Fostul ministru al Justitiei Tudorel Toader (foto 1) a acuzat vineri, 13 septembrie 2024, la dezbaterea „Noul drept penal roman – noi explicatii teoretice”, ca actualele coduri (cel penal si cel de procedura penala) prezinta grave probleme in materie de coerenta legislativa.

In primul rand, exista numeroase pasaje pe care Curtea Constitutionala a Romaniei le-a declarat neconstitutionale, dar legiuitorul nu le-a pus in acord cu deciziile CCR. In al doilea rand, CCR a desfiintat nu doar pasaje legale in sine, ci si dezlegari de drept date de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin hotarari prealabile si recursuri in interesul legii. In cifre, este vorba despre 10 HP-uri si 6 RIL-uri, a precizat Toader la evenimentul organizat de catre Institutul de Cercetari Juridice „Academician Andrei Radulescu”, din cadrul Academiei Romane – institut condus de catre fosta judecatoare CSM Evelina Oprina (foto 2).

In asemenea conditii, justitiabilii judecati in baza unor norme legale declarate ulterior neconstitutionale (fie in sine, fie prin prisma dezlegarilor de drept date de ICCJ) se afla intr-o situatie foarte delicata. Ba chiar mai delicata daca este vorba despre condamnati penal care au apucat sa-si execute pedeapsa, a subliniat ex-ministrul.

In aceeasi interventie, fostul judecator CCR a rememorat primavara anului 2006, cand a facut parte din comisia care a lucrat la actualele coduri. Inca de atunci se intrezarea posibilitatea ca atat Codul penal, cat si Codul de procedura penala sa fie unele lipsite de coerenta, din moment ce fiecare membru al comisiei a elaborat cate un capitol din coduri, separat, iar acele pasaje nu au fost coordonate unele cu celelalte.

Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Tudorel Toader si-a dat demisia. Celalalt motiv l-a reprezentat faptul ca profesorul universitar deja primise si acceptase propunerea de a fi judecator la Curtea Constitutionala a Romaniei. Or, nu i se parea normal ca, in aceasta viitoare calitate, sa judece pasaje legale elaborate de catre el insusi.

Inainte de a va lasa sa cititi declaratia fostului rector al Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, mentionam ca la eveniment au luat parte si judecatoarele Lavinia-Valeria Lefterache (foto 3 stanga) de la Inalta Curte si Alina-Petronela Mosneagu (foto 3 dreapta) de la Curtea de Apel Bucuresti.

Redam principalele afirmatii ale avocatului Tudorel Toader:

„E o fraza pe care niciodata n-am spus-o, absolut nimanui: cand am primit telefon de la profesorul Antoniu cu propunerea de a fi numit judecator la Curtea Constitutionala, am fost nedumerit. Chiar credeam sa nu fie o farsa. Am cerut termen de gandire 24 de ore. N-am vorbit cu nimeni. Toata ziua, am citit despre Curte, procedura etc. In seara aceea, pe la 10-10 si jumatate, il sun pe profesorul Bulai: 'Am primit propunerea si sunt intr-o dilema existentiala: eu de la Iasi pot veni la Bucuresti si sa nu renunt nici la catedra?' Profesorul mi-a dat multe explicatii, din experienta domniei sale. A doua zi, am zis: 'Da – vin la Bucuresti'.

Le datoram evolutia dreptului penal. Explicatiile teoretice ale lui Dongoroz sunt un monument de stiinta, dar, in acelasi timp, ele trebuie puse si in contextul epocii. Atunci era un alt Cod penal, era o alta gandire, erau alte repere la care ne raporteam. Nu vorbeam, ca azi, de decizii CCR, RIL-uri, HP-uri, CEDO, CJUE, de nu mai stii cine decide.

Legiuitorul nostru e legiuitor penal, dar el are atatea conditionari, atatea limite, incat face si el ce poate si cat poate. Noi vorbim de Codul penal si despre calitatea legii, cred ca mai curand ar trebui sa ne referim la calitatea legiuitorului (emitentul legii). Si daca n-ai de unde, n-ai ce sa ceri. Trebuie sa fim de acord ca legea are calitatea emitentului ei. Fiecare lege are in ea doua ingrediente: cel de oportunitate (interesul reglementarii) si cel de constitutionalitate. Despre lipsa de interes nu putem sa banuim pe nimeni. Despre neconstitutionalitate putem asigura cu siguranta, pentru ca daca luam Codul penal, el are atat de multe exceptii de neconstitutionalitate – simple sau interpretative –, incat ne punem intrebarea: unde e vointa legiuitorului (in intelepciunea lui) si unde sunt conditionarile impuse prin respectivele decizii (n.r. ale CCR)? Dup-aia, vin CEDO, CJUE etc., care sunt absolut conditionale.

In aprilie 2006, eram si eu in comisia aia de redactare a acestui Cod penal (la prima varianta). Sa nu se supere nimeni dintre membrii comisiei: eu va marturisesc ca am avut atunci o usoara nedumerire a modului in care se lucra: capitolul asta eu, capitolul ala cutare, capitolul ala cutare – fiecare cu sectiunea lui. De aceea, ele par ca nu au acea coerenta: pentru ca fiecare dintre cei care au contribuit au venit cu influentele lor – nationale sau internationale – care si-au pus amprenta.

Spunea domnul profesor (n.r. Constantin Mitrache de la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti) de 'codul care n-a mai fost' – Legea 301/2004 (n.r. proiectul de Cod penal care n-a apucat sa intre in vigoare). Si s-a trecut la un nou cod.

Toti credeam ca si codul ala nou din 2009 va suferi precum cel din Legea 301, pentru ca tot s-a amanat. Venea 2013 si nu mai intra in vigoare – toata lumea il lasase intr-un fel de stand-by. Daca are cineva curiozitatea sa se uite in raportul MCV din februarie 2013, Comisia Europeana a scris foarte ritos: 'Codul penal si Codul de procedura penala trebuie sa intre in vigoare in februarie 2014'. Si s-au inchis toate discutiile, s-au reactivat toate interpretarile si abordarile. (…)

Sa nu se supere nimeni: Codul penal n-are coerenta aia de care vorbeam – de filosofie, de fundamente, de Dongoroz –, pentru ca a fost facut pe capitole separate, puse unul langa altul. Eu vazand stilul de lucru, dupa a treia sedinta mi-am dat demisia. Aveam si un motiv obiectiv: mi-am dat demisia, desi mi s-a spus: 'Nu plecati, ca se plateste bine'. Si noi stim ca s-a platit bine celor care au ramas. Dar am plecat si din considerentul ca ma numisera judecator la Curte si mi se parea ca nu pot fi eu autor al unui articol si dup-aia judecator al respectivului articol. Mi s-a spus ca nu scrie nicaieri (n.r. ca asa ceva e interzis). Nu scrie, dar e imoral. Nici nu-mi placea stilul. Mi-au zis sa ne intalnim la urmatoarea sedinta, sa discutam capitolele la Sinaia, pentru ca acolo e mai tonic si mai inspirational.

Codul asta nu mai e chiar nou. Totusi, putem sa apreciem ca el are elemente de noutate zi de zi si ca isi pastreaza actualitatea, pentru ca avem atatea decizii de neconstitutionalitate, atatea hotarari CEDO, CJUE, de nici nu mai stim cand tinem cont, cand nu tinem cont... Sigur: valorile europene, standardele, marea familie europeana trebuie respectate... Dupa aceea, au venit HP-urile si RIL-urile...

Spuneati dumneavoastra, domnule profesor Mitrache, de profunzimea argumentelor si explicatiilor teoretice din vremea lui Dongoroz. Dar sa nu uitam ca la vremea aia Codul penal consacra deciziile de indrumare ale Tribunalului Suprem, care nu erau obligatorii, dar deveneau obligatorii, se impuneau prin profunzimea argumentelor. Astazi, avem RIL-uri si HP-uri care sunt obligatorii.

Articolul 124 din Constitutie spune ca judecatorul este independent si se supune numai legii. A picat treaba cu 'constiinta' la revizuirea din 2003 (ca era un element subiectiv) si a ramas numai legea. Dar nu e numai ce spune Constitutia.

Au aparut dezlegarile din RIL si din HP. Sunt necesare elementele de unificare a practicii judiciare, ca sa asigure egalitatea cetatenilor in fata legii. Numai ca dezlegarile acestea obligatorii (judecatorii n-au incotro, daca nu vor sa se duca in disciplinar) au fost pronuntate foarte multe – ceea ce inseamna ca legea sufera la capitolul 'calitate'. Dar este ceva care mie mi-a dat mult de gandit si inca n-am deslusit problema: din multele dezlegari prin RIL-uri si HP-uri, un numar de 16 au fost declarate neconstitutionale: 6 dezlegari obligatorii stabilite prin RIL-uri si 10 prin HP-uri. Or, intr-un stat de drept european, cu legea la standardele cele mai ridicate, exigentele constitutionale cele mai respectate, Inalta Curte da o dezlegare obligatorii, judecatorii respecta directia pe care o da ICCJ, dar vine Curtea Constitutionala si zice: 'E bine ca v-ati uniformizat, dar directia e gresita. Trebuie in directia cealalta, ca asta e neconstitutionala'.

Sa ne punem in locul cetateanului judecat pe o lege la care dezlegarea a fost declarata neconstitutionala! Poate a si executat pedeapsa. El spune: 'Cu mine cum ramane?' Si noi ii dam un raspuns foarte ritos, ca asta intra in stabilitatea raporturilor juridice.

Cred ca dreptul penal (Codul penal si legile speciale) are nevoie de o lege care sa puna in aplicare toate deciziile de neconstitutionalitate. Mai multe decizii n-au fost transpuse in lege, chiar daca in 2022 Curtea Constitutionala a dedus neconstitutionalitatea art. 155 alin. 1 (cu prescriptia) din omisiunea legiuitorului de a interveni si a pune de acord legea cu decizia (n.r. Decizia nr. 297) din 2018. Deci, pe logica aceea din decizia, daca omisiunea referitoare la prescriptie a constituit o neconstitutionalitate, celelalte omisiuni prin care deciziile n-au fost transpuse inseamna ca sunt toate neconstitutionale. In realitate, logica aceea eu cred ca a fost mult mai profunda si mult mai consistenta.

Pe langa multele neconstitutionalitati (n.r. stabilite de CCR), Codul penal si Codul de procedura penala contin in continuare solutii legislative neconstitutionale care au fost constatate ca atare cu ocazia examinarii altor texte de lege, a altor norme de incriminare.

Fac referire la art. 329 si 330 din Codul penal: se prevad doua infractiuni – una cu intentie, alta din culpa – la regimul circulatiei feroviare: neindeplinirea indatoririlor sau indeplinirea defectuoasa, una cu intentie si cealalta din culpa. Or, noi stim ca sintagma 'defectuoasa' a fost declarata neconstitutionala in 2016 la abuz (n.r. abuzul in serviciu, prin Decizia CCR nr. 405/2016), in 2017 la neglijenta (n.r. neglijenta in serviciu, prin Decizia CCR nr. 518/2017). Daca spune Curtea ca sintagma 'defectuoasa' e neconstitutionala la neglijenta, dupa opt ani cum de mai ramane in Codul penal incriminarea cu ceea ce Curtea a spus ca e neconstitutional? De aceea zic ca ar trebui o corelare, ca ar trebui transpuse deciziile Curtii. Sunt multe omisiuni, sunt multe neconstitutionalitati.

Mai dau un exemplu, care arata graba: in Codul penal anterior, pedeapsa prevedea 'si interzicerea unor drepturi'. Codul actual spune corect: 'si interzicerea exercitarii unor drepturi'. Stai si te intrebi: este o filosofie asa de profunda faptul ca in actualul Cod legiuitorul spune: 'interzicerea exercitarii unor drepturi', dar de multe ori spune: 'interzicerea unor drepturi'? Sau e o abordare superficiala a acestei problematici?”