Revin la uriasul scandal generat de cea mai respectata institutie din Germania, Curtea Constitutionala, care se opune celei mai respectate institutii din UE, personificarea statului de drept si anume Curtea Europeana de Justitie. Natura acestui conflict istoric tine de viitorul sau decesul UE. Intr-o relatie directa cu bazele financiare ale Uniunii, cu federalizarea acesteia sau, ca alernativa, cu o crestere exponentiala a fortei statelor nationale in detrimentul comandamentelor comunitare. Statele din UE vor deveni mai independente decat sunt, ceea ce poate genera o implozie. Sau se vor federaliza printr-o cedare dramatica de suveranitate de catre fiecare tara si, absolut spectaculos, in primul rand de catre Germania. Va fi viata dupa moarte sau moarte dupa viata?

Epidemia de coronavirus, prin modul in care s-a desfasurat, prin felul in care a fost contracarata in fiecare stat UE in parte, prin manifestarile de solidaritate si de lipsa de solidaritate, a pus la grea incercare unitatea si coeziunea UE. Si a creat efecte perverse. Mai departe, criza economica declansata – se pare cea mai mare de la inceputul secolului 20 pana in prezent – supune Uniunea Europeana la un examen final. Va fi mai mult decat ce-a fost sau nu va mai fi nimic!

O lovitura grea, anterioara pandemiei, a fost decizia Marii Britanii de a parasi Uniunea Europeana. Britanicii au recurs la aceasta solutie extrema, pentru ca au fost marginalizati de binomul franco-german si au constatat ca ramanerea intr-o Uniune dominata de fapt de Berlin le aduce mai multe prejudicii decat avantaje. O fractura istorica s-a produs astfel in UE. Criza generata de coronavirus a pus in evidenta capacitatea UE de a se solidariza cu statele aflate in dificultate, dar si incapacitatea de a face acest lucru. De aceea, Italia, un stat care a fost profund dezamagit si nedreptatit pana la urma de politicile UE, se indeparteaza sub ochii nostri de orbita Bruxelles-ului. Salvini, un lider nationalist, taxat de birocratia UE drept extremist, desi a iesit de la guvernare, castiga din nou teren politic si solicita insistent iesirea Italiei din UE. In orice caz, pana la un punct are dreptate. Partenerii din Uniunea Europeana au tratat Italia cu cinism in perioada grea pe care a traversat-o, au sustinut-o doar simbolic, de ochii lumii, sub aspectul asistentei medicale si aprovizionarii cu tehnica si medicamente pentru combaterea coronavirusului si, in plus, incearca sa oblige Italia, dupa modelul experimentat cu un deceniu in urma pe Grecia, sa plateasca o parte insemnata a facturii crizei economice. Ungaria, in care Viktor Orban s-a consolidat aproape ca un dictator, dupa ce a redus Parlamentul la o simpla forma fara fond, este urmatorul stat UE care s-ar putea sa-i dea un ultimatul Bruxelles-ului. Al treilea este Polonia, care a descoperit ca doar prin afirmarea popriilor interese nationale se poate opune senilelor UE. Dar adevaratul examen abia acum incepe.

UE a dezvoltat o birocratie uriasa, alcatuita din zeci de mii de functionari platiti si intretinuti cu sume exorbitante din banii comunitatii si care pactic au ajuns sa se substituie oamenilor politici din fiecare stat membru, alesi in mod legitim de catre populatie. Fara a exagera lucrurile, se poate spune ca birocratia de la Bruxelles s-a dezvoltat intr-un fel de stat paralel, care de multe ori ia decizii in locul si impotriva statelor nationale. in linii mari, acest suprastat este manipulat de la Berlin. Dar cu concesii rezonabile facute Frantei si statelor Benelux. Si incepand din acest punct, in cel mai dramatic moment din istoria Uniunii Europene, cand aceasta asociere dintre state se confrunta cu criza coronavirus si cu o criza economica fara precedent, se declanseaza un veritabil razboi, la capatul caruia UE nu va mai fi ce-a fost odata. Ori dispare, ori se reformeaza din temelii. Dar cum?

Partea vizibila a icebergului este faimoasa decizie a Curtii Constitutionale din Germania. Ea se refera pana la urma la bani. La viitoarea politica financiara a Uniunii. Criza economica obliga statele UE sa se apere. Separat sau in bloc. Sau si separat si in bloc. intrucat apararea in bloc este un punct comun in ambele variante, chintesenta diferendului este cum anume ar putea sa se desfasoare aceasta contraofensiva. Cum va fi definita apararea in bloc?

Ei bine, aici exista doua scoli de gandire. Divergente. Diametral opuse. O scoala de gandire mizeaza pe o reformare radicala a birocratiei de la Bruxelles sub toate aspectele, inclusiv sub aspect decizional, dar, in paralel, pe o intarire fara precedent a coeziunii si solidaritatii intre statele UE. Masura concreta, instrumentul de lucru am putea spune, este crearea unui urias fond comun, in care sa fie varsate o parte dintre activele statelor membre. Dar, fiindca discutam despre coeziune si solidaritate, conform aceleiasi scoli de gandire, ar trebui puse  laolalta si datoriile. si platite impreuna. Atat de tarile bogate, cat si de tarile sarace. Acest proiect ar putea sa conduca, simplificand lucrurile, intr-o perioada decenta de timp, la o federalizare a Uniunii Europene. Extrapoland peste milenii, ne-am putea aminti de federatia oraselor stat creata candva in Grecia antica si garantata prin depunerea unei parti semnificative din bogatiile fiecarui oras la Delfi. in schimbul acestei coeziuni si soldidaritati si a perspectivei unei prosperitati colective, distribuite relativ egal, statele UE ar putea sa accepte sa-si cedeze mai mult din suveranitate decat au facut-o pana in prezent. Aceasta ar insemna viata dupa relativa moarte UE la care asistam in prezent. O a doua scoala de gandire vizeaza continuarea intr-o forma mai laminata a ceea ce s-a intampla pana in prezent. Respectiv dominarea si in viitor a economiei si, respectiv, politicii europene de catre Germania, prin intermediul unor instrumente financiare apartinand aparent Bruxelles-ului, deci intregii comunitati, dar in realitate dirijate de la Berlin, si a unor instrumente constrangatoare, ultimul dintre acestea fiind Parchetul European, condus de Laura Codruta Kovesi, dar si a serviciului secret european, dirijat de serviciul secret german, care ar urma sa fie condus de Florian Coldea. Ambii fiind de fapt instrumente ale Germaniei. Aceasta a doua scoala de gandire, daca va fi implementata, poate insemna moartea dupa scurta viata a UE.

Care sunt instrumentele financiare si politice care vor fi utilizate pentru implementarea uneia dintre cele doua scoli de gandire conteaza mai putin acum. Ca vor fi eurobonduri, ca vor fi coronabonduri, ca vor fi obligatiuni pozitive sau ca vor fi console – termen utilizat frecvent de miliardarul George Soros, unul dintre principalii sustinatori UE si, in acelasi timp, unul dintre principalii adversari ai lui Donald Trump, ei bine asta conteaza mai putin. In schimb, fiindca traim in Romania si vorbim romaneste, ar trebui sa ne preocupe modul in care se pozitioneaza Romania in toata aceasta chestiune. Desi marginalizata la nivel european, desi nu face parte nici din zona euro, nici din zona Schengen, desi a fost transformata intr-o prada usor de digerat de catre statele din nucleul dur UE, are totusi, atunci cand se iau decizii, un vot, dar si un drept de veto. Prin urmare, Romania poate sa-si afirme, chiar si in conditiile precare descrise mai sus, interesul national. Si, in mod normal, natural, Romania ar trebui sa se pronunte pentru sustinerea primei scoli de gandire. Care, in final, ar produce o nivelare a economiilor si a nivelurilor de trai. In timp ce cea de-a doua scoala de gandire ne dezavantajeaza, intrucat conduce la marirea decalajelor dintre state. Asa stand lucrurile, Klaus Iohannis si Guvernul Orban nu ar avea ce sa caute de aceasta data si in aceasa disputa cardinala in barca Berlinului. Dimpotriva. Romania ar trebui sa faca echipa, devenind chiar unul dintre lideri, cu statele UE, care mizeaza, cat inca nu este prea tarziu, pe prima scoala de gandire. Dar asta nu se poate intampla decat daca exista buna credinta, bune intentii si, fireste, sentimente patriotice.

Sursa: Corectnews.com