Inaltpreasfintitul Teodosie (foto dreapta), Arhiepiscopul Tomisului, i-a trimis luni, 9 octombrie 2023, un memoriu Preafericitului Daniel (foto stanga), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, solicitandu-i sa puna pe ordinea de zi a Sfantului Sinod subiectul privind reactivarea Mitropoliei Tomisului – mai exact, ridicarea arhiepiscopiei tomitane la rang de mitropolie.

Aducand numeroase argumente istorico-teologice, IPS Teodosie subliniaza ca toate canoanele Bisericii Universale pun la temelia organizarii bisericesti principiul mentinerii vesnice a demnitatii si a privilegiilor unei mitropolii. De aceea, Bisericile Ortodoxe surori au intreprins de-a lungul timpului demersuri pentru reactivarea mitropoliilor cu descendenta straveche.

In cazul concret al Tomisului, IPS Teodosie invoca numarul urias de manuscrise, adunate in peste o mie de volume, care atesta continuitatea mitropoliei dobrogene timp de circa noua sute de ani (din secolul al V-lea pana in secolul al XIV-lea). De altfel, arhiepiscopul aminteste ca a pus deja aceste volume la dispozitia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

Inainte de a va lasa sa cititi memoriul IPS Teodosie catre PF Daniel, mentionam ca profesorul Constantin Barbu a trimis marti, 10 octombrie 2023, o adresa asemanatoare catre Patriarhul Daniel, incluzand numeroase facsimile ale vechilor documente care atesta continuitatea Mitropoliei Tomisului. Il gasiti anexat la finalul articolului.

Iata memoriul Inaltpreasfintitului Teodosie catre Preafericitul Daniel (vezi facsimile):

„Cabinet Arhiepiscop

Nr. 3209 / 9.10.2023

Preafericirii Sale,

Preafericitului Dr. DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Preafericirea Voastra,

Cu smerita dragoste in Domnul Hristos, Cel ce va da 'viata vesnica celor ce, prin staruinta in fapta buna, cauta marire, cinste si nestricaciune' (Romani 2, 6-8), Va remitem acest memoriu, plin de speranta, in completarea memoriilor pe care Arhiepiscopia Tomisului le-a inaintat constant Patriarhiei Romane pe parcursul a mai mult de doua decenii.

Ne exprimam nadejdea ca Preafericirea Voastra veti avea bunavointa, inspirata de Datatorul a tot binele, spre a lua in considerare solicitarea plina de dreptate a stravechii noastre Biserici tomitane de a i se restabili demnitatea de mitropolie, confirmata la Sinodul I Ecumenic (325).

Potrivit canoanelor Bisericii Universale, incepand chiar cu acelea ale Sfantului Sinod I Ecumenic de la Niceea, principiul mentinerii (pastrarii) vesnice a demnitatii si a privilegiilor unei mitropolii (indiferent daca o alta eparhie capata, de-a lungul timpului, o mai mare importanta) devine unul fundamental pentru organizarea bisericeasca si pentru pastrarea randuielii in Ortodoxie (I Ec. 6-7).

Toate Sinoadele Ecumenice si locale au mentinut cu veneratie aceste prevederi ca fiind sfinte si bune pentru intreaga Biserica. De aceea, Bisericile Ortodoxe surori, indiferent de specificul lor etnic si cultural, au intreprins demersuri pentru restabilirea / reactivarea scaunelor mitropolitane cu descendenta straveche, considerandu-le argumente autentice ale propriei origini si demnitati spirituale.

In planul organizarii si functionarii Bisericii Ortodoxe Romane, pe care cu vrednicie o pastoriti, acest temei de capatai, incontestabil prin prisma autoritatii care l-a statuat, este mult pretuit, el aducand claritate administrativa prin restitutio in integrum a demnitatii si drepturilor vechilor scaune mitropolitane ale Bisericii Ortodoxe Romane si garantia insasi a stabilitatii si a independentei sale canonice.

In ceea ce priveste aspiratia Arhiepiscopiei Tomisului de a pune in valoare, sub aspect bisericesc si academic, propria contributie la istoria Bisericii Universale si, implicit, la cea a Bisericii Ortodoxe Romane, aceasta s-a concretizat prin impresionanta colectie de manuscrise ale primului mileniu, adunata cu multa truda in peste o mie de volume, in aceste decenii in care Patriarhia Romana a expus constant ideea ca nu exista dovezi pertinente pentru reactivarea Mitropoliei Tomisului. Acum, aceasta colectie sta la dispozitia Sfantului Sinod si a Preafericirii Voastre, pentru a se elimina orice indoiala si orice impietrire (Marcu 16, 14) din inima celui sau celor care inca isi mai imagineaza ca acest demers ar avea la baza ambitia sau razvratirea unui om.

In calitate de fii responsabili ai Bisericii lui Hristos, suntem deplin constienti ca orgoliile, razvratirile, ambitiile personale si toate patimile asociate cu acestea sunt efemere si vor pieri odata cu omul care le-a impropriat: 'Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori. Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau' (Ps. 102, 5-6).

Dar cuvantul Domnului – exprimat prin dogmele si canoanele Bisericii – ramane in veac (Isaia 40, 8) si mantuirea Lui din neam in neam (Isaia 51, 8).

In lumina acestor documente (Colectia Monumenta Romaniae Historica), inaccesibile pana acum Patriarhiei Romane, se probeaza privilegiul istoric si canonic al Bisericii din Scythia Minor / Dobrogea, cu sediul la Tomis / Constanta, de a fi recunoscuta ca mitropolie participanta la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.

Importanta mitropoliei Tomisului pentru Biserica Ortodoxa Romana consta nu numai in vechimea ei neintrerupta pana in secolul al XIV-lea (mai multe secole adunate decat ale tuturor mitropoliilor romanesti), nici numai in predispozitia ei de a mijloci permanent intre culturile fondatoare ale Europei crestine (asa cum rezulta din pozitiile teologice scrise ale Sfintilor Ioan Casian, Dionisie Exiguul ori ale eruditilor Ioan Maxentiu si Leontiu de Bizant), ci din insusi faptul ca, prin Sfantul Marcu, mitropolitul Tomisului (care, din pacate, nu are inca o zi de pomenire individuala in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane), s-a alaturat vocii comune a celor 318 Sfinti Parinti de la Niceea, marturisind deofiintimea Treimii.

Doctrina 'pluralitatii deofiinta', cum o denumea un mare ganditor roman (Constantin Noica, in 'Jurnal de idei'), nu a fost inteleasa doar ca o constructie abstracta de catre Sfintii Parinti, ci a avut implicatii practice imediate in planul organizarii bisericesti. Potrivit randuielii Sinodului I Ecumenic, episcopul din cetatea de scaun a unei regiuni administrativ-teritoriale mai mari (provincia / eparchia) a Imperiului Roman (metropola = capitala sau 'cetate-mama', din asocierea cuvintelor eline 'mitir' + 'polis') a devenit mitropolit, avand sub ascultare si fiind totodata in comuniune deplina cu toti fratii sai episcopi din cetatile dependente administrativ de capitala provinciei / eparhiei respective.

Nu este putin lucru – chiar si pentru noi, romanii, obisnuiti sa acordam maxima atentie tuturor celor din afara, dar sa tratam cu superficialitate propria mostenire, 'sa nu ne cautam sfintii', asa cum constata, cu amaraciune, Sfantul Mitropolit Dosoftei al Moldovei, in a sa lucrare 'Viata si petrecerea sfintilor' (1682-1686) – ca, tocmai la izvorul Europei crestine (Niceea, 325), unde s-au pus bazele canonice ale formei de organizare bisericesti a mitropoliei, sa se afle un Sfant ierarh de pe aceste meleaguri, Marcus Tomensis, care apare ca semnatar in documentele sinodale cu titulatura bisericeasca de 'metropolitanus'. (In Codex Parisinus 3838, Marcus al Tomisului apare cu numele Marcostomes.)

Izvoarele documentare pe care ne intemeiem argumentatia sunt, printre multe altele:

1. Codexul 212, aflat in Erzbischöfliche Diözesan- und Dombibliothek din Köln, este un manuscris Dionysius Exiguus (470-544), datat a fi de la mijlocul secolului VI. In lista ierarhilor din dioceza Dacia, se afla numele lui Marcus metropolitanus.

2. Manuscrisul 671, aflat in Bibliothèque Carnegie de Reims, este un rescript din anul 801 si cuprinde o Collectio Canonum, precum si lista participantilor la Sinodul I Ecumenic, Marcus metropolitanus fiind si el mentionat, tot in dioceza Dacia.

3. Manuscrisul Vat. Lat. 7222 se afla in Biblioteca Vaticanului. Este un rescript, datat 800-850. Marcus este mentionat in mod identic precum in manuscrisele de mai sus.

4. Laud. Misc. 421 (S. C. 893), anul 875 (Oxford, Bodleyan Library). Contine Collectio canonum Dionysio-Hadriana, cu mentionarea in lista Parintilor niceeni a lui Marcus metropolitanus.

5. M. p. th. f.72, Fulda, anul 851 (Julius Maximilians Universitat Würzburg). Este vorba tot de Collectio canonum Dionysio-Hadriana, in care se afla, in traducere, Canoanele Sinodului de la Niceea din anul 325, urmate de lista sfintilor ierarhi semnatari, din randul carora face parte mitropolitul Marcu al Tomisului.

Istoria Bisericii de la Tomis nu se rezuma doar la fenomenul participarii in tabara omousiana a Sfantului mitropolit Marcu, ci se continua de-a lungul secolelor prin mitropolitii care si-au desfasurat cu sfintenie misiunea in acest teritoriu cuprins intre Dunare si Mare, dintre care amintim pe: Bretanion, Gherontie / Terentius, Teotim I, Timotei, Teotim II, Ioan, Alexandru, Paternus, Ioan Maxentiu, Valentinian.

Prin infiintarea themei (provinciei) Paristrion de catre imparatul bizantin Ioan Tzimisches, in anul 971, si prin mutarea capitalei acesteia de la Constantia (vechiul Tomis) la Dorostolon (Silistra), rolul politic si administrativ al cetatii Tomis incepe sa scada, insa, sub aspectul organizarii bisericesti, Patriarhia Ecumenica respectand cu fidelitate canoanele 4-7 ale Sinodului I Ecumenic, scaunul mitropolitan de la Tomis a continuat sa existe si sa beneficieze de demnitatea initiala, mai multi ierarhi aparand cu titulatura de 'mitropoliti de Tomis' pana spre secolul al XII-lea. Cele doua sigilii apartinand mitropolitilor de Tomis Anicet (sec. X-XI) si Vasile (sec. XI) arata ca 'paralel cu mitropolia nou infiintata la Dorostolon, capitala themei Paristrion, a continuat sa existe mitropolia vechii capitale Tomis, ambele depinzand direct de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol', ierarhii pastrand titulatura consacrata de 'mitropolit de Tomis', iar nu de Constantia, cum avem dovada sigura ca se numea, in veacul al X-lea, resedinta Scythiei Mici. Ulterior anului 1186, cand fratii Petru si Ioan Asan au infiintat imperiul romano-bulgar, thema Paristrion a fost desfiintata, scaunul mitropolitan migrand in cetatea dobrogeana Vicina, situata pe insula Pacuiul lui Soare (localitatea Ostrov, judetul Constanta), aflandu-se in dependenta canonica de Patriarhia Ecumenica (ea insasi aflata in exil la Niceea intre anii 1204 si 1261).

Mitropolitii Vicinei au pastorit in Dobrogea ca si continuatori firesti ai mitropolitilor de Tomis, pana la transferarea in 1359 a Sfantul Iachint la Curtea de Arges, ca mitropolit al Tarii Romanesti.

Constiinta apartenentei provinciei Dobrogea de un scaun mitropolitan cu sediul la Constanta, resedinta sa de drept, nu reprezinta capriciul unei minoritati de clerici si intelectuali infacarati de un fals triumfalism local. Este o necesitate pe care, timp de douazeci de ani, populatia judetelor Constanta (753.331 locuitori) si Tulcea (245.899 locuitori), apartinand intregului spectru de ocupatii si categorii sociale, a resimtit-o foarte puternic, prin comparatie cu toate celelalte regiuni istorice ale tarii, care au centre mitropolitane pe teritoriul lor. Necesitatea nu este provocata de orgolii, cum gresit s-a inteles si s-a proferat de-a lungul timpului, ci izvoraste din constiinta unei identitati crestine vii, intru totul similare celei a poporului din regiunea Clujului, spre exemplu, in cazul careia Patriarhia Romana a identificat in regim de urgenta argumentele pentru ridicarea la rangul de mitropolie, in anul 2005.

Dobrogea este singura provincie istorica a tarii care are o zi nationala dedicata ei. Prin Legea 230/2015, s-a instituit ziua Dobrogei, serbata in fiecare an pe 14 noiembrie. Importanta nationala a Constantei este recunoscuta in toate ariile de interes ale statului roman, de la pozitia geo-strategica, ca factor de securitate euro-atlantica, pana la turism, mai putin in ceea ce priveste raspunsul Patriarhiei Romane la aspiratia legitima a populatiei – care se declara in proportie de 83,04% ortodoxa – de a fi in aceeasi demnitate cu celelalte provincii si regiuni carora li s-a facilitat accesul la o organizare bisericeasca de rang mitropolitan, cu atat mai mult cu cat pe teritoriul provinciei Dobrogea mitropolia nu ar fi un dar oferit prin clementa unei instante supraordinate, ci restabilirea unui drept consacrat de un mileniu de istorie neintrerupta.

Constanta este cel mai urbanizat judet din Romania, 539.902 de persoane locuind la oras. Judetul se situeaza pe locul al cincilea in tara ca populatie si pe al saptelea ca intindere teritoriala. In era digitala, cand informatia circula cu atata repeziciune, cu usurinta alcatuind si dezintegrand comunitati, aceasta populatie urbana si crestin-ortodoxa majoritara in judetul Constanta are la dispozitie toate mijloacele, libertatile si drepturile consfintite de lege pentru a-si exprima doleantele.

Noile temeiuri despre istoria poporului roman si a Bisericii sale au suscitat interesul multora dintre membrii societatii constantene si romanesti, din tara si din strainatate, fapt care a provocat o adevarata avalansa de apeluri catre Arhiepiscopia Tomisului avand drept scop reabilitarea hic et nunc (n.r. aici si acum) a adevarului. Desigur, Centrul eparhial a reactionat cu prudenta, indemnand la rugaciune si la ascultare fata de Sfantul Sinod multimea din ce in ce mai numeroasa si mai entuziasta a credinciosilor constienti de valoarea inestimabila a acestui act de dreptate si de demnitate nationala.

Datoria ascultarii fata de Sfantul Sinod si fata de Intaistatatorul acestuia, iar, pe de alta, obligatia de a raspunde presiunii din ce in ce mai puternice venite din partea obstii incredintate noua spre pastorire ne determina sa aducem, asadar, din nou inaintea Preafericirii Voastre apelul poporului lui Dumnezeu din Dobrogea la recunoasterea si restabilirea adevarului.

In interesul cauzei noastre, vom prezenta, cu binecuvantarea Preafericirii Voastre, toate dovezile documentare pe care Arhiepiscopia Tomisului le are in patrimoniul sau si vom transmite fiecarui membru al Sfantului Sinod cate un extras din acestea.

Avand in vedere increderea deplina in pastoreasca purtare de grija, in darul intelegerii vremurilor si oamenilor, dar, mai ales, in excelenta abilitate a Preafericirii Voastre de a fi in mijlocul poporului lui Dumnezeu, adresam cu smerenie Preafericirii Voastre urmatoarele solicitari:

1. Punerea pe ordinea de zi a Sfantului Sinod din luna octombrie 2023 a prezentului memoriu, avand drept obiect: reactivarea mitropoliei Tomisului.

2. Readucerea jurisdictiei mitropoliei Tomisului in dreptul ei istoric, administrativ si teritorial-numeric, potrivit canoanelor 4-7 ale Sinodului I Ecumenic si jurisprudentei bisericesti universale si romanesti.

3. Initierea, in urma hotararii Sfantului Sinod, a tuturor demersurilor pe langa autoritatile statului si pe langa Academia Romana de a se infiinta, la Constanta, un institut dedicat cercetarii aprofundate a culturii si civilizatiei dobrogene, similar tuturor celorlalte institute patronate de Academia Romana din provinciile istorice ale tarii noastre.

Cu fiasca si smerita dragoste in Hristos Domnul,

†Teodosie,

Arhiepiscopul Tomisului”.

* Cititi aici memoriul adresat de catre profesorul Constantin Barbu Patriarhului Daniel

sursa foto: Impact.ro