Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (UNBR) a organizat la finalul saptamanii trecute Congresul Avocatilor 2021. In acest an tema centrala a evenimentului a fost "Apararea apararii", pornind de la cazul avocatului Robert Rosu, condamnat abuziv, credem noi, la 5 ani de inchisoare doar pentru "vina" de a-si exercitat profesia de avocat. In sala au fost prezenti zeci de avocati, dar si magistrati. Printre invitatii la Congres s-a aflat si judecatoarea Evelina Oprina (foto), reprezentanta judecatorilor de la tribunale in Consiliul Superior al Magistraturii care a tinut sa ia cuvantul pentru a le adresa colegilor avocati cateva cuvinte. Si credeti-ne, dupa discursul sustinut de judecatoarea Evelina Oprina s-a cutremurat Aula Magna a Palatului Patriarhiei, unde a avut loc evenimentul, avocatii si invitatii regasindu-se in cuvintele si constatarile extrem de realiste ale reprezentantei CSM.

Si nu avea cum altfel, din moment ce una dintre concluziile trase de judecatoarea Oprina este cat se poate de dura: singurul lucru bun care s-a petrecut in sistemul judiciar, la 6 luni de la condamnarea lui Robert Rosu a fost introducerea obligatiei judecatorului de a pronunta solutia odata cu motivarea hotararii judecatoresti. In rest, "suntem in acelasi punct".

Fara a pune in discutie hotararea judecatoreasca pronuntata de Inalta Curte in cazul Ferma Baneasa, astfel cum a si punctat in discursul sau, judecatoarea Evelina Oprina a semnalat mai degraba "o problema sistemica": necesitatea ca dreptul la aparare sa fie cu adevarat aparat, altminteri, abuzurile isi fac loc in Justitie.

Judecatoarea Oprina a punctat de altfel necesitatea existentei dreptului la aparare si existenta efectiva a unei aparari puternice in justitie pentru ca increderea si credibilitatatea in sistemul de justitie a cetatenilor sa creasca. Iar cei care pot face acest lucru sunt judecatorii.

Spre finalul discursului sau, judecatoarea Evelina Oprina a amintit cum, in perioada comunista, avocatii au fost transformate in tinte, moment in care s-a pierdut orice urma de democratie. In acest sens, reprezentanta CSM a amintit drama avocatului Istrate Micescu, decan al Barourilor Ilfov si Arges, dar si ministru al Justitiei si al Afacerilor Straine, care a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare si munca silnica si care a murit la Penitenciarul Aiud, dupa 3 ani de la data cand a fost condamnat, cel care in momentul pronuntarii solutiei le-a spus judecatorilor: "Multumesc generozitatii Inaltei Curti ca mi-a oferit o viata atat de lunga, din care probabil voi mai parcurge vreo doi sau trei ani, iar restul ii veti face dumneavoastra".

Redam in continuare discursul sustinut de judecatoarea Evelina Oprina:

"Sunteti astazi la un moment de bilant si la un moment festiv, pentru ca ieri ati serbat Ziua Avocatului roman. Si pentru ca sunteti la un moment de bilant, si pentru ca mi-am propus sa fiu astazi alaturi de dvs, cred ca un astfel de moment necesita o abordare sincera. Nu putem sa facem abstractie de lucrurile care s-au intamplat in ultima perioada. Va rog astfel sa facem un schimb de roluri, sa imi dati voie sa fiu eu avocatul apararii, asemenea temei alese pentru Congresul Avocatilor din acest an. Nu pot sa fiu si avocatul si judecatorul cauzei, astfel ca va voi lasa pe dvs la final sa deliberati si sa pronuntati solutia.

Fac o scurta rememorare a unui eveniment intamplat in urma cu sase luni, cand impreuna cu colega mea, doamna judecator Gabriela Baltag, expuneam public cateva randuri generate de o tulburare sociala, de o solutie judecatoreasca. Acest lucru ne-a determinat sa avem o pozitie publica. Acel lucru, acea intamplare, acele circumstante ne-au determinat sa ne punem cateva intrebari.

Care este rolul judecatorului?

Care este dimensiunea Dreptului care trebuie sa prevaleze in savarsirea actului de Justiei si de ce o hotarare judecatoreasca a generat atata indignare?

Facem referire in acel mesaj public si la cateva deziderate si vorbeam de un proces drept, de o hotarare demna de incredere, de dimensiunea umana si sociala a Dreptului si vorbeam de dreptul la aparare.

Mai spuneam noi atunci, sper ca nu cu naivitate, ca avem un moment de cotitura in care cu totii trebuie sa incercam sa gasim niste raspunsuri in urma unei dezbateri publice si reale.

Raspunsuri la intrebari de genul:

-Cum este posibil sa se discute autoritatea judecatoreasca a unei hotarari judecatoresti?

-Cum este posibil ca un judecator sa repuna in discutie propriile hotarari pe care le-a pronuntat?

-Cum este posibil ca aceeasi situatie faptica sa primeasca interpretari diferite din partea instantelor judecatoresti?

-Cum este posibil ca un dosar sa plece spre motivarea caii de atac la unitatea de parchet, dar nu si la parti si avocati?

Suntem astazi la 6 luni de la acele evenimente destul de tulburi si intre timp ce s-a intamplat? S-a intamplat un singur lucru, bun din perspectiva mea, si anume introducerea obligatiei judecatorului de a motiva hotararea judecatoreasca odata cu pronuntarea ei, lucru care a intervenit urmare a interventiei Curtii Constitutionale si a legiuitorului ulterior.

Mai mult nu s-a intamplat, suntem in acelasi punct. Vreau sa fiu foarte clar inteleasa, nu discut astazi despre o hotarare judecatoareasca, nu discut daca este justa sau injusta, nu discut despre un caz individual, ci vreau sa cred ca discut despre o problema sistemica pentru ca a pune in discutie si a aduce in centrul atentiei dreptul la aparare, ea poate sa ne vizeze la un moment dat pe oricare dintre noi.

Imi doresc ca dreptul sa aparare sa fie cu adevarat aparat. Imi doresc acest lucru pentru ca sunt convinsa ca toti suntem constienti de faptul ca fara un drept la aparare puternic nu avem un sistem de justitie puternica. Cu cat dreptul la aparare este mai consistent si este mai puternic cu atat increderea si credibilitatatea in sistemul de justitie a cetatenilor creste.

Atunci cand dreptul la aparare slabeste, devine vulnerabil sau chiar lipseste, deja intram intr-o zona a abuzului si de aici nu mai avem ce sa discutam. Cred ca dreptul la aparare pentru a fi puternic trebuie atat noi ca judecatori, cat si dvs ca avocati sa lasam sa se vada ca se intampla. Cetatenii trebuie sa vada ca se intampla dreptul la aparare. Oricare dintre noi avem nevoie de drept la aparare. Avocatul nu doar sa fie, trebuie sa simta ca este independent in exercitarea profesiei lui, fara nicio ingerinta si fara nicio presiune, pentru ca eu cred cu tarie ca independenta avocatului, alaturi de independenta judecatorului, dar acum vorbim de avocat, sta la baza increderii in sistemul de justitie.

Si pentru ca am ajuns in acest punct, imi amintesc ca istoria ne-a invatat ca vremea comunista a inceput cu represalii asupra asupra avocatilor, cu inlaturarea acelor avocati care erau considerati o piedica in folosirea justitiei impotriva adversarului, iar acolo unde am vazut ca s-au inceput represalii impotriva avocatilor s-a pierdut orice urma de democratie. Si imi amintesc aici – si fac doar o trecere in revista – de o replica celebra a unui ministru avocat, la inceputul sec. XX. Ma refer la Istrate Micescu, cel care a fost condamnat la temnita grea si munca silnica si care a murit la Aiud, dupa 3 ani de la data cand a fost condamnat. Replica avocatului Istrate Micescu a ramas celebra catre magistratii care l-au condamnat la aceasta pedeapsa grea era in felul urmator: 'Multumesc generozitatii Inaltei Curti ca mi-a oferit o viata atat de lunga, din care probabil voi mai parcurge vreo doi sau trei ani, iar restul ii veti face dumneavoastra'.

Imi doresc ca istoria sa ramana istorie, imi doresc ca astfel de replici sa nu mai fim nevoiti sa mai auzim, va doresc sa ramaneti ca si profesie unita, implicata in problemele profesiei, dar si ale sistemului judiciar.

Eu sunt si voi fi alaturi si voi apara cu tot ce pot, indiferent de pozitia pe care o am, dreptul la aparare, va felicit pentru intreaga activitate si ca doresc sa mentineti profesia respectata si demna pentru ca numai un corp profesional si de incredere in sanul societatii poate sa stea la temelia libertatii si demnitatii umane.
Multumesc, felicitari si succes!"