Ministrul Justitiei din 2021, USR-istul Stelian Ion (foto), a incercat sa-si subordoneze instantele si parchetele, nesocotind grav prevederile legale si constitutionale care consacra independenta judecatorilor si independenta procurorilor in dispunerea solutiilor, cand a criticat „preluarea cu japca” de catre DIICOT de la Parchetul General (Sectia Parchetelor Militare) a dosarului „10 august”), in conditiile in care DIICOT a actionat perfect legal. Si nu doar Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ci si judecatoarea Daria Isabela Mihet de la Tribunalul Bucuresti, care a clasat dosarul.

Explicatiile i-au fost oferite lui „DJ Stelica” de catre membrii Plenului CSM in Hotararea nr. 208 din 14 decembrie 2021, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a constatat ca prin declaratiile sale „rudimentare” si „socante” (sunt exact cuvintele folosite de CSM), ministrul din acel moment al Justitiei a incalcat principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, afectand independenta autoritatii sistemului judiciar in ansamblul sau. Hotararea a fost publicata joi, 10 martie 2022.

Amintim ca totul a pornit de la un interviu acordat de Stelian Ion pentru G4media.ro in martie 2021, unde ministrul Justitiei s-a dezlantuit atat impotriva DIICOT (care preluase cauza „10 august” de la SPM din PICCJ), cat si contra judecatoarei TMB Mihet (care clasase dosarul). Cu aceeasi ocazie, Ion a afirmat ca el insusi depusese plangere penala fata de solutia de clasare si ca urma sa-i faca plangere disciplinara la Inspectia Judiciara fostei sefe DIICOT Giorgiana Hosu.

Reluam principalele afirmatii facute de Stelian Ion in interviul mentionat:

„In ce ma priveste, trebuie sa analizez din prisma atributiilor mele. Si din aceasta perspectiva si nu in calitate de participant la protest, de persoana care a formulat o plangere penala.

Deci, din calitate de ministru, voi sesiza zilele urmatoare, daca este gata maine lucrarea chiar maine, voi trimite catre doamna procuror general solicitarea de efectuare a unui control la unitatile de parchet pe chestiuni foarte punctuale.

Am observat in timp niste lucruri nu tocmai in regula, ele sunt legate de eludarea regulilor de competenta: declinari la solicitare, preluari de dosare, reuniri din acestea, tot felul de astfel de acte, care de multe ori au condus fie la tergiversarea dosarelor, fie la solutii parca dinainte dorite. Nu e normal sa se ceara cu insistenta de o unitate de parchet un anumit dosar. Si atunci, am atributia asta potrivit legii sa declansez un control pe chestiuni ce tin de respectarea regulilor in ce priveste activitatea procurorilor si vreau sa am o imagine de ansamblu cu privire la toate unitatile de parchet pentru a veni in final cu niste propuneri concrete, astfel incat genul asta de preluare de dosare cu japca sa nu se mai poata realiza. (...)

Din incheierea judecatorului de camera preliminara ar rezulta ca aceasta informare a solutiei de clasare ar fi fost facuta intr-un mod neglijent. Daca citesti cu atentie toate argumentele de acolo. Concluzia o va trage Inspectia Judiciara. Nu pot spune eu ca asa s-a intamplat cu siguranta. Inspectia Judiciara este cea care, potrivit legii, va cerceta lucrul acesta”.

Stelica a avut circumstante agravante

In replica, Plenul CSM pur si simplu il distruge pe Stelian Ion, trimitandu-l la pasaje legale si constitutionale punctuale, care prevad atat independenta judecatorilor, cat si independenta procurorilor in dispunerea solutiilor. Mai mult: Consiliul subliniaza ca afirmatiile lui „DJ Stelica” sunt cu atat mai grave, cu cat au venit din partea unui ministru al Justitiei in functie. Si nu orice fel de ministru, ci unul direct interesat de soarta cauzei „10 august”, din moment ce el insusi formulase o plangere penala si trimisese o adresa catre Inspectia Judiciara, prin care solicita informatii despre reunirea, disjungerea si clasarea unor dosare.

Inainte de a va lasa sa cititi cele mai importante fragmente din hotararea Consiliului Superior al Magistraturii, mentionam ca ea a fost adoptata cu 9 voturi „pentru”, 3 „impotriva” si 5 optiuni nule. Inspectia Judiciara a fost sesizata de catre presedintele CSM Bogdan Mateescu.

Iata principalele pasaje din hotarare:

„Fata de sesizarea privind afectarea independentei autoritatii sistemului judiciar in ansamblul sau, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are in vedere urmatoarea situatie de fapt, circumscrisa sub doua aspecte, primul vizand declaratiile vehemente ale persoanei care ocupa functia de ministru al justitiei la acea data, iar cel de-al doilea vizand dispunerea unui control in cadrul parchetelor, pornind de la autoritatea sa constitutionala, control dispus ca urmare a nemultumirii sale fata de solutia dispusa de procurori si judecatorul de camera preliminara intr-o cauza intens mediatizata si in care persoana care ocupa la data faptelor functia de ministru al justitiei avea o calitate, formuland chiar plangerea penala ca act de sesizare. (...)

Plenul urmeaza a analiza in ce masura declaratiile publice din data de 12.03.2021 ale ministrului justitiei la acea data, domnul Stelian Ion, au fost in masura sa afecteze independenta autoritatii sistemului judiciar in ansamblul sau.

Cu privire la declaratiile potrivit carora prin solutiile dispuse de procurori, constand in 'declinari la solicitare preluari de dosare, reuniri din acestea, tot felul de astfel de acte', s-au 'eludat' normele de competenta prevazute de lege, afirmandu-se ca 'de multe ori au condus fie la tergiversarea dosarelor, fie la solutii parca dinainte dorite', preliminar, Plenul retine ca prin dispunerea unor solutii de declinare de competenta, extindere de competenta, disjungere, reunire, preluare de cauze sau de trimitere a cauzei la un alt parchet, nu se poate vorbi de o 'eludare' a unor dispozitii legale, cat timp tocmai dispozitiile in discutie reglementeaza aceste solutii in cuprinsul art. 58, art. 59, art. 63 alin. (1) rap. la art. 43, art. 325 si art. 326 Cod procedura penala.

Insa, din analiza afirmatiilor ministrului justitiei facute publice in cadrul articolului de presa indicat, se acrediteaza ideea ca normele de procedura penala privind declinarea de competenta, preluarea cauzelor, reunirea cauzelor etc. sunt utilizate in mod discretionar de intregul corp profesional al procurorilor, doar pentru a servi unor interese straine de orice instructie penala desfasurata in conditii de legalitate, iar solutiile dispuse ar fi unele care nu au la baza o analiza a realitatii faptice, in raport cu dispozitiile legale incidente.

Sunt socante de-a dreptul astfel de afirmatii, care demonstreaza necunoasterea legii in ciuda specificului functiei ocupate si care demonstreaza mai degraba o intentie de a subordona activitatea de instrumentare a dosarelor penale propriei opinii a demnitarului, mai exact o incercare de a determina adoptarea unor solutii pe placul politicianului ministru, fapt de neconceput fata de independenta autoritatii judecatoresti.

Ceea ce este revoltator, de neconceput intr-o societate democratica, este ca ministrul justitiei de la epoca faptelor avea calitatea de petent in procedura, formuland chiar unul dintre actele de sesizare a organelor judiciare. In aceste conditii, speculand interesul public justiticat fata de amploarea evenimentelor, aceeasi persoana, negand explicit, rudimentar, justetea solutiei adoptate de procurori si judecatori, a incercat sa capitalizeze imagine publica, insa cu pretul nesocotirii grave a principiilor constitutionale si legale vizand independenta judecatorilor si, respectiv, independenta procurorilor in dispunerea solutiilor. Or, aceasta practica, specifica mai degraba unor alte epoci, trebuie respinsa categoric intr-o reala democratie.

De asemenea, cu privire la declaratiile potrivit carora aceleasi solutii (de declinare, reunire, preluarea cauzelor de la alte parchete – toate acestea fiind institutii prevazute de legislatia procesual-penala in vigoare) au determinat 'tergiversari de dosare' sau 'solutii dinainte dorite', Plenul retine ca afirmatiile ministrului justitiei in acest sens sunt absurde, in conditiile in care nici macar nu a avut curiozitatea de a analiza mai intai date concrete referitoare la durata de solutionare a cauzelor preluate / declinate / reunite, date pe care le-a solicitat, insa dupa verdictul astfel pus.

O dovada in acest sens o constituie faptul ca, asa cum a rezultat din verificarile efectuate de Inspectia Judiciara, la aceeasi data (12.03.2021), ministrul justitiei a solicitat procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie o 'informare' cu privire la activitatea tuturor unitatilor de parchet pentru perioada 2016-2020 din perspectiva masurilor procesuale referitoare la reunirea cauzelor, disjungerea cauzelor, conflictul de competenta, cu tratarea distincta a conflictului pozitiv de cel negativ, preluarea cauzelor de la alte parchete si trimiterea cauzei la un alt parchet. Asadar, aprecierea ca prin folosirea institutiilor prevazute de Codul de procedura penala se ajunge la tergiversarea dosarelor de urmarire penala, fara a avea la baza acestor sustineri o analiza fundamentata, inducandu-se ideea folosirii acestor institutii in mod intentionat in vederea intarzierii procedurilor penale, nu isi poate gasi locul in discursul unuia dintre actorii cu rol principal in buna functionare a Ministerului Public. Tocmai ca urmare a rolului central pe care ii detine ministrul justitiei din aceasta privinta, este total nepotrivit ca prin declaratiile publice pe care le face sa transmita ideea unei intarzieri voite in derularea procedurilor penale pentru scopuri care excedeaza infaptuirii actului de justitie, in lipsa prezentarii unei baze factuale minime care sa ofere suport unor astfel de declaratii.

Mai mult, prin afirmatia 'solutii dinainte dorite', ministrul justitiei pune sub semnul indoielii ratiunea avuta in vedere de legiuitor in reglementarea acestor situatii speciale, in care cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate sau trecute in competenta procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare – si anume: eficientizarea activitatii de urmarire penala. In acelasi timp, prin aceasta afirmatie este pusa la indoiala onestitatea procurorilor cu functii de conducere aflati in ierarhia Ministerului Public in ceea ce priveste natura deciziilor de preluare / trecere a cauzei la un alt parchet si scopul acestor masuri. In acest context, trebuie precizat si ca dispozitiile art. 294 si art. 325 din Codul de procedura penala au menirea de a asigura tocmai preintampinarea tergiversarii solutionarii cauzelor si rezolvarii acestora intr-un termen rezonabil, stabilind practic obligatia pentru organele de urmarire penala de a proceda la verificarea competentei (materiale sau teritoriale, dupa caz), cu consecinta dispunerii unei solutii de declinare de competenta daca este cazul, respectiv posibilitatea preluarii unor dosare de catre parchetele ierarhic superioare, avand ca scop chiar eficientizarea activitatii de urmarire penala aflate in curs la un parchet ierarhic inferior; de mentionat cu referire la aceasta ultima institutie (preluarea cauzei de la alte parchete) este ca legiuitorul a prevazut-o tocmai pentru situatia in care fata de complexitatea cauzei si de resursele logistice sau umane ale parchetului ierarhic inferior, buna desfasurare a urmaririi penale se poate realiza in mod mult mai eficient de parchetul ierarhic superior.

In ceea ce priveste alegatia preluarii unor 'dosare cu japca', Plenul regreta nivelul situat atat de jos la care s-a situat discursul public al unui ministru al justitiei prin raportare la activitatea magistratilor tarii sale. Acest mod rudimentar de exprimare nici macar nu ar trebui circumscris unei proceduri constitutionale de aparare a independentei justitiei, ci normelor moralei, educatiei elementare. Cu toate acestea, mesajul transmis, in sensul nesocotirii legii prin preluarea fortata in cadrul ministerului public a unor dosare, trebuie cenzurat si in cadrul prezentei proceduri, intrucat este in mod manifest nereal.

Cata vreme legea, prin art. 325 Cod procedura penala, prevede dreptul procurorului ierarhic superior de a prelua dosare, motivand corespunzator, nu se poate intelege cum aceasta preluare sa fie fortata, ea putand fi cenzurata numai de procurorul ierarhic superior celui care a dispus preluarea. Asadar, optiunea preluarii sau a nepreluarii se subsumeaza principiului constitutional al subordonarii ierarhice a procurorilor, si nu aluziilor ministrului petitionar in procedura.

O a doua parte relevanta din declaratiile analizate o reprezinta declaratia ministrului prin care isi manifesta intentia de dispunere a unor controale avand ca obiect astfel de solutii adoptate de procuror. In primul rand, aceasta intentie a sa este exprimata abia dupa ce a pus reale verdicte de nelegalitate cu nesocotirea independentei procurorilor, dezvoltate in cele ce preced, iar plenul nu intelege exact scopul dispunerii lor, daca eventualele concluzii ii erau cunoscute inaltului demnitar.

In al doilea rand, se retine ca in lumina dispozitiilor art. 69 alin. 2 teza a doua din Legea 303/2004, 'Controlul nu poate viza masurile dispuse de procuror in cursul urmaririi penale si solutiile adoptate'.

Plenul constata, ca urmare a verificarilor efectuate de Inspectia Judiciara, ca prin adresa (...) a ministrului justitiei, acesta a solicitat o informare cu privire la activitatea parchetelor din perspectiva solutiilor procesuale privind reunirea / disjungerea / preluarea cauzelor, trimiterea cauzei la un alt parchet, cerand inclusiv ca informarea sa cuprinda o analiza calitativa cu privire fiecare dintre masurile mentionate mai sus. Desi potrivit art. 69 alin. 1-2 din acelasi act normativ ministrul justitiei poate exercita controlul asupra procurorilor, obiectul acestuia poate consta doar in verificarea eficientei manageriale, a modului in care procurorii isi indeplinesc atributiile de serviciu si in care se desfasoara raporturile de serviciu cu justitiabilii si cu celelalte persoane implicate in lucrarile de competenta parchetelor, iar nu a masurilor dispuse de procuror in cursul urmaririi penale si a solutiilor adoptate, in acest din urma caz legea interzicand in mod expres acest lucru (conform art. 69 alin. 2 teza finala), consfintindu-se practic independenta procurorilor in dispunerea solutiilor, principiu prevazut in mod expres in cuprinsul art. 3 alin. 1^1 din Legea 303/2004.

(n.r. Art. 3 alin. 1/1 din Legea 303/2004:

„Procurorii sunt independenti in dispunerea solutiilor, in conditiile prevazute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Art. 69 alin. 1 si 2 din Legea 304/2004:

„(1) Ministrul justitiei, cand considera necesar, din proprie initiativa sau la cererea Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, exercita controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnati de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau, dupa caz, de procurorul-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, de procurorul-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism ori de ministrul justitiei.

(2) Controlul consta in verificarea eficientei manageriale, a modului in care procurorii isi indeplinesc atributiile de serviciu si in care se desfasoara raporturile de serviciu cu justitiabilii si cu celelalte persoane implicate in lucrarile de competenta parchetelor. Controlul nu poate viza masurile dispuse de procuror in cursul urmaririi penale si solutiile adoptate”.)

Asadar, Plenul apreclaza nu doar inadecvata, ci in mod manifest nelegala abordarea in discursul public a ideii de efectuare a unui control vizand in esenta solutiile dispuse de unitatile de parchet, acesta fiind contextul in care ministrul justitiei a inteles sa se exprime, cu consecinta incalcarii fatise a oricarei idei de independenta a acestora.

Chiar daca ministrul justitiei are posibilitatea de a solicita, in conformitate cu dispozitiile art. 69 alin. 3 din Legea 304/2004, informari cu privire la activitatea parchetelor, 'analiza calitativa' urmarita de ministrul justitiei, prin solicitarea astfel formulata, cu accent pe solutiile dispuse, excedeaza prerogativelor recunoscute de lege, imbracand in realitate forma unui veritabil control al ministrului cu privire la solutiile dispuse de procurori.

Totodata, Plenul retine ca nu poate fi disociata nici de aceasta data calitatea de participant intr-o procedura penala concreta – in speta, de persoana vatamata – de cea de ministru al justitiei, pozitie din care a si precizat public ca va dispune efectuarea unui control care sa vizeze preluarea cauzelor in cadrul Ministerului Public, dar pornind de la instrumentarea unui dosar in solutionarea caruia era direct interesat (dosar care, dupa debutul urmaririi penale, a fost preluat), afirmatie materializata in demersul realizat la aceeasi data.

Or, in contextul particular in care ministrul justitiei a inteles sa-si manifeste autoritatea, precum si prin formularea unor aprecieri fundamental negative cu privire la activitatea judiciara desfasurata de procurori, se induce in randul opiniei publice ideea ca procurorii, dispunand masuri prin care se 'eludeaza' competenta materiala sau teritoriala, incalca principiul legalitatii, in componenta competentei organelor de urmarire penala, plasand in sfera de nelegalitate activitatea corpului profesional al procurorilor.

De asemenea, acest fapt genereaza o pozitie de inegalitate in raport de ceilalti subiecti procesuali, creand impresia ca in exercitiul drepturilor sale persoana vatamata – ministrul justitiei – poate valorifica drepturi nerecunoscute de legea procesual-penala in satisfacerea unui interes legal privat. Or, aceasta situatie nu incalca doar independenta justitiei, ci si insusi dreptul la un proces echitabil al celorlalti participanti in procedura, cu interese contrare demnitarului petitionar in acea procedura.

Prin urmare, raportat la situatia de fapt, dar si la cadrul legal care defineste independenta sistemului judiciar, precum si la limitele libertatii de exprimare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii retine ca prin afirmatiile revoltatoare facute de catre persoana care ocupa functia de ministru al justitiei in interviul preluat in cadrul articolului de presa publicat pe site-ul www.g4media.ro la data de 12.03.2021, s-a afectat in mod grav si regretabil independenta autoritatii judecatoresti in ansamblul sau, mai ales in contextul in care demnitarul avea calitate in procedurile penale in discutie. Asadar, prin criticarea acestor solutii imediat dupa ce un judecator a respins solicitarea de redeschidere a urmaririi penale se interfereaza in mod inacceptabil in actul de justitie, cu consecinte asupra afectarii independentei judecatorilor – cu atat mai mult cu cat ministrul justitiei la acea vreme, domnul Stelian Ion, avea calitate de ordonator principal de credite pentru acestia.

Prin folosirea functiei pe care o avea la acea vreme pentru a dispune realizarea unor verificari vizand 'analiza calitativa' a solutiilor dispuse de procurori imediat dupa ce un judecator a respins solicitarea de redeschidere a urmaririi penale, in contextul in care chiar ministrul justitiei avea calitatea de persoana vatamata in cadrul procedurilor penale in discutie, extrapoland nemultumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, in care are calitatea de subiect procesual principal, asupra intregulul sistem judiciar, a fost adusa atingere principiului constitutional al separatiei puterilor in stat, cu consecinta afectarii prestigiului justitiei si implicit a independentei judecatorilor si procurorilor. De altfel, folosirea unui limbaj total neadecvat, prin utilizarea expresiei 'genul asta de preluare de dosare cu japca', nu este compatibila cu discursul public al ministrului justitiei, cu atat mai mult in contextul in care prin aceasta afirmatie se transmite ideea ca la nivelul principalelor institutii judiciare se decide preluarea unor dosare in afara cadrului legal – aspect de natura a afecta impartialitatea, reputatia profesionala si independenta intregului sistem judiciar, desi prezumtia de independenta si impartialitate a magistratilor trebuie garantata chiar de catre stat, prin intermediul celorlalte puteri, printre care inclusiv puterea executiva, al carei reprezentant este chiar titularul declaratiilor in discutie.

Plenul apreciaza ca au fost depasite limitele admisibile ale discursului public, asa cum sunt protejate prin dispozitiile art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care consacra libertatea de exprimare, aspectele antereferite fiind de natura a ridica suspiciuni cu privire la independenta procurorilor si judecatorilor si de a aduce atingere autoritatii de care judecatorii si procurorii ar trebui sa se bucure in exercitarea functiei, fiind astfel afectata independenta sistemului judiciar in ansamblul sau, prin crearea de suspiciuni in privinta capacitatii acestuia de a asigura functionarea garantiilor instituite de art. 21 si 52 din Constitutie.

Este adevarat ca dreptul la libertatea de exprimare este un drept constitutional, insa nu este insa unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrangeri, in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva unor valori pe care statul le poate in mod legitim apara, cum ar fi independenta puterii judecatoresti. Potrivit legislatiei interne si reglementarilor intemationale anterior mentionate, dreptul la libera exprimare nu poate fi exercitat cu incalcarea acestui principiu.

Pentru aceste considerente, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii retine ca, prin declaratiile publice din data de 12.03.2021 ale ministrului justitiei la acea data, domnul Stelian Ion, astfel cum au fost preluate si prezentate in mass-media, s-a produs o incalcare a principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, cu consecinta scaderii increderii cetatenilor in sistemul judiciar si, implicit, a afectarii independentei autoritatii sistemului judiciar in ansamblul sau”.

* Cititi aici Hotararea nr. 208/2021 a Plenului CSM