Lumeajustitiei.ro va prezinta dovada suprema a faptului ca niciun acuzat nu poate contesta cu o expertiza reala autenticitatea si originalitatea unei interceptari audio, intrucat statul paralel a avut grija ca niciun expert sa poata avea acces la echipamentele originale cu care se fac aceste interceptari.

Nu mai este niciun secret ca in foarte multe cazuri, interceptarile sunt falsificate grosier, prin mistificarea in stenograme a celor spuse in realitate pe inregistrarea originala, si ca la dosarele penale nu se trimit niciodata suportii originali pe care s-a realizat o interceptare, ci doar copii ale inregistratilor pe DVD-uri, si care la randul lor contin selectii (franturi din ce s-a inregistrat in totalitate).

Din lunile sau anii de zile in care este ascultata o persoana, la dosar ajung de regula doar cateva ore de inregistrari, selectate de ofiterii SRI si procurori, dupa cum vor acestia. Iar selectiile trimise la dosar sunt simple copii pe DVD-uri, care pentru prostirea instantelor sunt criptate in coduri de securitate de tip AES sau SHA, ca sa li se dea aparenta unor operatiuni de maxima importanta. O mare vrajeala. In mod normal si legal, la dosar ar fi trebui atasate toate interceptarile realizate, intrucat nu se pot admite “selectii”, pentru ca este foarte probabil ca din interceptarile care nu se depun la dosar si sunt ascunse de ofiterii SRI si procurori, sa existe discutii din care reiese in mod clar ca nu e vorba de nicio infractiune.

In practica contestarii inregistrarilor audio depuse de acuzare la dosar, acolo unde judecatorii incuviinteaza in final realizarea unei expertize audio la cererea apararii, nu exista posibilitatea numirii unui expert independent, ci doar a unui expert angajat al statului, de la Institutul National de Expertize Criminalistice al Ministerului Justitiei (INEC), Institutul de Tehnologii Avansate al SRI (ITA-SRI) sau Inspectoratul General al Politiei Romane. Toti expertii acestor structuri de stat au fost insa instruiti la SRI si nu prezinta nicio garantie de independenta intrucat sunt angajati ai statului. Aceasta a fost forma prin care fauritorii statului paralel au impiedicat autorizarea de experti independenti (privati) pe voce si vorbire – asa cum exista in toate celelalte discipline criminalistice - s-au asigurat ca nimeni nu va putea sa faca o expertiza reala in laboratoarele SRI si DNA.

La ora actuala:

-SRI asculta populatia prin Centrul National de Interceptare a Comunicatilor, care nu exista din punct de vedere juridic. Nu a fost infiintat prin nicio lege, fiind in fapt o unitate secreta a SRI in care nimeni nu are acces, nici macar parlamentarii din Comisia de control a SRI. Reprezentantii SRI pretind ca acest Centru s-ar fi infiintat in baza unei hotarari secrete a CSAT (care este un organ administrativ si nu poate legifera), insa acest lucru nu putea fi posibil decat prin lege intrucat numai Parlamentul poate legifera aspecte ce tin de drepturile fundamentale ale cetatenilor, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a tarii potrivit Constitutiei;

-DNA asculta populatia prin Serviciul Tehnic propriu, care in fapt este o conexiune derivata din sistemul national detinut de Centrul fantoma, ilegal, al SRI;

In fapt, totul se asculta prin serverele SRI, unde inregistrarile persoanelor se fac direct pe hard-diskuri, echipamentele acestei structuri fiind achizitionate in secret, fara ca populatia sa stie, si au costat potrivit porumbelului scapat de fosta ministresa a Justitiei Raluca Pruna circa 1 miliard de euro.

Este deja stiut ca in aprilie 2009, intre Parchetul General reprezentat de Laura Codruta Kovesi si SRI, reprezentat de George Maior si gen. Florian Coldea s-a semnat un Protocol de cooperare (in afara legii) clasificat secret de stat, in care cele doua institutii au format echipe mixte de ancheta si au cooperat pe interceptari.

Situatia in Romania este deosebit de grava si se prezinta in felul urmator:

-interceptarile sunt monopolul de stat al unor institutii de forta (SRI si DNA), care s-au protejat prin clasificarea propriei activitati de catre ele insasi;

-nu s-a autorizat niciun expert privat pe voce si vorbire cum exista in toate celelalte domenii criminalistice. Instantele sunt nevoite sa accepte experti in dosare doar dintre cei de pe lista de experti autorizati statului, servita de Ministerul Justitiei;

-expertii statului de la INEC, ITA-SRI si IGPR nu au niciodata acces la echipamentele si serverele pe care s-au realizat interceptarile – nici cei care detin certificare ORNISS - intrucat totul e ascuns in serverele Centrului fantoma al SRI, fara baza legala, care este o unitate militara;

-acuzarea nu poate afla niciodata cate ore, zile, luni, ani a fost inregistrat un acuzat, intrucat la dosar se trimit doar selectii pe copii in format DVD, si nimeni nu are acces la serverele/echipamentele originale pentru a verifica cat timp s-a ascultat in mod real si daca inregistrarile sunt originale si autentice;

-nicio inregistrare nu poate fi expertizata in lipsa echipamentelor originale, iar expertii statului, acolo unde sunt incuviintati de instanta, avand in fata copiile DVD pun invariabil concluziile: “inregistrarile nu sunt autentice si originale”, intrucat normele internationale in materie de interceptare nu permit stabilirea paternitatii unei voci si stabilirea autenticitatii unei inregistrari, in lipsa echipamenului si suportului originale cu care s-a realizat interceptarea.

Si totusi oamenii sunt condamnati in continuare pe baza unor interceptari neautentice si neoriginale, chiar si in dosarele in care s-au incuviintat expertize cu experti ai statului si acestea au concluzionat: “inregistrarile nu sunt autentice si originale”. De ce se intampla acest abuz?

Pentru ca judecatorii nu au curajul sa inlature din dosare aceste interceptari, de frica unor represalii ale DNA si SRI, dar si pentru ca in ultimii 10 ani statul paralel a avut grija sa cultive anumiti judecatori in sectiile penale ale ICCJ si curtilor de apel unde ajung de regula aceste interceptari, astfel incat putem afirma ca avem judecatori care nu apara Drepturile Omului, ci sistemul abuziv de forta si condamna oameni pe baza unor inregistrari care trebuiau anulate sau ignorate.

Iata dovada ca activitatea de interceptare a fost clasificata, inclusiv pentru expertii statului – (vezi facsimil)

Lumeajustitiei.ro va prezinta adresa din 14 martie 2013, prin care DNA a raspuns Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala, in dosarul 2932/2/2012, sub semnatura procurorului sef sectie Doru Florin Tulus ca nu se poate permite expertului INEC desemnat de instanta sa aiba acces la echipamentele originale cu care s-a efectuat activitatea de interceptare intrucat:

“Urmare adresei dvs cu numarul de mai sus, va comunicam ca expertul INEC nu poate avea acces la echipamentul tehnic (cu care au fost realizate interceptarile telefonice si ambientale in dosarul nr. 77/P/2011) existent a Serviciul tehnic, intrucat:

Echipamentele utilizate la efectuarea activitatilor prevazute de art. 91 indice 1, 91 indice 3 Cod procedura penala au clasa de secretizare 'secret de serviciu', nivel de secretizare strict secret - 's' atribuit de Serviciul Roman de Informatii.

Echipamentele utilizate la efectuarea activitatilor prevazute de art. 91 indice 1, 91 indice 3 Cod procedura penala au clasa de secretizare 'secret de serviciu' si nivel de secretizare secret - 's', atribuit prin Ordinul Procurorului General al Romaniei;

Declasificarea/accesul se poate face numai prin decizia/aprobarea scrisa a conducerii institutiei, care a stabilit nivelul de secretizare.

Potrivit Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, respectiv HG nr. 585/2012 privind aprobarea standartelor nationale de protectie, simpla detinere a unui certificat ORNISS nu permite detinatorului sa aiba acces la informatii clasificate.

Potrivit articolelor 3, respectiv 33 din HG nr. 585/2012, accesul la informatie se poate face numai in baza principiului nevoii de a cunoaste, definitit ca activitate efectuata potrivit indatoririlor de serviciu.

Aratam in acest sens ca nu exista niciun act normativ, nicio procedura legala sau metodologii care sa permita (ori sa oblige) expertului INEC sa ia la cunostinta de astfel de informatii clasificate.

Mai mult decat atat, dispozitiile art. 91 indice 6 Cod procedura penala prevad ca 'Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu'. In categoria acestor mijloace de proba nu intra echipamentul tehnic cu care au fost realizate interceptarile”.

Procuror sef sectie – Doru Florin TULUS

Procuror sef serviciu – Ionita VASILE

Iata, prin urmare, cum s-au asigurat DNA si SRI ca nimanui nu i se va permite sa-si bage nasul in bucataria lor tehnica, intrucat fara acordul lor nimeni nu poate avea acces sa expertizeze echipamentele cu care inregistreaza si sa vada daca inregistrarile de pe servere sunt complete si fidele cu cele trimise la dosar in format copie DVD.

La adapostul propriei secretizari a activitatii lor, aceste institutii fac ce vor, pot falsifica orice interceptare, sa prezinte la dosar doar ce vor ei, pentru ca stiu ca nu pot fi controlate/verificate.

Evident este nevoie de interventie legislativa urgenta, pentru a se lua monopulul interceptarilor de la SRI (in niciun stat UE activitatea de interceptare nationala nu e detinuta de un serviciu de informatii si folosita fara baza legala de un Centru care nu exista juridic in legislatie) si infiintarea unei Autoritati Nationale de Interceptare ca institutie independenta, in subordinea Parlamentului, asa cum exista in statele UE si cum s-a intentionat sa se introduca in legilatia Romaniei incepand cu2006, dar proiectele au fost blocate de sistemul paralel.