In urma cu mai multi ani am pornit un demers de a facilita viitorilor magistrati intelegerea complexitatii sarcinii sociale pe care au ales sa o indeplineasca. Imi propusesem sa conving personalitati din diverse domenii care sa ii provoace la dezbateri iesite din curricula obisnuita a scolii de magistratura.

Am fost partial norocos. Am intalnit oameni admirabili, cu vocatia binelui public, dornici sa participe la un asemenea proiect. Nu am fost pe deplin norocos intrucat partenerii oficiali nu au gasit, atunci, calea de a iesi din canoanele pregatirii clasice. Raman increzator.

Astazi, de Ziua Justitiei, redau Argumentul parintelui Vlaicu Patriciu, unul dintre oamenii cu har pe care i-am intalnit, Conf.univ. la UBB Cluj Napoca, doctor in drept la Paris, pentru organizarea la Institutul National al Magistraturii a unei dezbateri despre Fundamentele morale ale dreptului:

“Fiecare societate are o morala obiectiva structurata in jurul valorilor asumate de cei ce o constituie, precizata in norme juridice. Transpunerea in viata a acestor norme trebuie sa fie realizata de persoane care au capacitatea de a decripta si resorturile profunde ale mentalitatiilor, inteleagandu-le originile si dinamica.

Traind intr-o societate sensibila fata de elementele de ordin spiritual, care i-au definit identitatea, este important sa fie corect inteles si aportul pe care valorile religioase, si crestine in special, il pot aduce actului de justitie.

Crestinatatea a marcat istoria prin puterea Evangheliei de a lumina inimile oamenilor pentru a intelege ca toata randuiala adusa de Hristos, implinire a Legii, izvoraste din iubire (Ioan 13, 34). Hristos pune in valoare porunca de a nu face nimanui nimic din ceea ce tu insuti nu ai dori sa primesti (Tobit 4, 15) si o arata ca fiind regula de aur (Luca 4.10), convertind-o intr-o porunca de actiune prin care ni se cere sa daruim in jurul nostru bunatate responsabila. Actul de justitie exprimat in societatea noastra trebuie sa fie marcat si de astfel de valori.

Cu toate acestea suntem pusi in situatia de a constata ca incepand cu Hobbes, dreptatea este inteleasa ca fiind realizata de oameni si pentru oameni, fundamentata pe ratiune, aducand intotdeauna solutionari pertinente cu ajutorul logicii. Aceasta raportare la "certitudinea" rationala nu trebuie sa neglijeze faptul ca dincolo de judecata noastra mai exista un judecator neiertator care este constiinta.

Nu de putine ori in sufletul celor care iau parte activ la actul de justitie pot sa apara nedumeriri, indoieli, dezamagiri ce ating resorturile profunde ale fiintei umane. Din acest motiv, punerea in valoare a fundamentelor crestine care au influentat dreptul si gandirea juridica europeana, dar si mentalitatea societatii din care facem parte, este deosebit de utila pentru cei ce exercita puterea judecatoreasca.”

Rebuilding Justice in pregatire pentru traducere!