranta” al Societatii Timisoara sau chiar Societatea Timisoara care a premiat un procuror general in pragul pensionarii si al suspendarii (acuzat de nenumarate incalcari de legi si regulamente) cu Premiul ”Speranta”, exact cu o zi inainte ca site-ul LUJU sa publice documentele despre activitatea procurorului tortionar Augustin Lazar?

Documente publicate de LUJU sunt dincolo de orice indoiala (cei de la LUJU se indoiau ironic, asteptand un raspuns negativ sau o justificare a rudimentarului procuror de Alba Iulia). Augustin Lazar, pretins campion al justitiei in democratie este un procuror de tip comunist, implicat in respingerea cererilor de liberare conditionata a disidentului roman Iulius Filip (unul dintre putinii disidenti existenti in Romania lui Ceausescu). Cititi povestea disidentului Iulius Filip pe LUJU sau chiar pe Cotidianul.ro. Am preluat-o integral pentru ca este proba indubitabila a duplicitatii si ticalosiei actualului procuror general. Augustin Lazar este cainele detinutilor de la Aiud dar si procurorul faimos care s-a ocupat de casele lui Klaus Iohannis. Sub Augustin Lazar toate dosarele s-au ratacit sau au fost ingropate. Si ca un varf al ridicolului, Augustin Lazar de astazi este cel care a instrumentat dosarele cu cele 12-15 bratari dacice din aur masiv, descoperite de cautatorii de comori in Muntii Orastiei. Cu basmul bratarilor de aur rascumparate pe sume uriase din strainatate, Augustin Lazar pretinde ca ocupa un loc de frunte intre arheologii lumii, fiind cel putin egalul lui Heinrich Schliemann, cel care a descoperit cetatea Troiei. Cu o conditie. Daca bratarile dupa care a alergat si le-a recuperat Lazar sunt si adevarate!

Cu toate aceste cazuri care mai de care mai discutabile, Augustin Lazar si-a facut un nume. Cu siguranta ca un rol important l-au reprezentat si ordinele executate in cazurile unor disidenti intemnitati in Penitenciarul Aiud. Caci daca Augustin Lazar nu respingea la ordin atunci respingea la imboldurile unui suflet de caine. Si care, ca sa acopere deciziile din acei ani, a dat din coate si s-a facut cat mai folositor pentru toti cei care aveau nevoie de serviciile sale.

Situatia premiului de la Timisoara acordat lui Augustin Lazar are in ea ceva straniu. Reprezinta o forma de perversitate institutionala a respectivei Societati, cea care a acordat diploma ”Secera si Ciocanul” lui Tudorel Toader cu precizarea ca este pentru ”excelenta in perversitate institutionala”. Adica aplicarea legii in cazul Kovesi, (si ea o ”laureata a Premiului Speranta” pentru anul 2017 din partea aceleiasi Societati Timisoara) este o forma de perversitate institutionala? Pentru ca le-a demolat statueta de mucava prin aplicarea si respectarea legii, Tudorel Toader reprezinta o forma de ”excelenta in perversitate institutionala”!? Ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva si decernarea unor premii de catre o Societate care se revendica din Spiritul Timisoarei si din Proclamatia de la Timisoara si care, in ultimele doua decenii si jumatate, in afara unor comunicate de presa si a atribuirii de diplome nu face nimic altceva pentru a proba ca exista, nu este decit o forma de ”excelenta in perversitate institutionala?”. Adica acorda premii si diplome in numele unui spirit al Timisoarei, oras in care respectiva Societate nu mai inseamna nimic.

„Iata ca dupa ce anul trecut Calin Popescu Tariceanu si Liviu Dragnea au fost ”rasplatiti” cu acest premiu, trebuie sa recunoastem ca, in egala masura, performanta in abjectie institutionala e fara limite. Pentru ceea ce as putea in continuare sa numesc excelenta in perversitate institutionala se acorda premiul ”Secera si Ciocanul” pentru anul 2019 domnului Tudorel Toader”, a spus Florian Mihalcea, presedintele Societatii Timisoara.

„Exista cativa actori care s-au opus, care au incercat sa reziste acestui asalt, si unul dintre cei mai importanti este Augustin Lazar. El a luat premiul Speranta”, a spus Florin Mihalcea.

O fi avand Florin Mihalcea si cei sapte-opt care se intituleaza reprezentanti ai Societatii Timisoara o ”speranta” legata de Augustin Lazar, asa cum au avut-o si in Laura Codruta Kovesi. Or vedea ei in acest personaj penibilo-comic o opreliste in fata unui asalt impotriva justitiei. Dar asta nu inseamna ca documente de genul celor de la Aiud nu vor continua sa apara peste ani si sa ne arate negru pe alb ca justitia de tip Binom, sau Lazar-Kovesi-Maior-Coldea din 2005-2017 n-a fost decat o campanie de eliminare si curatare cu forta a unei societati care trebuia controlata.

Nu cumva, in numele Proclamatiei de la Timisoara si a spiritului defunctilor initiatori si colegi mai importanti, ei tradeaza exact valorile pe care acestia le-au slujit? Si daca societarii care decid premiile sunt dintre cei foarte putini care se mai amagesc cu o contributie de tip democratic a personajului numit procurorul Augusitn Lazar, o copie masculina si ceva mai ridicola a Monicai Macovei in fata careia se inclina cu smerenie?

Premiul ”Speranta” il ingroapa pe Augustin Lazar exact in momentul in care se pregatea sa mai dea o lovitura. Si ii umple de ridicol pe cei de la Societatea Timisoara pentru ca se chinuie sa pompeze credibilitate intr-un impostor al democratiei.

Preluare de pe cotidianul.ro