Dupa 8 ani, plangerea mea la CEDO, in Dosarul Zambaccian, a fost respinsa, ca INADMISIBILA. A fost nevoie, deci de 8 ani pentru ca cererea sa fie declarata inadmisibila! Celeritate, nu? Sa nu comparati cu plangerea Codrutei Kovesi, care a primit raspuns in cateva saptamani…

Si plangerea in Dosarul Afiselor electorale a fost respinsa tot ca INADMISIBILA. Nu era nevoie de vizibilitate intr-o dezbatere publica europeana. Asa incat cei 972 de martori ai acuzarii fata de cei 4 martori ai apararii au fost considerati o procedura corecta de „egalitate a armelor”. Intre altele…

Poate va aduceti aminte, judecatoarea Gabriela Birsan, fosta sefa de sectie la ICCJ, a fost achitata definitiv in dosarul ce i-a fost deschis. M-am bucurat foarte mult atunci. Se incheiau sapte ani de calvar si de abuzuri. Prezenta sa, in conducerea ICCJ, era incomoda. In plus, sotul sau, profesorul Corneliu Birsan era judecatorul din partea Romaniei la CEDO. Anii 2011-2012 erau perioada in care dosare cu obiective politice, cum era si Dosarul „Trofeul calitatii” ajunsesera la ICCJ. Se modificasera procedurile, codul penal si cel de procedura penala, avusese loc „mica reforma in justitie”, fusese numita, de catre Traian Basescu, noua sefa a Curtii. Totul era pregatit pentru condamnari. Trebuiau insa „neutralizati” unii judecatori incomozi de la ICCJ (o voce puternica o reprezenta Gabriela Birsan) si trebuia schimbat judecatorul roman de la CEDO, unde, inevitabil, plangerile in legatura cu abuzurile judiciare urmau sa ajunga. Acestea au fost ratiunile prin care a pornit, la Bucuresti, actiunea penala impotriva Doamnei Birsan (perchezitii, interceptari, etc.), la 6 octombrie 2011, urmata, la 17 noiembrie, de cererea de ridicare a imunitatii judecatorului Birsan, formulata de DNA, la Strasbourg. Era perioada in care Livia Stanciu „judeca” recursul in dosarul meu. In 2012, in vara, s-a dat verdictul. Dupa cateva luni, am facut plangere la CEDO. In octombrie 2013, a fost desemnat un nou judecator roman la CEDO – Iulia Motoc (in cadrul acordului de coabitare Basescu-Ponta) iar in noiembrie 2014 s-a dat decizia de inadmisibilitate la plangerea formulata de mine. Niciunul din motivele invocate de mine nu a fost acceptat. Inutil sa va spun ca nu cred in coincidente. Sper ca atat profesorul Birsan, cat si judecatoarea Gabriela Birsan – pentru amandoi am un deosebit respect – sa dea mai multe detalii despre ce s-a urmarit prin abuzurile ce au avut loc impotriva lor. Si cred ca acum veti putea citi si intelege mai bine decizia CEDO referitoare la plangerea mea si ratiunile pentru care Curtea a trebuit sa-si schimbe chiar si jurisprudente anterioare.

As vrea sa intelegeti si cum functioneaza „coridorul condamnarilor” in cazul dosarelor cu obiective politice – ministru al justitiei fanatizat (Monica Macovei), conducere Dna controlata sau influentata politic (Daniel Morar, Codruta Kovesi), conducerea ICCJ numita politic (Livia Stanciu, Ionut Matei) si conexiunile externe – la Bruxelles Catherine Day iar la CEDO Iulia Motoc.

Pare ca mandatul Iuliei Motoc cuprindea, intre altele, cerinta respingerii unor plangeri „suparatoare” din Romania. Ea si-a inceputut mandatul cu respingerea primei mele plangeri si trebuia sa inchida si cea de-a doua plangere a mea inaintea de incheierea mandatului sau la CEDO, in decembrie anul acesta.

Concluzia mea pentru cei care mai cred in povesti cu zane, „statul de drept”, „drepturile omului”, „valori si principii europene”, CEDO, sa nu-si mai iroseasca banii pe traduceri, taxe, corespondenta, avocati deoarece comandamentele politice guverneaza si la Srasbourg.

Iata si cateva argumente privind recenta decizie de inadmisibilitate a plangerii mele in Dosarul Zambaccian:

OBSERVATII PUNCTUALE

1. Prezidarea completului de 5 judecatori, dupa terminarea mandatului de vicepresedinte ICCJ Aida Popa, de presedinta a Sectiei penale Jijiie, apoi de vicepresedintele iCCJ nou numit Ionut Matei, iar nu de vicepresedinta in functie Cristina Tarcea

Conform legii in vigoare la acel moment, completurile de 5 judecatori erau prezidate de presedintele sau vicepresedintele iCCJ, iar numai in absenta acestora de un presedinte de sectie.

Cand a inceput judecarea cauzei, exista un singur post de vicepresedinte ICCJ, ocupat de Aida Popa, care a prezidat completul. Apoi legea s-a modificat si a prevazut 2 posturi de vicepresedinte, fara sa existe nicio conditionare privind specializarea acestora (civilisti ori penalisti). Intr-una dintre functii a fost numita Cristina Tarcea. Apoi mandatul de vicepresedinte al judecatoarei Aida Popa a incetat prin ajungerea la termen si pentru o perioada scurta mandatul a fost vacant.

Nemaifiind vicepresedinta a ICCJ, Aida Popa nu a mai prezidat completul de 5 in cauza. Presedinta ICCJ Livia Stanciu prezida celalalt complet de 5, deci automat vicepresedinta Cristina Tarcea trebuia sa prezideze completul de 5 in cauza. De altfel, ea a prezidat completul de 5 penal in alte cauze, inclusiv la adoptarea deciziei de recurs, nu doar la termene intermediare.

In cauza insa, desi exista vicepresedinte al ICCJ care prezida alte completuri de 5, iar legea nu contine nicio conditionare sa fie penalist, a fost desemnata, manifest ilegal, sa prezideze completul de 5 presedinta Sectiei penale, desi legea permitea acest lucru numai in absenta presedintelui si vicepresedintelui ICCJ, ceea ce nu a fost cazul. Presedinta Sectiei penale a prezidat foarte putine sedinte cu termene intermediare, lasand apoi locul lui Ionut Matei, proaspat numit de Traian Basescu, pe a doua functie de vicepresedinte ICCJ.

Desi legea interna este foarte clara, neexistand absolut nicio conditionare privind specializarea ca judecator a vicepresedintelui (ceea ce, anterior modificarii legii, nici nu era posibil, existand un singur post de vicepresedinte), iar presedintia completului de 5 putand fi asigurata de un presedinte de sectie doar in lipsa presedintelui si vicepresedintelui, Curtea Europeana, in mod incredibil, afirma ca este legitima dorinta ca presedintia sa fie asigurata de un judecator specializat, deci nu exista nicio interpretare arbitrara a legii. Mai mult, tot Curtea Europeana, complet de necrezut, sustine ca vicepresedinta Tarcea a putut prezida (desi acest lucru contrazice ceea ce sustinuse privind legitimitatea specializarii), pentru a o inlocui pe presedinta de sectie daca aceasta nu putea participa, ceea ce este manifest aberant, intrucat legea spune foarte clar ca un presedinte de sectie inlocuieste un vicepresedinte iCCJ absent, iar nu invers.

Atat solutia instantei nationale, cat si solutia CEDO sunt absurde si arbitrare.

2. Minciuna Guvernului privind Cristina Tarcea

Guvernul a mintit in mod ordinar Curtea Europeana, sustinand ca vicepresedinta Cristina Tarcea nu a prezidat niciun complet de 5 judecatori penal, fiind civilista.

CEDO retine ca informatia data de Guvern este falsa, dar refuza sa sanctioneze abuzul de drept procesual comis de Guvern, cu motivarea puerila ca fapta Guvernului nu a impiedicat CEDO sa judece cauza.

Problema nu este imposibilitatea de judecare a cauzei, ci necesitatea sanctionari relei credinte.

Pentru comparatie, recent, CEDO a declarat inadmisibila plangerea fostei judecatoare Camelia Bogdan pentru exercitarea abuziva a drepturilor procesuale. Pentru identitate de ratiune, nu doar abuzul de drept al reclamantului, ci si abuzul de drept al statului parat trebuie sanctionat.

3. Lipsa de impartialitate a judecatorilor Ioana Bogdan si Ionut Matei

Acesti 2 judecatori au facut intai parte din completul de judecata din cauza Trofeul calitatii, unde in hotararea de condamnare se scrie, cu caracter general, de principiu, ca domnul Adrian Nastase este personificarea coruptiei clasei politice din Romania. Afirmatia, in mod manifest, nu se referea doar la respectivul dosar, ci era de maxima generalitate.

Ulterior, acesti 2 judecatori au facut parte din completul de 5 care a judecat in recurs cauza Zambaccian.

Absolut halucinant pentru orice om de minima buna-credinta, CEDO afirma ca „dubiile domnului Adrian Nastase privind lipsa lor de impartialitate” in judecarea celui de-al doilea dosar, ca urmare a afirmatiei categorice si care nu se limita la primul dosar continute in prima hotarare de condamnare, nu sunt justificate!

4. Caracterul echitabil al condamnarii direct in recurs (dupa achitare) cu nerespectarea principiului nemijlocirii administrari probelor esentiale in condamnare

Ignorand complet propria jurisprudenta constanta, CEDO nu a vazut nicio problema ca, pentru o infractiune, prima instanta, care a audiat direct martorii, a dispus achitarea, iar instanta de recurs, care nu i-a audiat direct pe unii dintre ei, deci nu le-a putut verifica credibilitatea, dar s-a intemeiat pe declaratiilor in forma scrisa pentru condamnare, a dispus condamnarea! Raportat la jurisprudenta clara a CEDO, este fara comentarii!

Mai grav, judecatorul Ionut Matei, care a prezidat la final completul de 5, decizand condamnarea, nu a participat deloc la administrarea acelor probe care au fost readministrate in recurs (unele declaratii de martor si declaratiile inculpatilor), dar CEDO nu vede absolut nicio problema, pe motivul ca aceste probe au fost percepute direct de ceilalti 4 judecatori! Totusi, este vorba de completul de 5 judecatori, iar nu de completul de 4 judecatori, deci unul dintre judecatori, chiar presedintele completului, a condamnat fara sa perceapa direct nicio proba! Raportat la jurisprudenta clara a CEDO, actuala decizie CEDO este halucinanta.

Preluare de pe adriannastase.ro