Lasa,Iacobe,ca te ajuta bufnitzele alea de pe birou. Buhuhu!:)).Doamne,ce sef de sectie avem !!!!

nu i se va intampla nimic.e plin PICCJ-UL SI CSM-UL DE PLANGERI SI RECLAMATII PRIVIND INFRACTIUNILE SAVARSITE DE PROCURORI (IACOB, DOANA, BOCSAN, TULUS, PAPICI) SI CU PROBE MAI MULT DECAT VIZIBILE SI DIN AVION.CERTIFICATE DE DECIZIILE ICCJ SI CEDO SI...............SI DEGEABA

se va merge pe principiul "corb la corb nu si scoate ochiii" deci "o mana se spala pe alta si amandoua fata", justitia echitabila in Rom."e o bariera peste care trec dulaii, pe sub care trec cateii si la care se opresc boii (adica majoritatea po******tiei)".
Daca ar fi o justitie dreapta si echidistanta ar geme puscariile de procurorii (exemplificam):
1)"In dosarul 49/P/2002 al DNA, procurorul Stelian Olteanu, de la Parchetul Tribunalului Neamt (repus anul trecut in drepturi de catre CSM, dupa ce a fost arestat 51 de zile de catre Doana), l-a reclamat pe Doana pentru abuzurile comise in timpul anchetei, unde ar fi instigat unii martori sa faca declaratii false. Ancheta contra lui Doana a fost efectuata de colonelul magistrat Vasile Stanca, de la Sectia Parchetelor Militare (dosar 193/2004) care, prin referatul din 8 iunie 2004 a retinut: "In cursul cercetarilor desfasurate de colonel magistrat Doana Vasile (...) acesta a efectuat unele acte cu nerespectarea prevederilor legale". Drept urmare s-a propus: "admiterea plangerilor in ce priveste pe procurorul militar Doana Vasile (...) efectuarea de acte premergatoare de cercetare penala fata de sus-numitul magistrat militar relativ la incalcarea dispozitiilor legale in indeplinirea indatoririlor sale profesionale" (vezi facsimil). Nu s-a mai dat curs acestei propuneri."
2)a se vedea http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=6596&format=html (cazul procurorului Bocsan)
3)"Un alt caz este cel al judecătoarei Maria Atudosei, de la Tribunalul Neamţ. Aceasta a primit despăgubiri de 150.000 de lei, pe baza unei decizii CEDO prin care România este condamnată pentru tergiversarea anchetei penale îm potriva judecătoarei.Maria Atudosei a fost arestată, în 2002, de procurorul miliar Vasile Doană, sub acuzaţia că ar fi falsificat o serie de documente pe baza cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1.400 de hectare de pădure.
Judecătoarea a stat 37 de zile în arest, iar după trei ani a fost scoasă de sub urmărirea penală de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a revenit în funcţie. Iniţial, a solicitat daune de 3,5 milioane de lei.
Numele procurorului Vasile Doană a mai fost implicat într-un proces pierdut de România la CEDO. În 1998, acesta l-a arestat pe colonelul Gheorghe Tudorache, comandantul unei unităţi militare din Poieşti, sub acuzaţia de corupţie pasivă, deşi Tudorache fusese cel care depusese o plângere penală privind furtul unei importante cantităţi de motorină.
Procurorul Doană nu a finalizat dosarul penal nici după patru ani de la demararea anchetei, iar CEDO a decis că statul român trebuie să-i plătească 2.800 de euro colonelului Gheorghe Tudorache."
4)"DENUNŢ
împotriva numitului PAPICI LUCIAN, şeful Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul DNA, pentru săvârşirea, în cauza ce face obiectul dosarului penal nr.12/P/2008 al DNA şi nr.2232/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală (număr vechi: 597/2010) a următoarelor infracţiuni:
- abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, faptă prevăzută de art.248 C.pen. raportat la art.248¹ C.pen.;
- instigare la exercitarea fără drept a unei profesii, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.281 C.pen.;
- instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.260 C.pen.;
- instigare la represiune nedreaptă, faptă prevăzută de art.268 C.pen.;
- instigare la reţinere sau distrugere de înscrisuri, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.272 C.pen.

1. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată constă în aceea că, în luna martie 2010, numitul PAPICI LUCIAN, în calitatea sa de şef de secţie, a emis o delegaţie pe numele procurorului Bocşan Gheorghe, impunând efectuarea de către acesta, în dosarul penal nr.12/P/2008, a unor acte procedurale pe teritoriul unui stat străin (Turcia).
În baza acestei delegaţii (dispoziţii), la data de 6 martie 2010 (într-o zi nelucrătoare – sâmbăta), procurorul Bocşan Gheorghe s-a deplasat la Istambul şi Izmir, unde pretinde că ar fi audiat personal trei „martori” de origine turcă (Cengiz Binali, Seker Serdar şi Seker Sefa), care s-ar fi autodenunţat (după începerea urmăririi penale în cauză), cu privire la faptul că, în zilele de 5-7 septembrie 2007, ar fi participat la săvârşirea unei infracţiuni de dare de mită (art.255 C.pen.), colectând şi oferind sume de bani „nedefinite” (cum spune procurorul) unor lucrători din cadrul PPF – Aeroroport Internaţional Bucureşti – Băneasa.
Şi, tot în baza acestei delegaţii, s-a procedat la decontarea cheltuielilor de transport şi cazare ale procurorului Bocşan Gheorghe, precum şi la plata către acesta a indemnizaţiei de delegare în Republica Turcia – toate aceste sume de bani fiind achitate fără justificare legală şi reprezentând, în consecinţă, o pagubă cauzată Ministerului Public de către numitul PAPICI LUCIAN.
Însă, prin emiterea acestei delegaţii, numitul PAPICI LUCIAN nu numai că a cauzat o pagubă Ministerului Public, dar a şi încălcat flagrant principiul teritorialităţii legii române, dreptul de jurisdicţie al Republicii Turcia asupra persoanelor aflate pe teritoriul său, prevederile art.13-17 şi art.160-162 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – în virtutea cărora era obligat să solicite procurorului şef al DNA formularea unei cereri de comisie rogatorie internaţională – precum şi principiul contradictorialităţii (art.6 paragraful 3 lit.d din Convenţia europeană a drepturilor omului), oferind subordonaţilor săi un model de comportament abuziv şi perturbator, de natură să afecteze grav imaginea României pe plan internaţional şi să o expună unor noi sancţiuni aplicate de organismele internaţionale, inclusiv de CEDO.
Faptul că numitul PAPICI LUCIAN a pretins unui procuror din subordine să procedeze la ascultarea celor trei cetăţeni turci în condiţiile menţionate denotă sfidarea de către acesta a principiilor procesului echitabil şi a deciziilor deja pronunţate de CEDO împotriva României (publicate în Monitorul Oficial, Partea I), ca şi a prevederilor art.20 alin.2 din Constituţie, potrivit cărora „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale”.
În acest sens, chiar recent (cauza Tarău împotriva României – publicată în M. Of. nr.37 din 18 ianuarie 2010), CEDO a reafirmat, ţinând seama de susţinerea Agentului guvernamental că în România urmărirea penală nu ar fi contradictorie, faptul că orice excepţie de la principiul contradictorialităţii este admisibilă doar în măsura în care, în ansamblu, procedura îşi păstrează caracterul echitabil şi nu aduce atingere drepturilor apărării (paragrafele 69-71).
O atare decizie se înscrie, de altfel, într-o practică unitară a CEDO, care a decis constant că, îndeosebi în materie penală, este necesar să se asigure acuzatului o „apărare concretă şi efectivă”, care să respecte atât principiul egalităţii armelor cât şi principiul contradictorialităţii: trebuie să se asigure acuzatului dreptul de a participa la propriul proces, de a interoga martorii, de a contesta o depoziţie în acuzare, şi de a i se asculta martorii în apărare „în aceleaşi condiţii” ca şi martorii în acuzare (a se vedea, de pildă, Kuopila c/Finlande, 27 aprilie 2000).
După cum, tot constant, CEDO a decis că utilizarea depoziţiilor din faza de urmărire este admisibilă, numai dacă „acuzatul a avut o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a adresa întrebări autorului acesteia” (Kostovski c/Pays Bas, 20 noiembrie 1989; Delta c/France, 19 decembrie 1990; Isgro c/Italie, 19 februarie 1991; Lüdi c/Elveţia, 15 iunie 1992; Van Mechelen şi alţii c/Olanda, 23 aprilie 1997 etc).
Cu toate acestea, aşa cum a precizat procurorul Bocşan Gheorghe în şedinţa din data de 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia penală, în speţă, cei trei cetăţeni turci nu vor putea fi reaudiaţi, nici în cursul urmăririi penale şi nici în faza de judecată, deoarece aceştia nu vor veni niciodată de bunăvoie, şi este puţin probabil ca ei să poată fi aduşi în mod silit.
De unde urmează, în concluzie, că, prin emiterea acestei delegaţii, numitul PAPICI LUCIAN şi-a depăşit atribuţiile sale de control ierarhic (art.62 alin.2 şi art.64-65 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară) asupra legalităţii urmăririi penale efectuate în cauză, cauzând, cu ştiinţă, o perturbare deosebit de gravă a activităţii Ministerului Public şi o pagubă patrimoniului acestuia.
2. Infracţiunea de instigare la exercitarea fără drept a unei profesii constă în aceea că, în luna martie 2010, cu acelaşi prilej (trimiterea procurorului Bocşan Gheorghe în Turcia), numitul PAPICI LUCIAN a dispus chemarea şi folosirea în cauză, în calitate de interpret, a unei persoane cu numele de Stoica Mariana, care nu se află pe lista interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi sau luaţi în evidenţă de Ministerul Justiţiei din România (o atare listă s-a comunicat de Ministerul Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
În referatul din 10 martie 2010, procurorul Bocşan Gheorghe menţionează că susnumita ar fi traducător „autorizat de autorităţile Republicii Turcia”, însă, pe lângă faptul că nici un act depus la dosar nu atestă acest lucru, se impune a fi subliniat faptul certificatul de traducător obţinut într-o ţară străină nu are valabilitate în România, decât în măsura în care a fost recunoscut de autorităţile competente române, în condiţiile Legii nr.178/1997 privind autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor (cu modificările aduse prin OG nr.13/2010).
În plus, potrivit Legii nr.178/1997, pentru desfăşurarea activităţii de interpret sau traducător pentru un organ judiciar, persoana în cauză trebuie să posede autorizaţie în specialitatea ştiinţe juridice.
Or, numita Stoica Mariana nu a depus la dosar nici un document care să ateste că ar fi avut dreptul, potrivit prevederilor Legii nr.178/1997, să desfăşoare activităţi de interpret şi traducător în România – ceea ce conduce la concluzia că aceasta a exercitat fără drept această activitate, la instigarea numitului PAPICI LUCIAN.
3. Infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă constă în aceea că, în luna martie 2010, numitul PAPICI LUCIAN a cerut persoanei cu numele de Stoica Mariana să semneze şi să-şi pună parafa, în calitate de interpret, pe traducerile depoziţiilor celor trei cetăţeni turci – deşi la dosar nu există declaraţiile originale, scrise şi semnate de martorii turci audiaţi, astfel că interpretul (Stoica Mariana) nu poate să justifice în nici fel declaraţiile sale (traducerile depuse la dosar – filele 92 şi urm., vol. I, d.u.p.).
De asemenea, la dosar nu există dovada de citare a interpretului, nu există dovada că interpretul a fost întrebat asupra datelor de stare civilă şi asupra relaţiilor sale cu părţile în proces, nu există dovada că acesta a depus jurământul, nu există dovada că acestuia i s-a atras atenţia că, dacă nu spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă (art.85 alin.7 C.pr.pen.).
De unde se poate desprinde concluzia că numitul PAPICI LUCIAN s-a îngrijit ca numita Stoica Mariana să nu cunoască faptul că, potrivit art.128 alin.3 C.pr.pen., îi erau aplicabile prevederile art.83-85 din Codul de procedură penală şi că, făcând afirmaţii mincinoase, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 C.pen.
Pe de altă parte, însă, vinovăţia persoanei cu numele de Stoica Mariana rămâne în discuţie, atâta vreme cât procurorul de caz pretinde că i-ar fi audiat pe cei trei cetăţeni turci în Turcia, iar din actele dosarului nu rezultă că Stoica Mariana l-ar fi însoţit pe acest procuror, la data de 6 martie 2010, la Istambul şi Izmir (la dosar, nu există delegaţia emisă pe numele ei).
În orice caz, numita Stoica Mariana nu-l putea însoţi pe procuror în Turcia şi nu putea participa la audierea celor trei cetăţeni turci, decât dacă numitul PAPICI LUCIAN ar fi emis, tot abuziv, şi o a doua delegaţie, pe numele acesteia.
Or, în acest din urmă caz, numitul PAPICI LUCIAN trebuie să răspundă pentru un concurs de infracţiuni de abuz în serviciu, urmând a fi obligat, totodată, la restituirea cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi a indemnizaţiei de delegare achitate numitei Stoica Mariana – sume care, în mod ilegal, au fost suportate de Ministerul Public, din vina numitului PAPICI LUCIAN.
4. Infracţiunea de instigare la represiune nedreaptă constă în aceea că, în lunile martie-mai 2010, numitul PAPICI LUCIAN i-a impus procurorului care instrumentează dosarul nr.12/P/2008 al DNA – Secţia de combatere a corupţiei, să dispună reţinerea, să pună în mişcare acţiunea şi să propună arestarea unui număr de patru inculpaţi (Guiu Lucian, Micu Iustin, Barbor Bogdan şi Grama Dănuţ), iar actualmente să le prezinte materialul de urmărire penală şi să-i trimită pe aceştia în judecată – ştiind că aceştia sunt nevinovaţi şi că nu au săvârşit infracţiunea de luare de mită de care îi acuză.
Astfel, din denunţul formulat de numitul Abdullah Kocatas în anul 2007 (depus iniţial la DGIPI, iar, ulterior, la DGA) şi înregistrat la DNA la data de 9 ianuarie 2008, sub nr.12/P/2008, rezultă următoarele:
- în ziua de 5 septembrie 2007, după sosirea cursei de la Istambul (orele 1700), poliţişti (necunoscuţi) din cadrul PPF – Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa au interzis, în mod ilegal, intrarea în ţară a 7 cetăţeni turci (aceşti 7 cetăţeni au rămas în aeroport până în ziua de 7 septembrie 2007, când au fost îmbarcaţi în cursa Bucureşti-Istambul şi au fost retrimişi în ţara de origine);
- cu aceeaşi ocazie, poliţişti (necunoscuţi) din cadrul PPF – Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa au întocmit, în mod ilegal, dosar penal unuia dintre cei 7 cetăţeni turci (Seker Serdar), pentru deţinerea ilegală a unui cartuş;
- în noaptea de 5/6 septembrie 2007, traducătorul de limba turcă (Geambulat Fetin) le-a cerut celor 7 cetăţeni turci mai multe sume de bani, atât ca plată pentru serviciile sale de traducător, cât şi pentru ca poliţia să le permită acestora intrarea în ţară şi să nu întocmească dosar penal numitului Seker Serdar.
Controlul efectuat de IGPF, în ziua de 6 septembrie 2007, a concluzionat însă, contrar celor susţinute de denunţător, că măsura de a nu se permite intrarea în ţară a celor 7 cetăţeni turci – dispusă de şeful de tură Marin Valentin, în ziua de 5 septembrie, orele 2000 – a fost corectă, la fel ca şi decizia aceluiaşi şef de tură de a chema ofiţerii de cercetare penală, de îndată ce a fost sesizat (inclusiv de lucrătorul vamal Oancea Doru) despre existenţa cartuşului, în bagajul cetăţeanului turc Seker Serdar.
Cât priveşte faptele de corupţie semnalate de Abdullah Kocatas, DGA a efectuat verificări, în urma cărora a fost identificat şi audiat pe traducătorul de limba turcă, Geambulat Fetin, care a recunoscut că a pretins şi primit de la cei 7 cetăţeni turci o sumă de bani, pentru serviciile sale de interpret şi traducător, dar fără a tăia chitanţă.
De asemenea, este aproape cert că, în această primă fază (când a fost audiat la DGA), Geambulat Fetin a relatat corect modul în care s-au desfăşurat faptele – ceea ce a ajutat la identificarea poliţiştilor (ori a poliţistului) care a pretins (primit) bani de la cetăţenii turci. În orice caz, doar aşa s-ar explica faptul că, deşi DGA a audiat aproape întreg personalul PPF – Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa, totuşi, ulterior (în primăvara-vara anului 200, au fost rechemaţi, pentru a fi audiaţi şi de către procuror (la sediul DNA) doar 4-5 poliţişti, între care numitul Topciu Aurel (adjunctul şefului unităţii) şi ofiţerii de cercetare penală (Niţoi Marius şi Băluş Cristian).
Cu toate acestea, toate declaraţiile lui Geambulat Fetin, care se găsesc, actualmente, la dosarul cauzei, sunt confuze şi contradictorii.
Într-o declaraţie, Geambulat Fetin pretinde că în noaptea de 5/6 septembrie 2007 (între orele 1000 – 1230) a stat de vorbă cu trei ofiţeri necunoscuţi (dintre care unul avea funcţie de comandă) şi că a tradus pentru aceştia declaraţiile lui Seker Serdar – ceea ce, în condiţiile în care s-a stabilit, cu certitudine, că Geambulat Fetin a fost chemat de Marin Valentin (şeful de tură), pentru a-i ajuta pe ofiţerii de cercetare penală, servindu-le drept interpret în dosarul penal, conduce la concluzia că, pe lângă cei doi ofiţeri de cercetare penală (Niţoi Marius şi Băluş Cristian), de faţă s-a aflat şi adjunctul şefului unităţii, numitul Topciu Aurel (care, la acea dată, se afla la comanda unităţii, înlocuindu-l pe Guiu Lucian, aflat în concediu de odihnă).
Într-o altă declaraţie – singura luată în consideraţie de către procuror – Geambulat Fetin pretinde că nu ar fi stat de vorbă cu ofiţerii de cercetare penală, ci ar fi stat de vorbă cu cei patru inculpaţi (Guiu, Micu, Barbor şi Grama), pe care îi acuză că ar fi cerut bani de la cetăţenii turci, fie prin intermediul său, fie direct.
Această din urmă declaraţie a lui Geambulat Fetin este însă infirmată de înregistrarea video şi ambientală datând din vara anului 2008, din care rezultă, în mod neîndoielnic, că, până la acel moment (vara anului 200, Geambulat Fetin nu se mai întâlnise cu inculpatul Guiu Lucian şi deci nu-l cunoştea personal.
Iar apoi, în afară de Geambulat Fetin, nimeni nu mai confirmă prezenţa în unitate, în noaptea de 5/6 septembrie 2007, a celor patru inculpaţi. Dimpotrivă, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul Guiu Lucian nici nu se afla în Bucureşti, fiind plecat în concediu de odihnă şi cazat, împreună cu familia, la Complexul Diana din Saturn al MAI, iar în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi trei inculpaţi, din probe rezultă că aceştia au lucrat, toţi, în tura de zi (05/09/2007) şi au părăsit unitatea în jurul orelor 2030 – deci mai înainte de a se petrece faptele de care îi acuză.
Cu o singură excepţie: Topciu Aurel care, în declaraţia dată în faţa procurorului, pretinde că şeful unităţii, inculpatul Guiu Lucian, deşi era oficial în concediu, ar fi venit totuşi la unitate, în una din zile.
Însă, declaraţiile lui Topciu Aurel şi Geambulat Fetin, în sensul menţionat, sunt, indiscutabil, mincinoase.
Pe de o parte, Topciu Aurel are interesul să ascundă implicarea sa, fără nici un drept, în dosarul penal întocmit lui Seker Serdar. Căci, după cum singur recunoaşte, Topciu Aurel a venit la unitate, în seara zilei de 5 septembrie 2007, în jurul orelor 20, după ce a fost informat telefonic de şeful de tură de măsurile dispuse (el nu indică însă şi momentul când a plecat).
Pe de altă parte, Geambulat Fetin este dispus să declare orice i s-ar cere de către procuror, deoarece acesta i-a promis o soluţie de netrimitere în judecată, cu condiţia să colaboreze – ceea ce nu l-a împiedicat însă să se plângă apropiaţilor de tratamentul la care este supus de DNA (a se vedea înregistrarea discuţiei dintre soţia lui şi prietena acesteia), ca şi de faptul că a fost ameninţat de un general, care susţine că ar fi „unchiul lui Topciu Aurel” şi care i-ar fi spus că, dacă declară ceva împotriva nepotului său, îl distruge.
Or, în condiţiile mai sus expuse, devine evident de ce numitul PAPICI LUCIAN a insistat ca procurorul de caz să se deplaseze singur în Turcia şi să aducă de acolo nişte declaraţii ce nu pot fi verificate.
După cum devine evident de ce, în loc să infirme motivat (art.64 alin.3 din Legea nr.304/2004) actele procurorului de caz şi să ia în considerare, chiar din oficiu, nulitatea acestora (art.197 alin.4) – ceea ce era absolut necesar, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei – în speţă, numitul PAPICI LUCIAN s-a preocupat, dimpotrivă, ca întreaga urmărire penală să se efectueze la întâmplare, în dispreţul total şi continuu al legii şi al adevărului, după cum urmează:
- actele premergătoare s-au întins pe parcursul a aproape 3 ani – ceea ce contravine prevederilor art.64 alin.4 din Legea nr.304/2004, potrivit cărora procurorul nu poate lăsa o cauză în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile; şi, pe lângă aceasta, a condus la pierderea a numeroase probe (între timp, au fost distruse înregistrările video din aeroport, păstrate de SRI, martorii nu-şi mai amintesc cele petrecute etc.) ;
- actele premergătoare nu s-au finalizat prin întocmirea unui proces-verbal – aşa cum prevede art.224 alin.3 C.pr.pen.;
- actele premergătoare au constat în administrarea majorităţii probelor din dosar de către un organ necompetent (s-a folosit abuziv şi nejustificat delegarea) şi fără respectarea dispoziţiilor legale în materie – ceea ce încalcă prevederile art.213 şi atrage incidenţa art.64 alin.2 C.pr.pen., potrivit cărora „mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal”;
- actele de urmărire penală nu s-au efectuat în ordinea stabilită de lege, deşi ele sunt acte constitutive ale procesului penal, astfel că era obligatorie efectuarea lor în ordinea stabilită de lege (Gr. Theodoru, Tratat, 2008, p.551). Din contră, în speţă, ele s-au efectuat, aproape toate, într-o singură zi, anume în ziua de 9 martie 2010. În acea zi, fără nici o nejustificare, învinuiţii au fost ridicaţi silit şi aduşi cu mandat la sediul DNA, unde, în loc de a li se comunica, măcar atunci, rezoluţiile motivate de începere a urmăririi penale (aşa cum impune art.228 alin.6 C.pr.pen.), li s-au predat doar nişte procese-verbale, care nu sunt prevăzute de nici o lege (ceea ce arată că numitul PAPICI LUCIAN nu cunoaşte că are obligaţia de a întocmi şi semna o adresă, precum şi de a ataşa la aceasta rezoluţia motivată de începere a urmăririi penale). Şi, tot fără nici o justificare, în acea zi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva acuzaţilor, aceştia au fost reţinuţi, fără a li se da posibilitatea să cunoască probele din dosar şi să se apere (aşa cum dispun art.66 alin.2 şi art.67 C.pr.pen.) şi s-au făcut propuneri de arestare preventivă a lor, fără ca aceştia să fie reaudiaţi (aşa cum prevede art.150 C.pr.pen.) şi, iarăşi, fără a le fi respectate drepturile de apărare (art.66 C.pr.pen.);
- procedeul menţionat, sancţionat deja prin mai multe decizii CEDO, încalcă prezumţia de nevinovăţie. Întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale reprezintă un prim pas pe calea răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, o dispoziţie în acest sens se justifică doar atunci când urmărirea penală, care se efectuează in rem (strict cu privire la faptă), a avut o anumită durată, absolut necesară pentru a asigura respectarea drepturilor procesuale ale învinuitului şi pentru a-i oferi posibilitatea de a se apăra şi de a combate acuzaţiile ce i se i se aduc. Abia după ce s-au stabilit, aproape cu certitudine, toate circumstanţele faptei, se poate pune în mişcare acţiunea – care operează in personam şi constituie un prim act de contestare a prezumţiei de nevinovăţie.
Iar apoi, în zilele de 11-14 mai 2010, când procurorul de caz i-a învederat faptul că probele existente la dosar nu justifică trimiterea inculpaţilor în judecată, numitul PAPICI LUCIAN a oferit subordonaţilor săi o nouă probă de comportament abuziv şi perturbator, interzicând categoric procurorului Bocşan Gheorghe să procedeze la confruntarea inculpaţilor cu cei doi martori principali ai acuzării, respectiv Topciu Aurel şi Geambulat Fetin. Nu numai atât, dar i-a impus procurorului Bocşan Gheorghe să respingă orice probă în apărare, fără a ţine seama de faptul că, în acest fel, se nesocoteau vădit prevederile art.250, art.252 şi art.3 C.pr.pen., potrivit cărora procurorul are obligaţia să completeze, chiar din oficiu, urmărirea penală, pentru a stabili adevărul şi pentru a lămuri numeroasele neconcordanţe existente între depoziţiile depuse la dosar; şi, mai ales, fără a ţine seama că, în această cauză, fiecare depoziţie a martorilor acuzării prezintă o variantă diferită a faptelor – ceea ce încalcă principiul convergenţei probelor şi echivalează cu o nemotivare a măsurilor de represiune dispuse deja, în această cauză.
Mai mult, numitul PAPICI LUCIAN a respins, fără nici o motivare, toate plângerile formulate de inculpaţi, în temeiul art.278 C.pr.pen., pentru încălcarea drepturilor lor de apărare şi, unora dintre aceştia, a refuzat chiar să le comunice deciziile sale – nesocotind faptul că CEDO a decis constant că necomunicarea concluziilor ministerului public reprezintă o violare a art.6 din Convenţie şi o încălcare a principiului contradictorialităţii, deoarece este de natură să pună părţile în imposibilitate de a răspunde (partea nu se poate prevala de dreptul la egalitatea armelor de vreme ce concluziile nu sunt comunicate).
În orice caz, acest refuz brutal al numitului PAPICI LUCIAN de a verifica legalitatea activităţii de urmărire penală desfăşurată în cauză dovedeşte, şi el, că acesta ştie că toate măsurile represive pe care le-a dispus în această cauză sunt nelegale şi netemeinice, îndreptându-se împotriva unor persoane nevinovate.
5. Infracţiunea de instigare la reţinere sau distrugere de înscrisuri constă în aceea că numitul PAPICI LUCIAN a dispus nedepunerea la dosar a unor înscrisuri necesare soluţionării cauzei.
Astfel, din dispoziţia numitului PAPICI LUCIAN nu au fost depuse la dosar declaraţiile luate, în anul 2008, de către procurorul de caz, care a audiat personal mai multe persoane (Topciu Aurel, Niţoi Marius ş.a.)
Iar apoi, se mai poate vedea că dosarul a fost permanent renumerotat şi că, deşi procurorul de caz afirmă (în referatul din 10 martie 2010) că ar fi audiat toate persoanele aflate în tură în perioada 5-7 septembrie 2007, totuşi, la dosar nu există decât declaraţiile lucrătorilor dintr-o singură tură – tura de zi din data de 5 septembrie 2007.
De asemenea, în timpul judecării recursului DNA la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numitul PAPICI LUCIAN a dispus luarea dosarului transmis instanţei – care a fost readus abia în ziua procesului (8 aprilie 2010) – şi, pe lângă aceasta, a interzis să se comunice instanţei actele procedurale noi (declaraţii de martori) întocmite în perioada 11 martie – 8 aprilie 2010.
În concluzie, întreaga atitudine a numitului PAPICI LUCIAN reflectă o gravă neînţelegere a exigenţelor procesului echitabil, ca şi o concepţie deformată asupra obligaţiilor ce-i revin – ceea ce îl face incompatibil cu foarte înalta funcţie pe care o deţine.
Faţă de cele mai sus arătate, vă rog a dispune începerea urmăririi penale împotriva numitului PAPICI LUCIAN, pentru comiterea infracţiunilor mai sus arătate."
5)speta lui Aurel Liviu Ciupe, fost director general al Directiei Generale a Domeniului Public Cluj, arestat "abuziv" de Morar si achitat definitiv de instannta suprema. In hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) se mentioneaza ca Ciupe a fost privat "pe nedrept de libertate" timp de aproximativ patru luni, pentru care a primit daune materiale si morale in valoare de aproximativ 1.300.000.000 de lei vechi. De asemenea, intr-un dosar penal privind aceeasi persoana, Completul de 9 judecatori al ICCJ a constatat "interceptarea nelegala"
6)http://stiri.rol.ro/Un-fost-militian-achitat-dupa-10-ani-de-la-ancheta-violenta-a-lui-Vasile-Doana-30440.html
7)http://www.infoportal.ro/articol~din-actualitate~info-860463~mareata-victorie-impotriva-coruptiei.html Macovei arestare nelegala Reman Domocos
Statul român are în aceste conditii toate sansele sa fie condamnat la CEDO, în procesul intentat de Andreea Ciuca, pentru gafele monumentale ale procurorilor pensionari Gheorghe Suhan, fost sef PNA pe România si Marin Sandu, fosta unealta la DNA Mures pâna la finele lui 2009, cei care au instrumentat Dosarul „Ciuca”. Cu o reavointa, la comanda, plini de umori staliniste, rar întâlnite în celebrul nostru stat de drept, împotriva celor mai elementare drepturi si libertati ale cetateanului, impotriva unui ilustru magistrat care a avut singura vina ca a început mult prea devreme reformarea sistemului de justitie. Parca mai ieri imaculata Comisie Europeana lauda în raportul preliminar de tara pe Justitie al României rezultatele heirupiste ale DNA...
9)http://www.infoportal.ro/articol~din-actualitate~info-545974~cazacu-marinica-a-facut-plangere-penala-impotriva-procurorului-dumitru.html
10)s.a.m.d.
DEZNONDAMANT: toti procurorii mentionati mai sus au fost promovati!

da PROCURORUL DABU mai traieste mai face combinatii cu DAN PASAT papagalul deputat