A fost finalizat raportul de constatare tehnico-stiintifica realizat pentru a se stabili daca focul care a provocat incendiul din ziua de 28 decembrie 2010, izbucnit in sediul Asociatiei 21 decembrie 1989, a fost unul provocat sau nu. Specialistii au stabilit ca la baza incendiului, au stat anumiti ”compusi aromatici si alifatici care se regasesc in compozitia produselor petroliere. Nu se poate stabili tipul produsului petrolier”. La data la care a avut loc incendiul, pompierii au ajuns dupa ce focul fusese stins de catre portar si de Teodor Maries, presedintele Asociatiei „21 Decembrie”.In procesul de constatare, pompierii au scris la repezeala ca sursa incendiului ar fi fost priza. Maries a contestat raportul pompierilor si a declarat ca incendiul a izbucnit la o distanta de circa doi metri de priza, in dreptul unor grinzi arse. Pe 30 decembrie, Maries a insistat pentru trimiterea unei echipe de experti, care s-a deplasat la sediul asociatiei abia in data de 4 ianuarie 2011. Surse din cadrul ISU au sustinut in acea perioada ca ar fi fost vorba de incendiere intentionata, iar priza „nu a fost cauza, ci un efect al incendiului”. Pentru a se musamaliza constatarea eronata din ziua incendiului, in raportul de constatare de la fata locului s-au inscris trei ipoteze si anume: incendiu provocat de priza; un muc de tigara care a ars mocnit toata noaptea si incendierea intentionata. Prima ipoteza a fost apoi inlaturata, iar cea de-a doua era puerila si a picat si ea.

Doru Maries a sustinut de la bun inceput ipoteza incendierii intentionate, deoarece in acel birou erau depozitate toate dosarele Revolutiei, din care multe acte tinute la secret de Parchet, iar pe biroul presedintelui se aflau circa 100 de dosare pentru contestarea unor inalti ofiteri care au ucis in decembrie 1989, dar au primit certificate de revolutionar. Amintim ca sutele de volume de dosare din biroul lui Doru Maries au fost livrate Asociatiei 21 Decembrie 1989 de catre Parchetul General, ca urmare a deciziei CEDO de la Strasbourg, care a dispus comunicarea, in copie xerox, a tuturor dosarelor Revolutiei.

Intre cei vizati se afla si adjunctul procurorului general Tiberiu Nitu, fost ofiter MApN, care in decembrie 1989 ar fi dat ordine de deschidere a focului, soldat cu victime. Actiunile de contestare demarate de Maries au fost sustinute si de George Costin, seful SSP, care se pregatea sa anuleze certificatele de revolutionar incepand cu data de 6 ianuarie 2011, printre acestea unele fiind ale unor magistrati de frunte, politisti si politicieni. Maries nu exclude posibilitatea ca apropiati ai acestor ofiteri contestati sa fi facut si denunturile la DNA impotriva lui Costin, procurorii anticoruptie facand la acea data o perchezitie dupa ce avusesera in agenda un flagrant care a esuat.

In proaspatul raport intocmit de specialistii din cadrul Institutului Criminalistic al Inspectoratului General al Politiei Romane, concluziile in urma expertizei sunt rmatoarele: ”Probele nr. 1, 4, 5 (amestec de sol si material partial sautotal carbonizata) si proba nr.6 (prelungitor electric) puse la dispozitie prezinta urme de compusi aromatici si alifatici care se regasesc in compozitia chimica a poduselor petroliere. Nu se poate stabili tipul produsului petrolier. Probele nr. 2 si 3 (amestec de sol si materie partial sau carbonizata) nu prezinta urme de compusi care sa se regaseasca in compozitia chimica a produselor petroliere sau a altor inflamabile”. Deci, este clar ca cineva a turnat doar pe o anume portiune din camera unde se afla biroul lui Teodor Maries un produs petrolier si a dat foc. Mai ramane acum ca parchetul sa continue cercetarile.