Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice TRANSELECTRICA S.A. (CNTEE TRANSELECTRICA S.A.) refuza sa aplice legea atunci cand are bani de dat. O demonstreaza actiunile constante pe care compania de stat le face in instante pentru a nu mai plati sumele de bani datorate antreprenorilor cu care a incheiat contracte de achizitie publica si in cazul carora au intervenit situatii imprevizibile care au condus la majorarea costurilor de punere in executie a contractelor. Acest lucru se intampla in cazul CNTEE TRANSELECTRICA S.A., desi intentia clara si constanta a legiuitorului a fost sa degreveze cat mai mult instantele de judecata de procesele privind neintelegerile dintre autoritatile publice si antreprenorii care au incheiate contracte de achizitii publice.

Concret, amintim ca imediat dupa aparitia pandemiei de covid si in contextul razboiului din Ucraina, legiuitorul a adoptat mai multe acte normative in sprijinul antreprenorilor, pentru ca acestia sa nu ajunga in faliment, asemenea acte fiind, spre exemplu, OG nr. 15/2021, OUG nr. 47/2022 sau OUG nr. 64/2022. Prin toate aceste acte normative Guvernul si Parlamentul au pus la dispozitia autoritatilor publice mecanisme clare si transparente de ajustare a preturilor contractelor de achizitie publica, fara sa fie necesara interventia instantei, pentru a fi acoperite intr-un timp cat mai scurt si in integralitate toate costurile pe care le suporta antreprenorii in derularea acestor contracte, fata de contextul economic dificil actual.

Totusi, chiar si in lipsa acestor reglementari, legislatia achizitiilor publice (Legile nr. 98/2016, nr. 99/2016, Normele de punere in aplicare a acestor legi, precum si Instructiunile emise de Agentia Nationala pentru Achizitii Publice) continea si contine in continuare prevederi in baza carora autoritatile publice trebuiau sa procedeze la ajustarea preturilor contractelor de achizitii publice in situatia aparitiei unor situatii imprevizibile care determina costuri suplimentare in sarcina executantilor.

O astfel de situatie, intens dezbatuta la momentul aparitiei sale, a fost reprezentata de adoptarea OUG nr. 114/2018, ordonanta prin care a fost majorat salariul minim pentru domeniul constructiilor la suma de 3.000 lei lunar, incepand cu 01.01.2019. Aceasta interventie legislativa a obligat antreprenorii sa majoreze salariile lucratorilor/muncitorilor si sa suporte in acest fel costuri suplimentare in executarea contractelor de achizitie publica pe care nu le puteau prevedea la momentul incheierii contractelor.

In aceasta situatie, reactia justa a autoritatilor publice a fost sa majoreze pretul contractelor de achizitie publica fie prin incheierea unor acte aditionale in care sa fie cuprinse costurilor generate de modificarea salariului minim in domeniul constructiilor, fie prin plata directa catre antreprenori a costurilor mentionate. La o simpla cautare pe Google, gasim numeroase hotarari ale organelor deliberative ale autoritatilor publice prin care s-a procedat in acest mod.

Insa, se pare ca mai exista si autoritati publice care fie se fac ca nu inteleg cum sa aplice legea, fie refuza pur si simplu sa aplice prevederile din legislatia achizitiilor si obliga astfel antreprenorii sa apeleze la instante, aspect care, pe de-o parte, genereaza cheltuieli suplimentare atat pentru antreprenori, cat si pentru autoritatile publice, iar pe de alta parte, pune antreprenorii in dificultate financiara.

Este cazul CNTEE TRANSELECTRICA, despre care la o simpla cautare pe siteul instantelor (portal.just.ro) aflam ca apare in numeroase litigii in care diversi antreprenori au solicitat costuri suplimentare ca urmare a modificarii cuantumului salariului minim in domeniul constructiilor la suma de 3.000 lei/luna incepand cu 01.01.2019 si incheierea unor Acte Aditionale la contractele de achizitie publica.

Desi Transelectrica a pierdut astfel de litigii inca din perioada 2020-2021 si practica instantelor in spete similare este deja cristalizata in sensul admiterii actiunilor antreprenorilor, autoritatea continua sa refuze sa achite de buna-voie costurile suplimentare suportate de antreprenori si, totodata, exercita in mod abuziv cai de atac in litigiile similare pierdute in fond, punand astfel in dificultate executantii care nu-si pot recupera nici la acest moment costuri pe care le-au suportat cu ani in urma.

Actiunile Transelectrica sunt surprinzatoare si ne fac sa ne intrebam care este influenta politicului in demararea lor, din moment ce instantele au transat foarte clar problema costurilor suplimentare suportate de antreprenori ca urmare a modificarii cuantumului salariului minim in domeniul constructiilor la suma de 3.000 lei/luna incepand cu 01.01.2019.

Spre exemplu, in Hotararea nr. 636/2021 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dos. nr. 3042/117/2020* se retine expres ca ”modificarea salariului minim aplicabil a fost asimilata situatiilor imprevizibile care determina actualizarea pretului contractului, potrivit art. 7 alin. (2) lit. b) din Instructiunea ANAP nr. 2/2018. Conform tezei finale a acestui text, "toata valoarea manoperei va fi actualizata cu un procent egal cu cel cu care a fost indexat salariul minim" (in forma initiala a Instructiunii), respectiv ca "valoarea manoperei va fi actualizata doar pentru acoperirea cresterii salariului minim" (in forma modificata prin Instructiunea ANAP nr. 1/2019). Prin urmare, se impune subliniat faptul ca art. 7 alin. (2) lit. b) din Instructiunea 2 nr. 2/2018, stabileste in mod expres faptul ca modificarea salariului minim aplicabil este o situatie imprevizibila care justifica actualizarea pretului contractului, ipoteza in care valoarea manoperei va fi actualizata doar pentru acoperirea cresterii salariului minim - asa cum s-a solicitat in prezenta cauza prin cererea introductiva. Astfel fiind, departe de a adauga la lege, asa cum pretinde parata, prin Instructiunea nr. 2/2018, in virtutea abilitarii sale legale, ANAP, a stabilit conditiile si modalitatile de aplicare a prevederilor legale in domeniul achizitiilor publice/sectoriale, inclusiv Legea nr. 99/2016, in ceea ce priveste modalitatea de ajustare a pretului contractelor de achizitie publica/sectoriala, clarificand modul si circumstantele in care se aplica aceste prevederi”.

Toate aceste demersuri ale Transelectrica si ale altor autoritati publice (din fericire, putine la numar) au ca efect aglomerarea instantelor si prejudicierea executantilor, dar si a cetatenilor, in conditiile in care in litigiile mentionate autoritatile publice ajung sa fie obligate la plata de cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru si onorarii avocatiale care in final sunt suportate din taxele si impozitele platite de cetateni (la ca si Transelectrica, celelalte autoritati sunt fie companii de stat, fie unitati-administrativ teritoriale).