Suntem la 28 de ani dupa caderea regimului dictatorial comunist. Pentru libertate, in sens larg, adica pentru respectarea drepturilor si libertatile fundamentale ale omului, au murit tineri nevinovati in decembrie 1989.

In 1991 a fost adoptata o noua Constitutie care s-a dorit a fi fundamentul noului stat democratic ce urma a fi construit. Constitutia Romaniei statueaza cu caracter de principiu, chiar in primul articol, ca “Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.”

Principiul separatiei si echilibrului intre puteri si regulile de baza ale functionarii institutiilor esentiale ale statului sunt prevazute de asemenea in Constitutie.

In Romania de astazi, o persoana care a fost numita in functie fara a parcurge o procedura de selectie, ci doar pentru ca asa a vrut ministrul justitiei Raluca Pruna si Presedintele Romaniei Klaus Iohannis, se autoidentifica nu numai cu institutia pe care o conduce, ba chiar cu Justitia, in sensul de putere judecatoreasca, desi Constitutia spune ca Justitia se infaptuieste de judecatori, nu de catre procurori, si se declara insusi Adevarul.

Pusa in fata evidentelor: deciziile Curtii constitutionale, rapoartele Inspectiei judiciare intocmite pe baza probelor administrate in procedura de verificare ori cercetare disciplinara si in fata propriilor vorbe si declaratii anterioare, sustine ca doar spusele sale de astazi reprezinta adevarul. Prin simpla rostire, cuvantul procurorului sef devine Adevar.

Intruchiparea Adevarului insusi are sustinatori de elita.

Judecatori, fosti membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, iau in deradere dezvaluirile unor abuzuri, nu sunt deloc ingrijorati ca pe baza unor probe masluite ar fi putut sau ar putea sa se pronunte condamnarea unor persoane, nu sunt deloc interesati sa afle despre “culoarele justitiei” si cine sunt judecatorii carora generalul Dumbrava le acorda consultatii juridice.

Filozofi si ziaristi de notorietate s-au napustit cu valuri de insulte si calomnii asupra Ministrului Justitiei de astazi, Tudorel Toader, pentru ca a indraznit sa uzeze de prerogativa legala conferita de art. 54 alin 4 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, care prevede ca ministrul justitiei, oricare ar fi acela, are dreptul sa propuna Presedintelui Romaniei, oricare ar fi acela, revocarea din functie a procurorului sef (si altor procurori cu functii de conducere) in cazul “exercitarii necorespunzatoare a atributiilor manageriale privind organizarea eficienta, comportamentul si comunicarea, asumarea responsabilitatilor si aptitudinile manageriale”.

Acestor intelectuali le sunt indiferente prevederile constitutionale, nu par deloc ingrijorati ca unor cetateni ai Romaniei li s-au incalcat drepturi fundamentale, incita la ura, dezbinare si violenta si se declara sustinatori ai justitiei populare, facuta in piata publica.

O alta parte dintre intelectualii de astazi tac de teama linsajului mediatic, ce s-ar abate asupra lor daca ar avea curajul sa spuna ca abuzurile denuntate trebuie cercetate, ori nu se implica in administratie sau politica, chiar daca sunt oameni valorosi, iar ideile lor ar putea avea o influenta benefica in societate, de teama ca vor fi asociati cu necinstea, hotia si li se va pune stigmatul de “ciumat” sau “penal”.

Ce diferenta enorma de valoare intre adevaratii intelectuali ai natiei romane, aceia care au luptat pentru idealuri marete precum votul universal, unitatea nationala, independenta, emanciparea femeilor, accesul la educatie si alte asemenea, si intelectualii zilelor noastre!

Sursa: axinte10.wordpress.com