Judecatoarea Alina Petronela Mosneagu (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti – fosta presedinta a Sectiei a II-a penale intre 2017 si 2023 – nu a reusit sa convinga membrii CSM s-o promoveze la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Lumea Justitiei prezinta cel mai relevant pasaj din interviul sustinut de magistrata CAB la Consiliul Superior al Magistraturii miercuri, 20 septembrie 2023.

In primul rand, Sectia pentru judecatori a CSM a chestionat-o pe Alina Mosneagu in legatura cu raportul in care Inspectia Judiciara o acuza de deficiente in ceea ce priveste interactiunea cu colegii. Mai exact, este vorba despre faptul „ca aveti o atitudine conflictuala, ca sunteti individualista, ca nu sunteti deschisa la dialog si colaborare, ca aveti probleme in ceea ce priveste respectarea ierarhiei manageriale in ceea ce priveste chestiuni administrative”, dupa cum a afirmat presedinte ICCJ Corina Corbu, confruntand-o pe judecatoarea Mosneagu cu cele retinute de Inspectie.

Totodata, seful CSM Daniel Gradinaru i-a reprosat Alinei Mosneagu faptul ca a atacat in instanta o decizie a colegiului de conducere de la CAB, in ciuda faptului ca, anterior acelei decizii, judecatoarea insasi facuse parte din colegiul de conducere al aceleiasi instante.

In apararea ei, Alina Mosneagu a declarat ca are „relatii bune in colectiv” si ca o singura data i s-a intamplat sa aiba o situatie tensionata, demult, cu colega de complet din acel moment, care intre timp a fost exclusa din magistratura.

In ceea ce priveste compatibilitatea cu colegul de complet, Mosneagu a afirmat ca face parte din actualul complet de ani intregi si ca nu i s-a intamplat sa aiba vreo divergenta cu celalalt magistrat.

„Lecturand raportul (n.r. raportul IJ), am constatat ca intra in contradictie cu faptul ca se delibereaza foarte bine cu mine in complet, ca sunt flexibila, ca am relatii bune in colectiv: nu doar cu colegii, ci si cu personalul auxiliar si cu alte persoane cu care am relationat din perspectiva profesiei si cu care am intrat in contact de-a lungul timpului”, a explicat judecatoarea.

Viziunea lui Mosneagu pe decizia CJUE

Celalalt subiect despre care Alina Mosneagu a fost chestionata de catre judecatorii CSM (la initiativa presedintelui Daniel Gradinaru) a vizat aplicarea Deciziei din 24 iulie 2023 pronuntate de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene in materie de prescriptie. Amintim ca CJUE a statuat ca instantele romanesti pot lasa neaplicate deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 297/2018 si 358/2022 si reglementarile legale in materie de prescriptie in ipoteza in care ar aparea un „risc sistemic de impunitate a unor infractiuni de frauda grava care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii”.

In aceasta privinta, judecatoarea Alina Mosneagu a atras atentia ca hotararile CJUE pronuntate in cadrul unei asemenea proceduri pornite de la o intrebare preliminara „nu sunt general valabile si, cu atat mai putin, general obligatorii”, pentru simplul motiv ca ele isi au originea nu intr-o situatie general valabila, ci intr-una strict delimitata de catre speta pe care o are de solutionat instanta de trimitere (in cazul nostru, instanta din Romania care admite cererea de sesizare a CJUE).

„Hotararea Curtii de Justitie nu trebuie extinsa la cazuri care nu prezinta similitudine sau identitate cu faptele sau imprejurarile care au stat la originea litigiului de baza”, a adaugat Alina Mosneagu.

Corolar, intrebata de catre judecatoarea CSM Elena Costache in legatura cu prioritatea deciziei CJUE pe prescriptie in raport de Constitutia Romaniei si legile interne, judecatoarea Alina Mosneagu a replicat: „Intotdeauna in activitatea profesionala, in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale, potrivit jurisprudentei celor trei instante specializate (n.r. CCR, CEDO si CJUE), trebuie aplicat standardul de protectie cel mai inalt”.

Redam principalele fragmente din interviul judecatoarei Alina Mosneagu la CSM (vezi video):

„Corina Corbu: Cunoasteti ca peste 90% din activitatea judecatorilor de la Inalta Curte se desfasoara in completuri colegiale – context in care, pentru fiecare dintre noi, modul in care ne integram in acest corp de judecatori este extrem de important. As spune eu ca este chiar vital pentru Inalta Curte.

In acest context, as vrea sa va adresez intrebari care au la baza opiniile din raportul Inspectiei Judiciare. Raportul a inventariat opiniile colegilor. Am sa citesc din raport: o parte din colegii dumneavoastra spun despre dumneavoastra ca aveti o atitudine conflictuala, ca sunteti individualista, ca nu sunteti deschisa la dialog si colaborare, ca aveti probleme in ceea ce priveste respectarea ierarhiei manageriale in ceea ce priveste chestiuni administrative.

Cum raspundeti dumneavoastra acestor alegatii? Daca le considerati intemeiate? Daca ele v-au fost cunoscute pana la acest moment sau au avut un caracter de surpriza? Daca v-au fost cunoscute, in ce fel le-ati onorat, in ce fel ati incercat sa schimbati anumite lucruri? Pentru ca totusi perceptia este foarte importanta.

Alina Mosneagu: Am reflectat indelung in cele consemnate in raport – si nu doar din perspectiva acestei candidaturi. Am facut un demers propriu ulterior, incercand sa gasesc o baza factuala raportat la cele retinute in acele constatari. Am observat ca exista, intr-adevar, si aceasta abordare, dar in cuprinsul raportului exista doua abordari... (…)

Nu ma voi referi la acel comportament caracterizat de ceilalti colegi. Ma voi referi strict la ceea ce m-ati intrebat.

In ceea ce priveste un comportament conflictual (care, potrivit constatarilor, ar proveni de la unii colegi), arat ca in cei aproximativ 11 ani de activitate in cadrul curtii, am facut o singura opinie separata, facand insa parte din compunerea unor completuri colegiale alaturi de foarte multi colegi.

Iar in ceea ce priveste un conflict cu vreun coleg, nu am avut astfel de situatii – cu o singura exceptie, pe care as putea s-o calific drept o situatie usor tensionata cu o colega, care intre timp este exclusa definitiv din magistratura.

Referitor la chestiunile legate de ierarhia manageriala: aceste constatari sunt intr-un pasaj care face referire la anumite demersuri legate de unele hotarari ale colegiului de conducere. Precizez ca a existat un singur demers care a vizat o singura hotarare, care ulterior a si fost revocata de catre emitentul actului. In actul de revocare, s-au retinut argumente care partial au fost preluate din demersul facut de noi. Nu a fost un demers al meu, personal, ci a fost un demers asumat de mai multi colegi din cadrul Sectiei penale. Deci precizez ca a fost un singur demers – unicul de acest gen pentru mine in cariera.

Referitor la un comportament individualist: lecturand raportul, am constatat ca intra in contradictie cu faptul ca se delibereaza foarte bine cu mine in complet, ca sunt flexibila, ca am relatii bune in colectiv: nu doar cu colegii, ci si cu personalul auxiliar si cu alte persoane cu care am relationat din perspectiva profesiei si cu care am intrat in contact de-a lungul timpului.

Referitor la respectarea ierarhiei manageriale, arat ca eu intotdeauna, pe parcursul indeplinirii atributiilor functiei de conducere, am avut o atitudine corecta – atat fata de colegi, cat si fata de ierarhia manageriala din cadrul instantei.

Cred ca daca as fi exercitat un management necorespunzator sau daca n-as fi respectat ierarhia manageriala, probabil n-ar fi fost posibila propunerea venita din partea conducerii curtii si recomandarea de a conduce in continuare Sectia a II-a penala pentru un alt mandat.

Sigur ca in timpul exercitarii functiei de conducere (dupa cum si dumneavoastra cunoasteti), exista situatii in care se impune luarea unor masuri care pot fi mai putin populare. Insa intotdeauna masurile dispuse au fost cu respectarea legii, pentru organizarea si eficientizarea activitatii, intotdeauna cu respectarea ierarhiei manageriale si masurile au fost integrate in tulpina comuna a membrilor echipei manageriale.

Apreciez ca am avut toleranta la critica. Mentiunile din raport au determinat o analiza si o introspectie profunda si relevanta pentru mine. Cu totii cred ca la un moment dat am fost supusi unor critici (indreptatit sau nu). Critica este benefica pentru ca ne ajuta sa vedem daca am gresit cumva, ne ajuta sa invatam, sa ne perfectionam, sa evoluam si sa ne pregatim pentru experientele si provocarile pe care le intalnim in profesia de magistrat.

Corina Corbu: Sunt si ceilalti colegi, care se exprima in sens pozitiv la adresa dumneavoastra: ca sunteti flexibila, echilibrata, rabdatoare, conduita ireprosabila, in sala calma, politicoasa, implicata, intelegatoare... Ati sesizat si dumneavoastra contradictia. Ce i-a separat atat de clar pe colegii dumneavoastra? Totusi, afirmatiile duc in directii diametral opuse.

Alina Mosneagu: Este adevarat ca perceptia este la fel de importanta precum ceea ce credem noi ca transmitem. M-am gandit intotdeauna ca am abilitati de comunicare si ca sunt deschisa la dialog si colaborare, si cred ca am vrut sa raspund la ceea ce m-ati intrebat in prima parte a intrebarii: daca mi s-a adus la cunostinta sau daca am perceput. (…)

Sincera sa fiu, nu am perceput intr-un asemenea mod si poate ca de aceea am spus ca m-au indemnat la reflectie aceste constatari din raport: pentru ca nu am avut eu, personal, aceasta perceptie, cum ca as putea contura astfel de opinii in cadrul colectivului.

Daniel Gradinaru: Ati spus ca dumneavoastra nu ati avut opinii separate decat o singura data, cu o doamna judecator care nu mai este in sistem. Faceti complet stabil cu cineva?

Alina Mosneagu: Am facut parte din compunerea unui complet stabil, dar...

Daniel Gradinaru: Din 2012 si pana acum sau pana anul trecut, ati intrat intr-un complet stabil?

Alina Mosneagu: In anul 2012, am intrat in compunerea unui complet colegial pentru o luna si jumatate, apoi am schimbat compunerea completului. Ulterior, dupa intrarea in vigoare a noilor coduri (n.r. dupa 1 februarie 2014), am decis in colegiul de conducere a sectiei sa schimbam completul colegial. Din 2014, intr-adevar, sunt intr-un complet colegial stabil, insa noi intram si in complete de apel formate din trei judecatori si in complete de recurs. Iar in perioada vacantei judecatoresti, in perioada sarbatorilor, noi intram in compunerea unor completuri colegiale care au...

Daniel Gradinaru: Dar acelea au o competenta destul de limitata: solutioneaza masuri preventive. Ma refeream la cele care solutioneaza in fond. Asa, stiu si eu ca aveti un complet stabil de multi ani si ca va intelegeti foarte bine cu colegul de complet. E evident ca nu prea aveti cum sa faceti opinii separate dupa atatia ani.

In calitatea in care ati fost, in functia de conducere doua mandate, ati criticat vreodata conducerea curtii de apel din care faceti parte? Ati avut nemultumiri pentru masurile luate de organele de conducere (inclusiv colegiul)?

Alina Mosneagu: Intotdeauna, in momentul in care au existat aspecte de discutat, am mers si le-am discutat. Nu stiu daca s-ar putea pune problema in termeni de nemultumire. Intotdeauna am fost deschisa discutiilor, am mers, am discutat pentru a gasi cele mai bune solutii sau cele mai potrivite sau potrivite si cu resursele limitate pe care un manager sau un organ colegial de conducere le-ar putea avea la dispozitie. Cu totii trebuie sa intelegem ca, pana la urma, eficientizarea activitatii instantei este o preocupare constanta nu doar pentru noi, ci si pentru echipa manageriala, si unele eforturi pot trece neobservate pentru colegi, insa eforturile se fac – indiferent ca sunt vizibile sau nu – si cu totii eu cred ca trebuie sa actionam in interesul comun, pentru o buna administrare a justitiei si pentru a infaptui, pana la urma, un act de justitie de calitate.

Daniel Gradinaru: Sigur ca da (ca asta este obiectivul), dar daca n-ati mai procedat in acest fel, acum pare un act total deplasat (poate exagerat) sa atacati un act al organului de conducere al curtii de apel, organ din care dumneavoastra ati facut parte multi ani (vreo 6 ani si jumatate).

Alina Mosneagu: Este adevarat faptul ca pentru mine nu a fost o situatie confortabila. Este o chestiune la care am reflectat indelung. Cred ca astfel de demersuri sigur ca in mod normal nu sunt de dorit. Este evident. Noi am avut discutii informale. Deci nu sunt adepta unor comunicari scrise. Eu inteleg provocarile pe care le are un organ colegial de conducere. Am fost si eu membru ales in colegiul de conducere, cunosc foarte bine dificultatile pe care un organ colegial le poate avea pentru a eficientiza activitatea si pentru luarea unor masuri destinate sa asigure buna administrare a justitiei, si nu sa afecteze pe cineva personal.

A fost o chestiune care a privit o hotarare care nu si-a produs efectele (a fost revocata). Nu a fost o chestiune personala. (…) Mi-am asumat responsabilitatea celor sustinute. Sunt o persoana analitica si care reflecta indelung inainte sa ia o decizie. Nu vreau sa spun ca am procedat intr-un anumit mod sau altul. Asa a fost chestiunea. Am vazut-o ca pe o chestiune care ar putea afecta cumva activitatea profesionala. Deci nu ca pe o critica adusa echipei de management – sub nicio forma.

Daniel Gradinaru: Va spun si din perspectiva mea: ca presedinte de sectie la Inalta Curte, am participat la sedinte de colegiu nu ca membru, ci ca participant, ca presedinte de sectie. Unele hotarari poate nu mi-au picat foarte bine in modul in care vedeam lucrurile...

Corina Corbu: Va confirm.

Daniel Gradinaru: Le-am acceptat, am respectat intru totul hotararile colegiului. Niciodata nu mi-a dat prin cap sa atac hotararea colegiului in justitie. Dar in afara acestei viziuni a mea proprii, si mai multi colegi din alte sectii au avut poate la un moment dat unele nemultumiri legate de deciziile luate de colegiul de conducere (infiintare sau desfiintare de completuri, sau repartizarea pe sedinte etc.). De asemenea (sunt de sase ani la inalta Curte), nu am auzit sa aiba o astfel de initiativa un judecator de la Inalta Curte (sau un grup de judecatori – cu atat mai putin).

Trecand peste aceasta latura, avem decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 24 iulie 2023. As vrea sa vorbim putin despre modul de aplicare a acesteia. Exista un considerent aici care sprijina dispozitivul acestei hotarari si care spune ca atunci cand e vorba de fraude grave privind interesele financiare ale Uniunii Europene, putem sa lasam neaplicate deciziile Curtii Constitutionale si ale Inaltei Curti cel putin ce priveste actele dinainte de prima decizie a CCR din 2018 (n.r. Decizia nr. 297/2018). Cum o vedeti dumneavoastra? Cum o aplicati? Cum trebuie interpretate aceste considerente? (...)

Alina Mosneagu: As vrea, cu permisiunea dumneavoastra, ca raspunsul meu sa priveasca niste chestiuni de ordin general, insa in aceste limite, intrucat chiar in acest moment am un dosar in pronuntare in care se pune exact aceasta problema mult discutata in spatiul public printre juristi si nu numai. (…)

Cred ca trebuie sa pornim de la rolul pe care CJUE il are in interpretarea si aplicarea unitara a dreptului unional in statele-membre. Cred ca hotararea Curtii de Justitie lasa o marja de apreciere suficienta pentru judecatorul national pentru a aprecia daca realmente se impune inlaturarea de la aplicare a unei norme sau a unei jurisprudente, pentru a da eficienta principiului efectivitatii dreptului Uniunii.

Este foarte posibil sa respecti deciziile Curtii Constitutionale (ale caror efecte obligatorii chiar CJUE le recunoaste) si in acelasi timp sa nu intri intr-un conflict cu dreptul Uniunii Europene. Curtea de Justitie – in hotararile pe care le pronunta in procedura intrebarii preliminare – vizeaza anumite ipoteze de lucru lansate de catre instanta de trimitere. Ca atare, hotararile pronuntate in astfel de proceduri nu sunt general valabile si, cu atat mai putin, general obligatorii. Hotararea Curtii de Justitie nu trebuie extinsa la cazuri care nu prezinta similitudine sau identitate cu faptele sau imprejurarile care au stat la originea litigiului de baza.

Totodata, in continutul hotararii se foloseste sintagma 'risc sistemic de impunitate'. Raportat la aceasta chestiune, s-ar putea naste in mod firesc intrebarea legata de mijloacele la care ar putea avea acces un judecator investit cu o cauza, modalitatea in care ar putea avea o privire de ansamblu in acest sens sau daca o asemenea privire de ansamblu cade in sarcina altor autoritati, mai ales ca in aceeasi hotarare se face trimitere la un numar considerabil de cauze – o expresie care poate ar pune in discutie si componenta de perisibilitate (un principiu recunoscut chiar de catre CJUE, la fel cum este recunoscut si principiul legalitatii incriminarii si pedepselor).

Cred ca armonizarea interpretarilor trebuie realizata prin aplicarea regulilor generale de interpretare. Este adevarat ca judecatorii se supun numai legii, insa sub umbrela independentei nu putem ajunge la situatia in care fiecare intelege ce vrea din norma legala sau din decizia Curtii Constitutionale sau din decizia Curtii de Justitie.

Daniel Gradinaru: Ideea era centrata pe infractiunile de frauda grava care aduc atingere intereselor financiare (n.r. ale UE). Cum stabilim noi ca este frauda grava? Este reglementata undeva aceasta notiune sau infractiune de frauda grava care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene?

Alina Mosneagu: S-a pus, intr-adevar, problema, daca aceasta frauda grava s-ar referi si la alte infractiuni, specific reglementate ca protejand interesele financiare ale Uniunii Europene. De exemplu, s-au solicitat, in mai multe cauze avand ca obiect infractiuni de evaziune fiscala, suspendarea judecarii cauzei pana la pronuntarea acestei hotarari (n.r. a CJUE). Va marturisesc ca eu, in complet colegial, am respins o astfel de cerere, apreciind ca nu are legatura cu obiectul cauzei.

Daniel Gradinaru: Dar este in Conventia PIF (n.r. Conventia pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene din 1995) definita aceasta modalitate (conventia la care face referire si hotararea CJUE)?

Alina Mosneagu: De frauda grava, din cate cunosc, nu este definita intr-un asemenea mod, atat de previzibil.

Daniel Gradinaru: Dar este intr-un alt act normativ european? (…) In Directiva PIF este definita?

Alina Mosneagu: Din cate imi amintesc, este vorba despre o infractiune sau un comportament ilicit care ar avea drept scop fraudarea bugetului Uniunii, astfel incat sa aduca atingere intereselor financiare. (...)

Daniel Gradinaru: Este in Directiva PIF, dar in preambulul acesteia.

Raluca Costache: Articolul 148 din Constitutie instituie o anumita obligatie in sarcina Romaniei. Ma refer in special la alineatele 2 si 4, care instituie obligatii si in sarcina puterii judecatoresti, de respectare cu titlu obligatoriu a tratatelor constitutive ale Uniunii si a reglementarilor comunitare. Pe de o parte. In acelasi timp, mai avem o dispozitie in Constitutie: articolul 20, alineatul 2, care – la fel – acorda prevalenta tratatelor si drepturilor internationale privind drepturile omului la care Romania este parte fata de dispozitiile interne contradictorii. Si se mentioneaza la finalul art. 20 alin. 2: 'cu exceptia cazului in care Constitutia si legile interne contin dispozitii mai favorabile'. Cum interpretati dumneavoastra decizia CJUE, in contextul acestor dispozitii constitutionale?

Alina Mosneagu: In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a atins aceasta problematica a articolului 148 si la ce se refera obligatia instantelor interne de respectare a tratatelor internationale. Din cate imi aduc aminte, cred ca este vorba despre o decizie CCR pronuntata dupa decizia CJUE din 2021. Spunea acolo ca decizia CJUE se refera la legile infraconstitutionale, nu la Constitutie.

Din perspectiva articolelor 11 si 20 din Constitutie, atat Curtea Constitutionala, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului au statuat in mod constant faptul ca trebuie aplicat standardul national atunci cand acest standard national este cel mai inalt al protectiei oferite drepturilor si libertatilor fundamentale, intrucat, de exemplu, se poate ajunge la o incalcare a Conventiei in situatia in care standardul de protectie mai ridicat este cel national. In cazul in care este incalcat, se poate ajunge la o incalcare chiar a Conventiei, dar care prevede un standard de protectie mai scazut.

Ce vreau sa spun este faptul ca intotdeauna in activitatea profesionala, in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale, potrivit jurisprudentei celor trei instante specializate (n.r. CCR, CEDO si CJUE), trebuie aplicat standardul de protectie cel mai inalt.

Daniel Gradinaru: Din decizia asta nu rezulta ca intotdeauna. Chiar si atunci cand cel mai ridicat este standardul national, spune ca in cazul acestor infractiuni...

Alina Mosneagu: Cu exceptia situatiei in care este vorba despre principiul legalitatii incriminarii si pedepselor, iar jurisprudenta Curtii Constitutionale a fost constanta in a statua faptul ca prescriptia raspunderii penale tine de principiul legalitatii incriminarii si pedepselor”.