Zilele trecute, intr-un demers halucinant,procurorii din CSM au sesizat din oficiu Inspectia Judiciara pentru a apara reputatia profesionala a procuroarei Elena Radescu (foto), cea care a coordonat echipa care a facut controlul la DNA, si care a fost demascata de colegii ei ca s-a vazut in secret cu Laura Kovesi. Cererea a venit dupa ce Antena 3 a prezentat date din cariera de procuror a Elenei Radescu, informatii despre abuzurile comise de aceasta. Iar un asemenea abuz, confirmat chiar de Inalta Curte, este dezvaluit de Lumeajustitiei.ro in cele ce urmeaza. Veti vedea pe cine doresc sa spele procurorii din CSM.
Elena Radescu este procurorul care i-a trimis in judecata, in 2002, pe judecatorii Traian Munteanu, fost presedinte al Tribunalului Bihor, si Adrian Popa de la Tribunalul Bihor, acuzati de luare de mita, in urma denunturilor facute de afaceristul Viorel Stiube, care la acea vreme era arestat pentru evaziune fiscala, si de avocatul acestuia, Lucian Negrutiu. Patru ani mai tarziu, Curtea de Apel Oradea i-a achitat pe Munteanu si pe Popa, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie a mentinut decizia si a respins apelul Parchetului. Magistratii de la ICCJ au detaliat in hotararea de achitare, din noiembrie 2006, abuzurile pe care Elena Radescu le-a facut in acest dosar.
Judecatorii au scris negru pe alb in motivare ca Elena Radescu a ascuns instantei probe care erau in favoarea lui Traian Munteanu si a lui Popa. Chiar daca pare nereal, din pacate toate aceste lucruri chiar s-au intamplat. Judecatorii au stabilit ca desi “controloarea” DNA avea pe birou declaratia care il dezincrimina pe Traian Munteanu, ea nu a atasat-o la dosarul cauzei. Radescu a pus declaratia denuntatorului Negrutiu intr-un alt dosar la care lucra si in cadrul caruia acesta facuse acea marturisire. Desi martorul acuzarii negase in 2002 ca ar fi primit de la Viorel Stiube suma de 20.000 USD, pentru a o remite lui Traian Munteanu sau altei persoane, precum si ca ar fi avut loc vreo discutie in acest sens, acest lucru a fost trecut sub tacere.
La acea vreme, Negrutiu era martor intr-un dosar instrumentat tot de Radescu. Patru ani mai tarziu, acesta devine denuntator in cazul “mitei” primite de judecatori. Iar Elena Radescu pune declaratia acestuia la dosar. Fara sa aminteasca de cea din 2002 care il dezincrimina pe judecatorul Munteanu. Daca ar fi facut acest lucru, dosarul pe care-l instrumenta n-ar mai fi existat. Insa abuzurile nu s-au oprit doar la ascunderea acelei declaratii.

Prezentam fragmente din sentinta de achitare pronuntata de judecatorii ICCJ, pe care o atasam integral la finalul materialului:

“In cazul invinuirii unor magistrati, judecatori sau procurori, care judeca alte persoane, infractori ori, chiar, numai justitiabili, de comiterea unor infractiuni grave, cum sunt si infractiunile de luare de mita si favorizarea infractorului, probele trebuie sa fie serioase, credibile, de natura a da certitudine asupra situatiilor de fapt relatate. Judecatorilor si procurorilor, persoane carora oricand li se pot inscena procese, diverse invinuiri, de catre cei judecati, ori de alte persoane interesate, de rea-credinta, trebuie sa li se acorde o mare atentie. Unor astfel de persoane nu li se poate retine comiterea unor infractiuni, pe baza declaratiilor unor inculpati, a sotiilor sau rudelor acestora si nici, chiar, pe baza declaratiilor unor avocati nu de putine ori, purtatori ai intereselor, nu totdeauna legitime, ale clientilor lor. Ori, in speta, probele stranse in cursul urmaririi penale n-au fost confirmate de cercetarea Judecatoreasca, nedovedindu-se, in mod cert, ca autorii infractiunilor sunt inculpatii si nici ca faptele au existat in realitate.
In timpul cercetarii judecatoresti, au fost gasite in alt dosar, respectiv in dosarul nr.138/P/2002 al Parchelului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, privind pe fostul procuror Lele Alexandru, o declaratie a martorului Negrutiu Lucian Dan si un proces verbal de confruntare intre acesta si Stiube Viorel, ambele din ziua de 6 iunie 2002.

In declaratia din data de mai sus, martorul Negrutiu Lucian sustine ca nu este adevarat ca el ar fi primit de la Stiube Viorel suma de 20.000 USD, pentru a o remite judecatorului Munteanu Traian si nici macar sa fi avut loc vreo astfel de discutie.

Existand, astfel, contradictii intre denuntul lui Stiube Viorel si declaratia martorului Negrutiu Lucian, cum era si firesc, s-a procedat, in aceeasi zi, la confruntarea celor doi, dar Negrutiu Lucian si-a mentinut sustinerile.

Desi aceste doua probe erau esentiale in rezolvarea cauzei privind pe inculpati, venind sa infirme afirmatiile denuntatorului Stiube, ale sotiei acestuia Stiube Maria si a altor martori, apropiati de familia acestuia si, deci, interesati in cauza, in mod cu totul paradoxal, nu sunt puse in dosarul cauzei, ci in dosarul nr.138/P/2002 al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, privind pe fostul procuror Lele Alexandru, instrumentat de aceeasi procuroare Radescu Elena, impreuna cu procurorul Alexandru Chiciu. La dosarul cauzei de fata a fost pus numai denuntul avocatului Negrutiu Lucian din 6 iunie 2006 dat in fata procurorului Elena Radescu, denunt cu continut similar, cu al inculpatului Stiube Viorel, prin aceasta ingradindu-se inculpatilor accesul la toate probele dosarului si incalcandu-li-se dreptul la aparare si la un proces echitabil.

(...)

Numeroasele incalcari ale normelor procesual-penale de catre organul de urmarire penala, pe larg analizate in hotararea primei instante, dintre care aratam, pe langa cele deja enuntate, administrarea de probe cu lipsa principiului contradictorialitatii, in faza unor asa zise cercetari prealabile, fara stiinta inculpatilor si fara a li se asigura posibilitatea de a-si exercita dreptul de aparare, nelamurirea contradictiilor numeroase dintre asa-zisele probe, folosirea unor promisiuni, pentru obtinerea de probe de vinovatie, subaprecierea cadrului procesual penal, instituit de Codul de procedura penala si obtinerea unor asa zise probe, in afara acestui cadru, cum este asa-numitul autodenunt al inculpatului Popa Adrian, sunt tot atatea elemente ce lovesc probele acuzarii de nulitate, facandu-le inapte de a putea sustine vinovatia inculpatilor.

(…)

Omologarea de catre Inalta instanta a cererilor formulate de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj, prin recursul declarat, ar insemna si o incalcare a normelor si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in conceptia careia procesul rezonabil la care are dreptul orice cetatean trebuia sa se bazeze pe principiul preeminentei dreptului, a tuturor normelor legale, nefiind de admis folosirea probelor obtinute in afara cadrului juridic legal.
In raport cu cele aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie va trebui sa priveasca recursul declarat de Parchetul de pe Ianga Curtea de Apel Cluj, impotriva sentintei penale nr.64 din 28 iulie 2006 a Curtii de Apel Cluj, privind pe inculpatii Munteanu Traian si Popa Adrian ca nefondat si sa-l respinga, ca atare, mentinand astfel, hotararea atacata”.

*Cititi aici integral motivarea Inaltei Curti