Au inceput sa iasa la iveala practicile Parchetului General! Vicepresedintele Asociatiei Magistratilor din Romania (AMR), procuroarea Paula Tanase (foto stanga) de la Parchetul Curtii de Apel Galati, denunta un ordin pe care fostul Procuror General Tiberiu Nitu (foto dreapta) l-a semnat, in 2015, (cu putin timp inainte de a demisiona din functie dupa ce DNA i-a deschis dosar pentru girofar) prin care a creat posibilitatea implementarii unei practici in parchete, prin adaugarea la lege. Intr-o scrisoare deschisa publicata exclusiv de Lumea Juridica (juri.ro), procuroarea Paula Tanase ii cere actualului Procuror General al Romaniei, Augustin Lazar, sa puna in acord Ordinul nr. 387/2015 al lui Tiberiu Nitu cu dispozitiile constitutionale si legale si sa elimine prevederile care fac posibila preluarea de catre parchetele de pe langa curti de apel si parchetele de pe langa tribunale a dosarelor de la parchetele locale care vizeaza fapte marunte finalizate cu referat de terminare a urmaririi penale sau cu propunere de clasare.

Solicitarea vicepresedintei AMR adresata lui Augustin Lazar este intemeiata pe faptul ca actuala practica este situata in afara legii intrucat procurorii de la parchetele de curti de apel sau tribunale nu solicita acele dosare pentru a acorda ajutorul parchetelor inferitoare in activitatea de urmarire penala, dosarele fiind clasate sau finalizate cu referat, ci pentru a creste numarul de trimiteri in judecata sau volumul de dosare.

De altfel, in cuprinsul scrisorii deschise, procuroarea Paula Tanase evidetiaza ca aceasta maniera de preluare a dosarelor permisa prin Ordinul lui Nitu contravine Codului de procedura penala si dispozitiilor legale care permite o preluare a dosarelor la parchete superioare doar in situatia in care este benefic pentru efectuarea urmaririi sau supravegherii urmaririi penale, si nu pentru a balansa o statistica.

Pe cale de consecinta, orice preluarea facuta in baza Ordinului lui Nitu poate conduce la nulitatea relativa a ordonantei prin care s-a dispus preluarea, fiind dispusa cu nerespectarea dispozitiilor CPP.

In final, prin aplicarea Ordinul nr. 387 din 15 decembrie 2015 al Procurorului General Tiberiu Nitu nu doar ca se viceaza urmarirea penala, in cazul preluarii dosarelor cu urmarirea penala finalizata, dar se ajunge in situatia minimizarii rezultatelor parchetelor de unde sunt preluate aceste dosare, prin insusirea dosarelor lucrate de catre parchetele superioare.

Prezentam in continuare scrisoarea deschisa a procuroarei Paula Tanase, adresata Procurorului General al Romaniei Augustin Lazar:

"Recurg la comunicarea de aceasta maniera, dupa ce, pe parcursul ultimilor ani am depus eforturi considerabile in incercarea de a eradica o practica pe cat de nelegala, pe atat de periculoasa prin consecintele pe care le produce. Am in vedere un fapt deosebit de grav care se petrece de multi ani la nivelul Ministerului public cu aparenta firescului absolut. Este vorba despre modul nelegal de preluare a dosarelor penale de la parchetele ierarhic inferioare.

Esuand in demersurile mele repetate la nivelul PCA Galati, demersuri in urma carora au fost exercitate impotriva mea presiuni si represalii, am solicitat in cursul anului 2017 in mod expres d-lui Bogdan Dimitrie Licu, procuror general adjunct, eliminarea acestei practici care pericliteaza un numar greu de estimat de dosare la nivel national si care obliga procurorul la activitati neprocedurale prin incalcarea unei legi organice, respectiv Codul de procedura penala; aceasta practica, in mod paradoxal este reglementata intern de un ordin al procurorului general al PICCJ, care adauga la lege in mod absolut nepermis, permitand preluarea dosarelor cu urmarirea penala finalizata, in opozitie cu prevederile art.325 din Codul de procedura penala.

Intrucat pana la aceasta ora nu am primit niciun raspuns la sesizarea mea adresata procurorului general adjunct in data de 27.12.2017, adresez aceasta scrisoare deschisa procurorului general al Romaniei.

In virtutea obligatiei care revine oricarui cetatean, cu atat mai mult unui magistrat, de a sesiza orice incalcare a legii, va aduc la cunostinta urmatoarele:

In fapt, practica existenta la nivelul parchetelor de pe langa curti de apel si a parchetelor de pe langa tribunale, este aceea de a prelua de la parchetele locale dosare privind fapte marunte finalizate cu referat de terminare a urmaririi penale sau cu propunere de clasare. In masura in care aceste dosare s-ar prelua din stadiul primirii plangerii sau in cursul urmaririi penale, asa cum prevede expres legea, demersul s-ar justifica prin prisma ajutorului dat parchetului inferior. Intrucat aceste dosare se preiau finalizate, singura ratiune a acestei preluari e de natura statistica, vizand cresterea numarului de trimiteri in judecata sau a volumului de dosare solutionate de parchetele respective.

Preluarea in aceasta maniera insa contravine flagrant art. 325 Cod procedura penala, care permite aceasta prorogare de competenta in favoarea parchetului superior ierarhic, doar in vederea efectuarii urmaririi sau supravegherii urmaririi penale in cauza.

Argumente sau indemnuri de genul "putem lua formal o declaratie in dosar" nu schimba cu nimic situatia si nu elimina riscul constatarii nulitatii dispozitiei de preluare si pe cale de consecinta a neregularitatii actului de sesizare (rechizitoriul).

Astfel, Ordinul nr. 387 din 15 decembrie 2015 al Procurorului General, privind preluarea cauzelor in temeiul dispozitiilor art.325 din Codul de procedura penala, nu corespunde exigentelor constitutionale si legale in vigoare, aplicarea sa lasand posibilitatea vicierii urmaririi penale, in cazul preluarii dosarelor cu urmarirea penala finalizata.

Prin decizia nr. 302/2017 a Curtii Constitutionale publicata in Monitorul Oficial nr.566 din 17.07.2017, Curtea Constitutionala a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in art.281 alin.1 lit.b din Codul de procedura penala, care nu reglementeaza in categoria nulitatilor absolute incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala, este neconstitutionala.

Curtea a constatat ca reglementarea competentelor organelor judiciare este un element esential ce decurge din principiul legalitatii, principiu ce se constituie intr-o componenta a statului de drept. Principiul legalitatii presupune, in principal ca organele judiciare actioneaza in baza competentei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar subsecvent presupune ca acestea trebuie sa respecte atat dispozitiile de drept substantial, cat si pe cele de drept procedural incidente, inclusiv normele de competenta.

In acest sens dispozitiile art 58 Cod procedura penala reglementeaza institutia verificarii competentei de catre organul de urmarire penala care este dator sa-si verifice competenta imediat dupa sesizare, iar daca constata ca nu este competent sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala, fie sa dispuna de indata prin ordonanta, declinarea de competenta, fie sa trimita de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent. Curtea apreciaza ca nu poate fi aceptat ca un parchet ierarhic inferior sa efectueze sau sa supravegheze urnarirea penala in cauze care potrivit legii, sunt date in competenta unui parchet superior.

Insa, dispozitiile art 325 din Codul de procedura penala permit preluarea de catre un parchet, in vederea efectuarii urmaririi penale sau supravegherii urmaririi penale, a cauzelor care nu sunt date potrivit legii, in competenta sa, dar numai in cazul in care parchetul care preia cazul este un parchet ierarhic superior celui care are competenta de a efectua sau supraveghea urmarirea penala.

Dispozitiile art 325 stabilesc un caz de prorogare de competenta in favoarea parchetului ierarhic superior, prin dispozitia motivata a conducatorului acesteia, avand in vedere principiul subordonarii ierarhice specifice Ministerului public.

Fata de efectul produs, preluarea cauzei trebuie sa urmareasca eficientizarea activitatii de urmarire penala aflata in curs la un parchet ierarhic inferior, parchetul ierarhic superior urmand sa supravegheze sau sa efectueze in continuare urmarirea penala; preluarea cauzei se poate dispune asadar doar in conditiile in care urmarirea penala se afla in desfasurare, nefiind terminata, in vederea supravegherii sau a efectuarii acesteia de catre procurorul din cadrul parchetului superior ierarhic si a finalizarii urmaririi penale.

Potrivit doctrinei, nu se poate dispune preluarea unor cauze dupa terminarea urmaririi penale in conditiile art. 321din Codul de procedura penala, intrucat nu mai exista situatia premisa, deoarece in cauza urmarirea penala este finalizata si astfel ratiunea prorogarii de competenta in vederea eficientizarii sau supravegherii urmaririi penale nu mai poate fi retinuta. Deci nu se poate dispune preluarea a cauzei pentru intocmirea unui singur act procesual, inclusiv a actului de sesizare a instantei.

Nerespectarea dispozitiilor referitoare la preluare poate conduce la nulitatea relativa a ordonantei prin care s-a dispus preluarea, in conditiile art 282 din Codul de procedura penala si pe cale de consecinta, la constatarea neregularitatii actului de sesizare. In lumina deciziei recente a Curtii Constitutionale, aceasta intra sub incidenta nulitatii absolute prev. de art 281 din Codul de procedura penala, fiind doar o chestiune de timp transarea acestei probleme de catre instanta constitutionala.

Ratiunea preluarii acestor dosare, asa cum se stie, rezida in efectuarea mai eficienta a urmaririi penale in situatii justificate de complexitatea sporita a cauzei, de existenta unor deficiente ale activitatii de urmarire penala in cazul parchetului ierarhic inferior, cand impartialitatea procurorilor ar putea fi stirbita din cauza dusmaniilor locale, calitatii partilor sau subiectilor procesuali principali, mediatizarii excesive a cauzei, cand sunt inregistrate mai multe cauze pe rolul parchetelor inferioare care se impun a fi reunite, si nu pentru cosmetizarea propriei statistici prin preluarea unor dosare finalizate cu RTUP.

Prin preluarea in aceasta maniera a dosarelor, se incalca prevederile art 325 din Codul de procedura penala, devenind evidenta lipsa oricarei intentii de a ajuta parchetul subordonat, in favoarea unor interese de ordin strict statistic.

Asa cum am mentionat, exista de fapt, practica preluarii dosarelor finalizate cu RTUP, pana la limita echivalentei, prin raportare la situatia aceleiasi unitati de parchet din anii precedenti, sau prin raportare la situatia celorlalte parchete de pe langa curti de apel din tara, aceste trimiteri in judecata substituind lipsa rechizitoriilor in dosare de competenta proprie, in realitate nefiind altceva decat o insusire a dosarelor lucrate, cu consecinta minimizarii rezultatelor parchetului subordonat.

In vederea asigurarii unei practici unitare in ceea ce priveste preluarea dosarelor potrivit art 325 Cod de procedura penala, Ordinul nr.387/2015 al Procurorului General stabileste modalitatea de preluare, cazurile ce justifica o astfel de preluare, interdictia preluarii cauzelor solutionate ( art 3 alin.1 lit b), preluarea prin dispozitie motivata a conducatorului parchetului- prin analizarea oportunitatii preluarii si nu in mod automat etc.

Solicit punerea in acord a Ordinului nr. 387/2015 al Procurorului General al PICCJ cu dispozitiile constitutionale si legale, implicit eliminarea prevederilor referitoare la:

- art.2 alin.1 lit d), i) si l), ce permit preluarea „atunci cand din orice cauze, s-a creat o presiune de natura a impiedica normala efectuare a urmaririi penale”, „ in scopul echilibrarii volumului de activitate al parchetelor” si „ in orice alte cazuri in care se apreciaza ca preluarea este in interesul bunei desfasurari a cauzei/ administrarii justitiei”(fata de caracterul limitativ al situatiilor ce intra sub incidenta art 325 Cod procedura penala).

- art.2 alin.2, potrivit caruia „ cauzele preluate nu pot fi retrimise parchetelor de unde au fost preluate, in temeiul art.58 Cod procedura penala”( situatie ce trebuie sa existe, ca mecanism remediu , in ipoteza preluarii nelegale a unui dosar).

- art.3 alin.2, potrivit caruia, „ preluarea cauzelor in faza redactarii solutiei, nu se poate dispune in conditiile art.2 alin 1 litera a)-c) si g)”( derogare ce permite preluarea dosarelor finalizate, fapt ce in toate situatiile, contravine art. 325 Cod procedura penala)."