Lumeajustitiei.ro publica prima reactie oficiala la noul parteneriat tactic semnat in iulie 2017 intre sefa CSM Mariana Ghena, sefa ICCJ Cristina Tarcea si Procurorul General Augustin Lazar, in care cei trei s-au angajat in numele CSM, ICCJ si PICCJ sa bata palma intr-o intelegere de neconceput intr-un stat de drept. Semnatarii aberantului document (vezi facsimil) au adoptat o declaratie comuna prin care: “Isi exprima, in mod ferm, angajamentul sistemului judiciar roman de continuare si intensificare a eforturilor de lupta impotriva coruptiei prin toate mijloacele legale”. Imensa traznaie depaseste in gravitate vestita declaratie facute de fosta sefa ICCJ Livia Stanciu la un bilant al DNA, in care aceasta s-a declarat “partenera de nadejde a procurorilor DNA”.

Cunoscuta pentru verticalitatea ei, judecatoarea Gabriela Baltag, membru al CSM condamna acest act, care atenteaza la independenta judecatorului si la ideea de dreptate si cere colegilor ei din CSM sa nu se faca partasi la distrugerea Justitiei. Iata mesajul de alarma tras de Gabriela Baltag:

“Vom fi direct responsabili de declinul ireversibil al justitiei, declansat de ceva timp, de o mana nevazuta parca”

“Declaratia comuna semnata de trei reprezentanti ai institutiilor sistemului judiciar - Consiliul Superior al Magistraturii, Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - in cursul lunii iulie, de a carei existenta si continut am aflat in data de 18 august cand a fost data publicitatii, fara a da nicio valoare, semnificatie si functiei apararii, implicarea reprezentantului corpului de avocati lipsind cu desavarsire, reprezinta o alterare evidenta a ideii de dreptate.

Nu este posibil sa vorbim despre o justitie puternica, adevarata daca judecatorii vor continua sa adere “...la valorile fundamentale, principiile si mecanismul de monitorizare a Strategiei nationale anticoruptie 2016 -2020...” semnand scrisori sau alte pacte la o masa cu reprezentantul acuzarii, in absenta apararii.

Am sperat si, probabil asemeni mie, majoritatea celor care sunt devotati unui act de justitie real ca nu vom mai retrai experinta nefericita a “parteneriatelor” de trista amintire.
Lupta impotriva coruptiei, obiectiv nobil si necontestabil, asumat de intreaga societate, fara a fi insa mai importanta decat toate celelalte deziderate date spre dezlegate justitiei, nu poate sta la temelia nesocotirii principiilor.
Judecatorii nu au voie sa se aseze, in numele adevarului pe care-l infaptuiesc, la o masa unde sta asezat procurorul, prezenta avocatul fiind ignorata cu desavarsire.
Nici macar regimurile totalitare, pe cale de disparitie, intr-o societate in plina reforma, nu mai iau in calcul astfel de variante. Am crezut ca a trecut vremea declaratiilor fara substanta care nu aduc nicio valoare idealurilor!
De la momentul publicarii “Declaratiei comune”, incerc sa-i inteleg rostul dar mai ales sa-mi explic care este motivul pentru care, in plina vacanta judecatoreasca, a fost nevoie de o confirmare intarziata a unor tinte asumate, oricum, printr-un act normativ. Pare ca declaratia elaborata fara cunostinta tuturor se doreste a prinde conturul unei legi, in conditiile in care nu se intampla ca aceasta procedura sa fie utilizata in toate situatiile cand avem de urmarit implinirea unor obiective la fel de importante.
Am inca nadejdea ca aceasta declaratie nu incearca sa reprezinte temelii care sa consolideze pozitiile unora fata de actiunile legitime ce se deruleaza de cateva saptamani avand aceeasi finalitate - aflarea adevarului.
Justitia nu poate face statui slujitorilor ei, indiferent de personalitatea si dimensiunea implicarii acestora.
Recunostinta sociala pentru implinirea adusa actului de justitie este singura modalitate de evocare a meritelor.
Poate ca o declaratie comuna care sa vizeze implementarea/transpunerea directivei referitoare la prezumtia de nevinovatie, in masura sa-i implice pe toti actorii sistemului judiciar, era cel mai potrivit demers si nu semnarea unui document care seamana mai degraba cu un angajament, in conditiile emiterii unui act normativ de mai bine de un an de zile. Cum ar mai fi daca pentru fiecare reglementare cu impact asupra justitiei, reprezentantii acesteia ar semna tot felul de declaratii?
Actualul Consiliu are sansa de a schimba fata sistemului, iar acest lucru este dificil de realizat daca, pornind de la o problema de actualitate, care nu este insa mai hotaratoare decat altele - viata si proprietate persoanelor, libertatea de exprimare, de constiinta - consolideaza obiceiuri/proceduri vechi, indoielnice care nu au adus decat critici sustinute, generalizate, formulate in mod nedrept si impotriva celor care nu au rezonat niciodata, care nu au impartasit continutul declaratiilor si parteneriatelor opuse zilnic, la un moment dat, desi sunt cei mai indreptatiti sa vorbeasca despre justitie.
Daca vom trece pe langa ocazia de a reforma cu adevarat sistemul judiciar, in conditiile in care avem toate oportunitatile unui proiect grandios, dar mai ales determinarea, la sfarsitul mandatului de incredere primit de la colegii nostri si de ce nu si de la intreaga societate ale carei solicitari nu avem dreptul sa le ignoram, vom fi direct responsabili de declinul ireversibil al justitiei, declansat de ceva timp, de o mana nevazuta parca.
Va indemn, dragi colegi, sa va ganditi la misiunea noastra si sa nu risipim ocazia de a fi traitorii, dar si protagonistii unei justitii care sa aseze principiile si libertatile, pe care am jurat sa le slujim, in locul potrivit, sa nu devenim continuatorii unor practici nefericite care ne vor inchide pentru totdeauna drumul catre adevar!”