Nu mai e mult pana cand parlamentarii din Camera Deputatilor vor acorda votul final pe noua Lege de organizare si exercitare a profesiei de avocat, modificata si actualizata noilor realitati din initiativa senatorului PSD Ioan Chelaru. Aflata in prezent la Comisia juridica din Camera Deputatilor pentru un raport suplimentar, legea cu noile prevederi va pune capat anumitor cutume avocatesti, dar si unor practici consacrate ale procurorilor. Iar asta pare sa fie o problema pentru procurorul-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, Laura Codruta Kovesi. Solicitandu-i-se un punct de vedere fata de noile propuneri legislative de modificare aduse Legii nr. 51/1995, Laura Kovesi si-a exprimat vehement dezacordul fata de posibilitatea ca procurorii sa nu mai poata perchezitiona, ridica, sechestra sau confisca documente, comunicari, bunuri din cabinetele avocatilor. In opinia sefei DNA, prin introducerea acestor prevederi “ar fi creata o forma de imunitate pentru avocati”, ceea ce ar face ca “strangerea mijloacelor de proba si tragerea la raspundere penala a avocatilor” sa fie “mult ingreunata, dand nastere unui statut de impunitate fara echivalent”. In plus, este de parere Laura Kovesi, aceste prevederi “nu corespund unei nevoi sociale actuale si pot duce la imposibilitatea finalizarii unor cauze aflate pe rolul organelor de urmarire penale care privesc savarsirea unor infractiuni savarsite de avocati”.

Legea avocaturii, facuta pentru avocati

Aceste observatii sunt cuprinse in Raspunsul procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, nr. 2803/C/2015, din 4 august 2015, data la care Legea nr.51/1995 nu continea si amendamentele forului decizional, Camera Deputatilor. Dupa cum veti vedea in facsimil, dupa opiniile exprimate de Laura Kovesi, membrii Comisiei juridice din Camera Deputatilor au introdus noi amendamente la lege care prevad, pe langa specificatiile initiatorilor contestate de sefa DNA, si alte specificatii extrem de clare. Cum ar fi faptul ca procurorii nu vor mai putea perchezitiona sediile cabinetelor si caselor de avocatura decat in prezenta decanului Baroului local din care avocatul face parte, nu vor mai putea confisca inscrisuri care contin comunicari intre avocat si client sau consemnari facute de avocat cu privire la apararea clientului sau ori inscrisuri, suporturi de sunet, imagine si date incredintate de catre un client al sau in vederea exercitarii apararii.

Pe langa aceste interdictii, Comisia juridica a Camerei Deputatilor a mai adaugat la art. 35 un nou alineat, respectiv alin. (2/1) care prevede ca nu vor putea face obiectul supravegherii tehnice discutiile dintre avocat si clientul sau, decat in situatia in care, atentie, exista indicii ca avocatul ar savarsi infractiuni precum trafic de droguri, trafic de armament, viol si altele prevazute la art. 139 alin 2. CPP.

Culmea, multe dintre criticile aduse de Laura Kovesi noii Legii a avocaturii se regasesc copy-paste si in raspunsul oferit de Guvernul Romaniei in 15 martie 2016. Mai exact, in cel mai recent punct de vedere cu privire la modificarea Legii 51/1995 semnat de prim-ministrul Dacian Ciolos, unde se face trimitere in mai multe randuri la motivele invocate de Laura Kovesi fata de noua Lege a avocaturii.

CSM vrea ca magistratii sa intre in avocatura fara examen

In raspunsul nr. 4681/2015 din data de 20.10.015 comunicat Parlamentului ca urmare a adresei Ministerului Justitiei, condus la acea data de Robert Cazanciuc, plenul CSM a retinut si necesitatea completarii propunerii legislative cu o noua dispozitie care sa confere judecatorilor si procurorilor cu o vechime de cel putin 18 ani in aceste functii, care au fost eliberati din functie din motive neimputabile, dreptul de a deveni avocati, fara examen.

Ministerul Public, parte din protocolul pentru stabilirea onorariilor avocatilor

Printre amendamentele Comisiei juridice a Camerei Deputatilor se numara si modificarea art. 85 care prevede ca “onorariile pentru asistenta judiciara acordata in oricare dintre formele prevazute de prezentul capitol se stabilesc prin protocol incheiat intre UNBR si Ministerul Justitiei”, la acest paragaf adaugandu-se si Ministerul Public. Cu alte cuvinte, factorii de decizie in ce priveste onorariile pentru asistenta judiciara ar urma sa fie UNBR, Ministerul Justitiei, dar si Ministerul Public.

Au marit amenda la sanctiunile disciplinare

O alta modificare existenta in forma propusa de Senat si mentinuta de Comisia juridica a Camerei Deputatilor este cea referitoare la art. 89 din Legea 51/1995 privind sanctiunile disciplinare aplicate avocatilor. Odata cu intrarea in vigoare a noii legi, in cazul in care se va dispune o sanctiune disciplinara pentru un avocat, acesta va incasa o amenda cuprinsa intre 500 si 5.000 lei, nu intre 50 si 500 lei cum este in prezent.

Prezentam mai jos partial raspunsul oferit de Dacian Ciolos in data de 15 martie 2016, care cuprinde pasaje copy-paste din raspunsul din 4 august 2015 oferit de Laura Kovesi in care isi exprima motivele pentru care nu ar trebui modificata Legea nr. 51/1995:

Iata raspunsul Guvernului Romaniei:

“Cat priveste art. I pct. 12 [introducerea alin (1/1) si (½) la art. 35 din Lege], apreciem, in acord cu opinia DNA, ca prin completarea propusa se creeaza o forma de imunitate pentru avocati, care incalca principiul constitutional al egalitatii persoanelor aflate in situatii juridice similare

textele propuse institutie interdictia absoluta de a ridica inscrisuri sau alte suporturi aflate in posesia avocatilor, chiar si in situatiile in care acestia sunt suspectati de comiterea unei infractiuni. Mai mult, prin cea de-a doua teza a textului interdictia ar fi extinsa tuturor inscrisurilor aflate in posesia unui avocat, indiferent daca acestea privesc relatia cu un client sau propria activitate. In acest mod, strangerea mijloacelor de proba si tragerea la raspundere penala a avocatilor ar fi mult ingreunata, dand nastere unui statut de impunitate fara echivalent pentru orice alta profesie.

Singurele exceptii de la aceasta regula sunt prevazute pentru situatia confiscarii, nu si pentru ridicarea de inscrisuri sau aplicarea unei masuri asiguratorii. Aceasta prevedere este in realitate lipsita de substanta, avand in vedere ca in marea majoritate a situatiilor instanta nu ar putea cunoaste ca in posieisa avocatului se afla un bun supus confiscarii daca acesta nu a fost ridicat sau sechestrat in cursul urmaririi penale. (…)

Totodata, conditia prezentei decanului la desfasurarea perchezitiei nu poate fi justificata printr-o ratiune de interes general, nu este intalnita in situatia altor profesii si poate da nastere unor tergiversari sau chiar la imposibilitatea administrarii mijlocului de proba.

Reglementarile nu corespund unei nevoi sociale actuale si pot duce la imposibilitatea finalizarii unor cauze aflate pe rolul organelor de urmarire penala care privesc savarsirea unor infractiuni savarsite de avocati. (…)

Modificarea propusa la art. 39 alin. (1) din Lege (art. I pct. 13 din initiativa legislativa) nu este justificata:

-pe de-o parte, potrivit punctului de vedere exprimat de PICCJ, este presupusca intentia de reglementare a fost aceea de a exclude avocatii din categoria functionarilor publici; or, legea civila operase deja aceasta excludere in forma actuala a art. 39 alin. (1) din Lege, iar din punct de vedere al reglementarii penale, potrivit punctului de vedere transmis de catre DNA, avocatii trebuie sa ramana asimilati functionarilor publici in sensul legii penale, asa cum este reglementat in prezent Codul penal, luand in considerare rolul important care le revine in activitatea de infaptuire a justitiei.

Tot astfel, DNA arata ca mentionarea expresa a faptului ca avocatii nu pot fi asimilati functionarilor publici din perspectiva legii penale este in contradictie cu principiile generale ale dreptului penal si chiar cu filozofia actului normativ discutat. Asa cum prevede legea, avocatul este un partener indispensabil al justitiei, iar statutul sau este protejat de catre societate, inclusiv prin mijloace de drept penal, atunci cand cineva isi atribuie nelegal calitatea de avocat sau ultragiaza un avocat.

Acest statut oficial presupune si obligatii corelative, inclusiv prin acceptarea raspunderii penale pentru infractiuni de coruptie sau de serviciu , spre exemplu in situatiile in care un avocat care primeste sume de bani de la partea adversa pentru a nu isi indeplini atributiile in mod corespunzator sau care divulga informatiile secrete la care acces virtutea functiei.

In situatiile in care activitatile efectuate de avocat se circumscriu celor reglementate de art. 175 alin 2 C.pen., acesta trebuie sa isi asume raspunderea pentru faptele sale la fel ca celelalte persoane care exercita un serviciu de interes public. Infractiunile de coruptie reglementate in codul penal contin deja norme limitative cu privire la faptele pentru care poate fi atrasa raspunderea penala a acestor categorii de persoane, iar excluderea in mod absolut a avocatilor ar reprezenta o discriminare in raport cu celelalte profesii liberale precum notarii sau executorii judecatoresti".

Iata Raspunsul procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, Laura Codruta Kovesi, nr. 2803/C/2015, din data de 4 august 2015:

“Prin introducerea unor noi alineate la articolul 35 ar fi creata o forma de imunitate pentru avocati care incalca principiul constitutional al egalitatii persoanelor aflate in situatii juridice similare.

Textele propuse institutie interdictia absoluta de a ridica inscrisuri sau alte suporturi aflate in posesia avocatilor, chiar si in situatiile in care acestia sunt supectati de comiterea unei infractiuni. Mai mult, prin cea de-a doua teza a textului interdictia ar fi extinsa tuturor inscrisurilor aflate in posesia unui avocat, indiferent daca acestea privesc relatia cu un client sau propria activitate.

In acest mod, strangerea mijloacelor de proba si tragerea la raspundere penala a avocatilor ar fi mult ingreunata, dand nastere unui statut de impunitate fara echivalent pentru orice alta profesie.

Singurele exceptii de la aceasta regula sunt prevazute pentru situatia confiscarii, nu si pentru ridicarea de inscrisuri sau aplicarea unei masuri asiguratorii. Aceasta prevedere este in realitate lipsita de substanta, avand in vedere ca in marea majoritate a situatiilor instanta nu ar putea cunoaste ca in posieisa avocatului se afla un bun supus confiscarii daca acesta nu a fost ridicat sau sechestrat in cursul urmaririi penale.

De asemenea, conditia prezentei decanului la desfasurarea perchezitiei nu poate fi justificata printr-o ratiune de interes general, nu este intalnita in situatia altor profesii si poate da nastere unor tergiversari sau chiar la imposibilitatea administrarii mijlocului de proba.

Reglementarile nu corespund unei nevoi sociale actuale si pot duce la imposibilitatea finalizarii unor cauze aflate pe rolul organelor de urmarire penala care privesc savarsirea unor infractiuni savarsite de avocati. (…)

Modificarea art. 39, prin mentionarea expresa a faptului ca avocatii nu pot fi asimilati functionarilor publici din perspectiva legii penale este in contradictie cu principiile generale ale dreptului penal si chiar cu filozofia actului normativ discutat.

Asa cum prevede legea, avocatul este un partener indispensabil al justitiei, iar statutul sau este protejat de catre societate, inclusiv prin mijloace de drept penal, atunci cand cineva isi atribuie nelegal calitatea de avocat sau ultragiaza un avocat.

Acest statut oficial presupune si obligatii corelative, inclusiv prin acceptarea raspunderii penale pentru infractiuni de coruptie sau de serviciu , spre exemplu in situatiile in care un avocat care primeste sume de bani de la partea adversa pentru a nu isi indeplini atributiile in mod corespunzator sau care divulga informatiile secrete la care acces virtutea functiei.

In situatiile in care activitatile efectuate de avocat se circumscriu celor reglementate de art. 175 alin 2 C.pen., acesta trebuie sa isi asume raspunderea pentru faptele sale la fel ca celelalte persoane care exercita un serviciu de interes public. Infractiunile de coruptie reglementate in codul penal contin deja norme limitative cu privire la faptele pentru care poate fi atrasa raspunderea penala a acestor categorii de persoane, iar excluderea in mod absolut a avocatilor ar reprezenta o discriminare in raport cu celelalte profesii liberale precum notarii sau executorii judecatoresti”.

Iata pozitia Consiliului Superior al Magistraturii fata de modificare art. 35 din Legea nr. 51/1995:

"In ceea ce priveste dispozitiile propuse a fi introduse la art. 35 alin. 1 indice 2, Plenul a apreciat ca nu se impune introducerea acestor dispozitii.

In vederea desfasurarii procesului penal si pentru asigurarea exercitarii eficiente a atributiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor partilor si celorlalti participanti la procesul penal, s-a considerat ca este necesar ca si in cazul avocatilor sa se aplice dispozitiile generale ale Codului de procedura penala in materia perchezitiilor domicilare, inclusiv posibilitatea incuviintarii efectuarii perchezitiei de catre procuror in cazurile prevazute de lege (art. 156 – art. 164 din Codul de procedura penala).

De asemenea, Plenul a apreciat ca nu se justifica prezenta obligatorie a decanului baroului local (sau a reprezentului acestuia) la efectuarea perchezitiei in conditiile in care dispozitiile Codului de procedura penala stabilesc modul de efectuare a perchezitiei, inclusiv persoanele a caror prezenta este necesara la efectuarea acesteia (art. 159 din Codul de procedura penala). Totodata, stabilirea unor conditii suplimentare pentru efectuarea perchezitiei poate ingreuna aceasta operatiune si, implicit exercitarea eficienta a atributiilor organelor judiciare”.

*Cititi aici Amendamentele Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor la Legea nr. 51/1995

*Cititi aici pozitia reprezentatilor Guvernului, DNA, PICCJ si CSM fata de modificarile aduse Legii nr. 51/1995