Condamnarile date in baza unor denunturi facute doar in fata procurorilor de persoane care ulterior nu mai sunt chemate in instanta pentru a fi audiate si confruntate cu partile reprezinta o incalcare a articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil si „afecteaza in mod semnificativ dreptul la aparare". O spune categoric Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) in Hotararea pronuntata in data de 30 august 2022 in cauza Gal contra Romaniei, in care a retinut ca judecatorii romani nu au oferit garantiile unei "proceduri contradictorii", afectand principiul "egalitatii armelor", atunci cand au decis condamnarea Marianei Gal (foto – sotia fostului prim-procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor Viorel-Gheorghe Gavra) pentru presupuse infractiuni de complicitate la trafic de influenta, instantele intemeiandu-si solutia doar pe "o noua interpretare a majoritatii marturiilor si probelor, fara audierea tuturor martorilor si cu respingerea cererilor".

Mai mult, se arata in Hotararea pronuntata de CEDO in cauza Gal contra Romaniei, Curtea de Apel Cluj (instanta care a schimbat achitarea dispusa de Tribunalul Cluj intr-o condamnare de 3 ani cu suspendare pentru "complicitate la trafic de influenta") a refuzat audierea publica a martorului denuntator – despre care insasi instanta retinuse ca a fost transformat de DNA in informator, declaratiile fiind „facute in schimbul unei promisiuni din partea anchetatorilor” –, precum si audierea inregistrarilor date in fata procurorilor DNA.

Ceea ce a facut insa instanta de apel, retine CEDO, a fost sa continue sa trimita notificari martorului denuntator la adresa din Romania, desi fusese informata ca acesta plecase in Irlanda: „Refuzul Curtii de Apel de a permite reclamantului sa efectueze o examinare contradictorie a credibilitatii si fiabilitatii acestor probe a afectat in mod substantial echitatea procedurii, in special garantiile pentru protectia drepturile la aparare”.

In acest context, se arata in Hotararea CEDO din cauza Gal contra Romaniei, desi marturiile martorilor denuntatori neaudiati de instante nu au fost singurele probe, „acestea au constituit elemente decisive in condamnarea reclamantului, intrucat C.M. a fost unul dintre singurii doi martori directi, in calitate de informator”: „Curtea retine ca declaratiile lui C.M. s-au aflat in centrul acuzatiei aduse reclamantului si ca, potrivit constatarilor instantei de apel, aceste declaratii au fost facute in schimbul unei promisiuni din partea anchetatorilor”.

Ca atare, CEDO a constatat ca neaudierea martorului denuntator in fata instantei si refuzul judecatorilor de a readministra probele in apel reprezinta o incalcare a art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia EDO, motiv pentru care au decis Condamnarea Romaniei, urmand ca statul sa plateasca 6.000 euro cu titlu de prejudiciu moral si 3.000 euro cu titlu de chelutuieli catre Mariana Gal.

Lucratura procurorului Ciprian Man a fost demascata la CEDO

Trebuie precizat ca dosarul care a vizat-o pe Mariana Gal (foto) a fost deschis in ianuarie 2012 de procurorul Ciprian Man, pe cand acesta era la DNA Oradea. Conform marturiilor facute de Mariana Gal in 2019, intr-un articol publicat pe site-ul Ziar de Cluj, care contine si filmari realizate de NCN, in timpul anchetei procurorul DNA Oradea Ciprian Man i-ar fi cerut acesteia sa faca denunturi impotriva unor "prieteni si cunoscuti", dar pentru ca a refuzat "Man a schimbat foaia, spunandu-mi ca voi regreta": "La scurt timp, in februarie 2012, m-au trimis in judecata pentru complicitate la trafic de influenta".

Dosarul in care CEDO a constatat incalcarea dreptului la un proces echitabil a reprezentat, conform marturiilor Marianei Gal, un raspuns la o ancheta pe care procurorul Viorel Gavra, sotul acesteia, o instrumentase si care viza anumiti oameni politici: „In situatia mea, reteta a fost urmatoarea: au fost identificati doi indivizi cu un profil moral indoielnic, urmariti sau condamnati pentru infractiuni de fals, uz de fals si inselaciune, care au dat numeroase tepe imobiliare alaturi de familiile lor. In acest anturaj, procurorul promitea facilitati procedurale (inchiderea de dosare, achitari, pedepse cu suspendare etc.) in schimbul carora acesti indivizi dubiosi colaborau pentru a denunta si depune marturii la comanda impotriva celor avuti de procurorul Man Ciprian in colimator.

Inca din 5 septembrie 2011, unul din acesti indivizi (Ciuciu Marcel) avea instructiuni de la DNA sa gaseasca o varianta in care sa il compromita pe sotul meu, prim-procuror la acea data la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor.

Procurorul le-a trasat acestor indivizi rolul pe care il aveau de jucat: sa ma caute, sa imi ofere bani, sa poarte aparatura de inregistrare, sa participe la flagrante etc.

Tribunalul Cluj a retinut, de altfel, ca modul de operare al procurorului este profund nelegal: denuntul provocat, respectiv capcanele pe care mi le-a intins procurorul nu pot sta la baza unui dosar penal. Denuntul trebuie sa reprezinte initiativa denuntatorului cu privire la o fapta penala; in cazul meu, denuntul a fost provocat de procuror, fiind polita de salvare acordata adevaratilor infractori: cei care m-au denuntat".

Potrivit marturiilor Marianei Gal, in timpul instrumentarii acestui dosar, Laura Kovesi a solicitat excluderea din magistratura a procurorului Viorel Gavra, acuzandu-l pe acesta ca ar fi incercat sa intervina in dosarul sotiei sale – lucru care s-a si intamplat, dupa 30 de ani de activitate in functia de procuror, Gavra fiind exclus din magistratura.

Deloc de ignorat este faptul ca la momentul pronuntarii de catre Curtea de Apel Cluj a solutiei de condamnare a sotiei fostului procuror Viorel Gavra, Directia Nationala Anticoruptie, pe site-ul propriu, a publicat un comunicat in care anunta condamnarea Marianei Gal (vezi facsimil).

Publicam in continuare pasaje din Hotararea CEDO in cauza Gal contra Romaniei:

„Constatand ca plangerea in temeiul articolului 6 §§ 1 si 3 (d) nu este in mod vadit nefondata sau inadmisibila pentru un alt motiv mentionat la articolul 35 din Conventie, Curtea o declara admisibila.

Curtea se refera la principiile bine stabilite privind dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din Conventie, inclusiv dreptul acuzatului de a audia si de a audia martorii garantat de articolul 6 § 3 d), care impun, in special, ca acuzatului sa i se ofere o oportunitate adecvata si suficienta de a contesta probele impotriva sa si de a interoga pe autorii acestora, fie in momentul depunerii marturiei, fie intr-o etapa ulterioara (Al-Khawaja si Tahery impotriva Regatului Unit). [GC], nr. 26766/05 si 22228/06, §§ 118-147, CEDO 2011, Schatschaschwili impotriva Germaniei [GC], nr. 9154/10, § 100, CEDO 2015, si mai recent, Danilov v. Rusia, nr. 88/05, §§ 108-111, 1 decembrie 2020, cu referintele citate in aceasta).

In primul rand, trebuie mentionat ca martorul C.M., chemat sa se prezinte la Judecatoria si Curtea de Apel Cluj, nu s-a prezentat niciodata pentru a-i oferi reclamantului posibilitatea de a-l interoga. Intr-adevar, desi au fost informate cu privire la schimbarea sa de adresa si la plecarea sa in Irlanda, instantele au continuat sa trimita notificari acestui martor la adresa sa din Romania pentru majoritatea audierilor si nu au luat masuri concrete pentru a-i asigura prezenta in scopul audierii sau sa-l fie interogat (a se vedea, mutatis mutandis, Colac impotriva Romaniei, nr. 26504/06, §§ 49-50, 10 februarie 2015, si, dimpotriva, Tseber v. 46203/08, §§ 50-52, 22 noiembrie 2012). De asemenea, trebuie subliniat ca reclamanta a insistat ca acest martor sa fie chemat si chestionat cu privire la declaratiile pe care le-a facut anchetatorilor (a se vedea paragrafele 2 si 4 de mai sus) si ca nu a renuntat niciodata la dreptul sau de a-l interoga pe acest martor (a se vedea, invers, Kashlev impotriva Estoniei, nr.22574/08, § 51, 26 aprilie 2016).

Contrar sustinerilor Guvernului, pentru a-l condamna pe reclamant, Curtea de Apel s-a bazat in special pe declaratiile lui C.M. (a se vedea paragraful 6 de mai sus), a caror declaratie a fost facuta in fata organelor de ancheta in calitate de martor si denuntator (paragraful 1). de mai sus), precum si asupra probelor stranse prin intermediul acestuia (paragraful 6 de mai sus). Cu toate acestea, C.M. nu a fost audiat niciodata de instante si nicio confruntare nu a avut loc intre reclamant si C.M., nici in faza cercetarii prealabile, nici in cursul procesului (a se vedea paragrafele 1-6 de mai sus). Astfel, desi declaratiile acestui martor in fata organelor de ancheta si inregistrarile audio efectuate de acesta, pe care reclamantul nu le-a putut contesta in sedinta publica in fata Curtii de Apel (a se vedea paragraful 5 de mai sus), nu au fost singurele probe incriminatorii, acestea au constituit elemente decisive in condamnarea reclamantului, intrucat C.M. a fost unul dintre singurii doi martori directi, in calitate de informator (a se vedea, mutatis mutandis, Danilov, citata mai sus, § 114 si Fikret Karahan impotriva Turciei, nr. 53848/07, § 53, 16 martie 2021). Cu toate acestea, Curtea de Apel nu a luat in considerare daca faptul de a nu interoga acest martor esential ar putea avea un impact asupra echitatii generale a procedurii si nici nu s-a angajat intr-o examinare meticuloasa a credibilitatii lui C.M. si a fiabilitatii acestuia. declaratii facute in fata organelor de ancheta (vezi, a contrario, Schatschaschwili, citata mai sus, §§ 146-150).

Curtea retine ca declaratiile lui C.M. s-au aflat in centrul acuzatiei aduse reclamantului si ca, potrivit constatarilor instantei de apel, aceste declaratii au fost facute in schimbul unei promisiuni din partea anchetatorilor. In aceste imprejurari, Curtea concluzioneaza ca refuzul Curtii de Apel de a permite reclamantului sa efectueze o examinare contradictorie a credibilitatii si fiabilitatii acestor probe a afectat in mod substantial echitatea procedurii, in special garantiile pentru protectia drepturile la aparare ale paratului (a se vedea, mutatis mutandis, Danilov, citata mai sus, § 120).

Mai mult, achitarea reclamantului a intervenit dupa ce au fost audiati cinci martori de catre instanta judeteana, care a retinut ca probele de la dosar (inclusiv inregistrarile audio realizate de J.M. si F.J., examinate de instanta de judecata in sedinta publica) nu erau suficient pentru a stabili vinovatia reclamantului (a se vedea paragraful 3 de mai sus). Pentru a inlocui hotararea de achitare a condamnarii reclamantului, judecatorii de apel s-au limitat la audierea a trei din cei cinci martori audiati de tribunalul judetean (a se vedea paragraful 4 de mai sus), au respins cererea de reexaminare a inregistrarilor audio facute de J.M. F.J., cand aceste probe au intarit teza provocarii reclamantului (paragraful 4 de mai sus) si s-au intemeiat pe celelalte inscrisuri aflate la dosarul tribunalului judetean (paragraful 3 de mai sus). Prin urmare, in esenta, judecatorii de apel au intemeiat condamnarea reclamantului pe o noua interpretare a majoritatii marturiilor si probelor din care nu au audiat autorii, ceea ce a afectat in mod semnificativ dreptul la aparare (a se vedea Danilov, citata mai sus, § 120 si mutatis). mutandis, Flueras impotriva Romaniei, nr.17520/04, §§ 58-62, 9 aprilie 2013).

Pe baza celor de mai sus, Curtea concluzioneaza ca faptul ca reclamantul nu a putut, in nicio etapa a procedurii, sa-l examineze sau sa-l fi examinat pe martorul informator C.M., combinat cu refuzul Curtii de Apel de a proceda la o audiere publica. Audierea inregistrarilor audio efectuate de J.M. si F.J., si de a autoriza reclamanta sa interogheze acesti martori, ale caror declaratii si inregistrari au fost apoi folosite impotriva acesteia, era de natura sa afecteze garantiile unei „proceduri contradictorii” si principiul „egalitatea armelor” intr-o maniera incompatibila cu dreptul la un proces echitabil. Avand in vedere toate cele de mai sus, a existat o incalcare a articolului 6 §§ 1 si 3 (d) din Conventie.

Fata de aceasta concluzie, Curtea considera ca nu este necesar sa se examineze separat celelalte aspecte ale aceleiasi plangeri, respectiv lipsa implicarii directe a judecatorului V.C. dupa audierea mai multor martori, anularea sentintei de achitare si respingerea de catre Curtea de Apel a tezei provocarii (Zanghì impotriva Italiei, 19 februarie 1991, § 23, Seria A nr. 194-C, Iordan Petrov impotriva Italiei, 19 februarie 1991, pct. Bulgaria, nr.22926/04, § 143, 24 ianuarie 2012 si Ruianu impotriva Romaniei, nr.34647/97, § 75, 17 iunie 2013)”.

*Cititi aici integral Hotararea CEDO in cauza Gal contra Romaniei