Pe linga gafele si talpile presedintelui Klaus Iohannis, Romania se vede lovita si de oculta juridica indaratul careia se afla reteaua internationala de sforarie politica.

Sentinta CEDO in cazul Kovesi reprezinta absurdul juridic de virf ce putea fi facut sub acoperamintul si in numele unei insitutii europene. Cica Laurei Codruta Kovesi i s-a respins dreptul la aparare si la o dreapta judecata.

Sustinatorii si aplaudacii acesteia, sforarii si profitorii anticoruptiei au sarit mai ceva ca la o victorie romaneasca la un campionat mondial sau la cistigarea de catre un roman a unui turneu de grand slam. Si au strigat din rasputeri: „Victorie a procuraritei europene!“

Analfabeti in drept, indoielnici la morala, insetati de razbunare, ei au izbucnit intr-o oda a bucuriei in urma unei „victorii” catastrofale pentru tara, pentru justitia europeana si pentru obrazul nostru de europeni cu pretentii de oameni scoliti si civilizati. De la Strasbourg pina la Prut, incepe sa se intinda un soi de Absurdistan juridic al Uniunii Europene. Mai mare rusinea! CEDO, cu sentinta data in cazul Kovesi si sarbatorita cu amplificatoare la Bucuresti, a devenit subiect pentru lectii de prostie in Drept, bune de predat incepatorilor. Sau subiect de demonstratie pentru decizii abuzive. Sentinta este atit de socanta incit depaseste violenta unei lovituri in moalele capului. Clatina jumatate din pietrele care formeaza increderea in temelia statului de drept.

Judecatorii s-au speriat. Teoreticienii sunt oripilati, iar judecatorii cu state vechi de serviciu isi fac cruce, in vreme ce profesorii incep sa se indoiasca de folosul masteratelor si al doctoratelor. Chiar si CCR devine sfioasa, cind ar fi trebuit sa trimita Curtii Europene a Drepturilor Omului un adevarat rechizitoriu, iar presedintelui Klaus Iohannis, macar un manual de Drept constitutional daca nu si citeva cuvinte mai greu de pus pe hirtie.

Intr-o Romanie derutata, in care CT Popescu oracaie ca un inginer incult si in care toti controlatii si acoperitii sar pe CCR, nu este suficienta reactia de astazi in care Curtea spune elegant ca „presedintele Romaniei si Ludovic Orban folosesc argumente incomplete si inexacte in declaratiile publice”

Crede cineva ca avertismentul facut public miercuri de CCR are vreo greutate in fata unui presedinte care a dat nenumarate semne si probe ale limitarii sale?

„Indemnarea publica la revizuirea deciziilor Curtii Constitutionale este o atingere extrem de grava adusa independentei Curtii Constitutionale si a judecatorilor sai” precizeaza CCR intr-un comunicat.

Stiti ce spune apelul lui Klaus Iohannis, prin care cere public CCR sa revizuiasca sentinta in cazul Kovesi? Ca Romania este condusa de un om fara o minima stiinta de drept, fara consilieri in domeniu si fara nici un respect pentru stiinta de carte! Klaus Iohannis a fost un mediocru si ca student la Cluj si ca profesor suplinitor de fizica si ca politician.

(Din infomatiile noastre, la examenul de definitivat ca profesor, Klaus Iohannis s-a chinuit cu o nota de 7, trasa de par.)

Cum sa inteleaga, atunci, un mediocru, in mai toate, ca deciziile CCR nu sunt tot una cu sentintele definitive al ICCJ. El crede ca asa cum a contestat sentinta defnitiva in cazul casei sale de la Sibiu, pierduta prin sentinta definitive, la fel, el poate cere si la CCR o revizuire de decizie.

 Caraghioasa, penibila si antologica solicitare de la un presedinte al Romaniei. E ca si cum ar cere primaritei de Bucuresti sa mute locul pe care a fost Turnul Coltei!? Asa, ca nu-i convine lui! De ce? Nu i-a explicat nimeni? Un bodyguard gradat si cu ceva studii sau chiar un sofer mai trecut prin curse mai lungi ar fi putut sa-l lamureasca. Necum un consilier cu pregatire juridica!?

Cu aceasta decizie, CEDO s-a umplut de ridicol si de susipciuni!! Judecarea si pronuntarea in cazul Kovesi contra Romania poate insemna decaderea insitutiei daca nu macar relativizarea ei.

(Eram de fata, la Strasbourg, cind François Mitterrand a pus piatra de temelie a cladirii CEDO!)

Aceasta este concluzia unora dintre cei cu care am stat de vorba, perplexati atit de decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului, cit si de comentariile natingi ale presedintelui Romaniei.

La cei mai multi, am perceput o puternica stare de perplexitate si de revolta? De ce?

Pentru ca in cazul Kovesi, CEDO a decis sa judece o cauza care trebuia respinsa „de plano” (automat). CEDO a admis o cauza in care nu avea competenta. Prin statutul sau, CEDO judeca doar dosarele in care cetatenii europeni n-au avut acces la o justitie echitabila. Europenii se pot adresa Curtii Europene pentru Drepturile Omului daca li s-a ingradit liberul acces la justitie sau au fost condamnati impotriva probelor evidente existente in dosar.

Or, in cazul Laura Codruta Kovesi, actiunea era inadmisibila pentru ca viza decizia unei instante nonjurisdictionale. CCR nu este un tribunal. Punct. Conform formei actuale a Constitutiei Romaniei, CCR nu face parte din structura puterii judecatoresti. Singurele cauze cu care este investita CCR in actuala forma a Constitutiei Romaniei vizeaza conflictele constitutionale intre institutiile statului roman.

(Sotia unui interlocutor avea sa spuna, cu voce tare, incepe cu un diminutiv, dar multi prosti mai conduc Romania!)

In cazul Kovesi, CEDO nu putea si nu poate fi sesizata, in sensul ca n-a avut parte de un proces echitabil, pentru ca ea n-a avut nici un proces in instantele justitiei din Romania. Ce a judecat CCR si s-a incheiat cu o decizie nu are nici o legatura cu persoana Laurei Codruta Kovesi care nu a fost si nu avea cum sa fie parte in respectiva cauza. CCR a judecat doar un conflict institutional intre puterea executiva, reprezentata de ministrul Justitiei, Tudorel Toader, si presedintele Romaniei.

(In timp ce vorbesc la telefon cu un profesor care ma ajuta sa inteleg, o aud si pe fetita acestuia cum intreaba: Tata, astia sunt atit de grei de cap?)

Confictul intre cele doua institutii a fost transat in sensul ca CCR a stabilit ca Ordinul de ministru (actul emis de Tudorel Toader cu motivarea de rigoare dupa ce a fost efectuat un control de fond la DNA) este legal si este obligatoriu pentru presedintele Romaniei care trebuie sa o demita pe Laura Codruta Kovesi.

Prin ordinul dat, ministrul Justitiei, Tudorel Toader, si-a exercitat prerogativele legale asupra Directiei Nationale Anticoruptie. Tudorel Toader a cerut controlul de fond prin CSM, a constatat nereguli si deficiente grave si, in virtutea atributiilor sale, a dispus destituirea Laurei Codruta Kovesi.

Ca masura sa sa poata produce efecte juridice, era obigatoriu ca presedintele Romaniei sa semneze un decret prezidential de demitere. Blocajul a aparut cind Klaus Iohannis a refuzat sa emita decretul prezidential. Si pentru deblocarea situatiei aparute intre cele doua institutii, Guvernul Romaniei s-a adresat CCR.

(O aud din nou pe fetita profesorului de drept intrebind cu voce tare: Tati, cine crezi ca-i explica lui Iohannis ce-s alea „prerogative”)

Prin decizia sa, CCR n-a facut decit sa-l oblige pe Klaus Iohannis sa isi indeplineasca atributiile constitutionale. Adica sa reintre in matca Constitutiei Romaniei. Decizia CCR nu a analizat si nici nu avea cum sa examineze eventuale „nemultumiri” ale Laurei Codruta Kovesi in legatura cu Ordinul emis de ministrul Tudorel Toader. Laura Codruta Kovesi putea doar ca, in termen legal, sa atace Ordinul emis de Tudorel Toader intr-o instanta de contencios administrativ si fiscal. Nimeni n-a impiedicat-o!

(Domnule Nistorescu, stiti de ce n-a facut-o? Pentru ca ea n-are mari abilitati juridice! Adica, la carte, a fost mai de coada clasei, vreau sa zic a anului, zice un avocat care se indoieste de calitatile de procuror si de jurist ale procurorului general european)

Dupa un an de zile, Romania s-a aflat intr-o situatie identica de blocaj institutional, adica de conflict intre Guvern si presedinte in cazul procurorului general Augustin Lazar. Dar, in acest conflict, nu s-a ajuns la sesizarea CCR din cauza abilitatii lui Augustin Lazar care a blocat ordinul administrativ al ministrului Tudorel Toader prin atacarea in instantele judecatoresti (la Alba Iulia), oprind astfel ordinul de demitere emis de Tudorel Toader.

In acest caz, Klaus Iohannis a refuzat iar semnarea decretului de demitere dar, spre deosebire de cazul Kovesi, si fiind vorba de un proces in curs, refuzul sau a fost legal. Existenta unui proces pendinte pe rolul instantelor de la Alba Iulia, avind ca obiect contestarea deciziei emise de Tudorel Toader, i-a adus procurorului general o perioada de respiro pentru 3-4 luni, timp in care nu s-a putut pune problema unui decret prezidential de demitere. Asa a ajuns Augustin Lazar la expirarea de drept a mandatului sau, strategie care l-a salvat si pe Klaus Iohannis de penibilul situatiei de a ajunge iar la Curtea Constitutionala a Romaniei.

(Domnule Nistorescu, Lazar asta nu era toba de carte, dar stia mecanismele juridice si era de o viclenie care te paraliza! Il invrtea si pe dracul!)

Decizia CEDO este revoltatoare! Romania (sau SIE) are acolo un delegat care trebuia sa ridice problema acestui caz fine de neprimire (”fin de non recevoir” – caz de neprimire, adica exceptiile ce trebuiau ridicate cu privire la inadminsibilitatea unei actiuni juridice-conform dictionarelor franceze).

Agentul Romaniei la CEDO trebuia sa isi exprime pozitia in raport cu interesele Romaniei si pe baza prevederilor Constitutiei Romaniei si a legislatiei in vigoare. Solutia, oricit este ea de trambitata, nu putea face obiectul judecatii CEDO. Simplu, clar si fara bilbiieli. Toti oamenii din justitia romana (mai putin cei racolati si cei pripasiti pe linga servicii si pe lnga presedinte) spun acelasi lucru. Se tem doar sa il afirme public si sa il demonstreze celor care au dubii si care pot cadea in capcanele trompetilor de serviciu.

Presedintele Klaus Iohannis, zic avocatii, expertii si profesorii de drept a comentat aiurea decizia CEDO in cazul Kovesi. A luat-o ca pe ceva personal, nu ca pe o cauza a Romaniei. Ca un caraghios suparat ca vacarul pe sat, el a cerut CCR sa ia masuri si sa revizuiasca decizia privind-o pe Laura Codruta Kovesi. De fapt, presedintele Romaniei a vrut sa ne arate tuturor ca el nu pricepe o iota din mecanismele juridice ale statului roman. Curtea Constitutionala a Romaniei nu este in sistemul judecatoresc si nu emite decizii care sa poata fi atacate sau revizuite.

Singura speranta care ne mai ramine este ca un consilier de la Cotroceni sa-i explice, la tabla, ca deciziile CCR nu pot fi atacate. Pot fi terfeliti sau arestati judecatorii, dar nu pot fi atacate deciziile. Constitutia Romaniei si legile in vigoare nu prevad nici o cale de reformare a deciziilor CCR. Daca CCR decide intr-o speta, ea se aplica, obligatoriu, dupa publicarea in Monitorul Oficial. Nu exista nici o cale de atac!

(Nici macar atunci cind nu-i convine lui Klaus Iohannis si cind isi imagineaza ca o poate rezolva ca si contestatia cu casa sa de la Sibiu. Si inca o precizare pentru presedintele Romaniei: CCR nu condamna, nu gratiaza si nu acorda despagubiri!)

Cu prima decizie in cazul Kovesi, CEDO isi extinde activitatea si devine un soi de curatatorie politica de lux si de urgenta a Comisiei Europene.

sursa: cotidianul.ro