Va mai amintiti articolul Poate o spala si pe ea, in care am dezvaluit ca Mariana Rarinca a reclamat-o la Inspectia Judiciara pe procuroarea DNA Elena Matiesescu (foto)? Ei bine, ceea ce anticipam atunci, s-a si intamplat: „Cooperativa Nufarul” a clasat si aceasta lucrare, cu o motivare uluitoare. Pensionara acuzata de santaj de presedinta ICCJ Livia Stanciu, achitata definitiv si apoi condamnata definitiv dupa o mascarada de toata jena regizata de judecatorii Dorel Matei si Anamaria Tranca de la CAB, ceruse Inspectiei Judiciare sa o cerceteze disciplinar pe sefa Sectiei judiciare a DNA pentru preschimbarea termenului de judecata in dosarul contestatiei in anulare formulate de parchet impotriva deciziei definitive de achitare. Mai exact, Rarinca reclamase la Inspectie ca Elena Matiesescu i-a incalcat cu rea-credinta dreptul la aparare prin demersurile intreprinse la Curtea de Apel Bucuresti in scopul devansarii termenului de judecata, astfel incat sa nu fie incidenta o decizie recenta a CCR care, daca ar fi fost publicata in Monitorul Oficial, ar fi obligat instanta sa citeze partile, deci si pe inculpata Rarinca, in procedura examinarii admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare.

Inainte de a reda motivarea rezolutiei din 9 noiembrie 2015, de clasare a sesizarii Marianei Rarinca, sa amintim, pe scurt, cronologia evenimentelor.

Mai intai, la 14 iulie 2015, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 431 alin. (1) Cpp si a decis, cu unanimitate de voturi, ca solutia legislativa potrivit careia admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza de catre instanta „fara citarea partilor” este neconstitutionala.

Noua zile mai tarziu, luand act de hotararea CCR, Directia Nationala Anticoruptie a depus o solicitare la CAB pentru devansarea termenului de judecata in dosarul contestatiei in anulare. In cuprinsul cererii, pe langa intensa mediatizare a cauzei si faptul ca termenul de 2 luni este prea mare in raport de obiectul dosarului, sefa Sectiei judiciare Elena Matiesescu a invocat si decizia CCR mai sus-amintita:

„In temeiul art. 353 alin. (10) din Codul de procedura penala, solicitam preschimbarea termenului din data de 02.09.2015, in dosarul dvs. nr. 3302/2/2015, intrucat stabilirea termenului de 2 luni este prea mare in raport de obiectul cauzei. De asemenea, consideram ca se impune admiterea solicitarii noastre, avand in vedere intensa mediatizare a cauzei, precum si necesitatea solutionarii cu celeritate a unei asemenea cereri. Tot din considerente de celeritate, invocam si decizia din 14.07.2015 a Curtii Constitutionale, referitoare la dispozitiile art. 431 Cpp”.

De ce era nevoie de invocarea „din considerente de celeritate” a deciziei CCR in cererea de preschimbare a datei deja fixate pentru solutionarea admisibilitatii in principiu a contestatiei? Raspunsul este previzibil: DNA s-a temut ca nu cumva decizia Curtii Constitutionale sa se publice in Monitorul Oficial mai devreme de termenul din 2 septembrie 2015 stabilit pentru examinarea admiterii in principiu a contestatiei in anulare si, astfel, instanta sa fie obligata sa o citeze pe Mariana Rarinca. Adica sa ii respecte dreptul la aparare. Sa mai spunem ca decizia CCR nr. 542/2015 avea sa fie publicata abia la 21 septembrie 2015 si ca instanta, chiar si in absenta considerentelor hotararii si in conditiile nepublicarii in Monitorul Oficial, era oricum obligata, in virtutea rolului activ, fie sa nu judece intr-un cadru despre care stia ca este neconstitutional, fie sa aplice cu prioritate dispozitiile Art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

In aceeasi zi - 23 iulie 2015 - in care DNA a cerut, judecatorii Ion Bogdan Tudoran si George Dorel Matei au si incuviintat solicitarea procuroarei Elena Matiesescu. Mai mult, pe langa faptul ca au devansat cu 6 saptamani examinarea dosarului - pe care l-au judecat ilegal, cum bine stim, fara a fi investiti in acest sens - au mai si admis in principiu contestatia in anulare. Ce a urmat, culminand cu desfiintarea deciziei definitive de achitare, este deja de notorietate publica.

Matiesescu, alba ca zapada

In aceste conditii a formulat Mariana Rarinca sesizarea impotriva procuroarei Elena Matiesescu, sesizare pe care inspectorii judiciari au ingropat-o fara ca in cuprinsul rezolutiei de clasare sa pomeneasca vreun cuvant despre decizia CCR nr. 542/2015 in jurul careia pensionara si-a construit practic intreaga plangere. Mai mult, institutia condusa incepand cu 1 septembrie 2015 de Lucian Netejoru – care a reusit foarte repede sa atraga atentia prin actiunile inoportune dezlantuite impotriva unor magistrati – explica in solutie ca DNA, „contrar sustinerilor petentei”, nu a cerut instantei sa examineze admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare fara a dispune citarea. Or, prin invocarea deciziei CCR din considerente de celeritate, parchetul tocmai asta a urmarit, asa cum am explicat mai sus. Puteau inspectorii judiciari sa aduca in discutie decizia CCR fara a explica ce anume a determinat-o pe Elena Matiesescu sa o invoce, ca temei al celeritatii, in cererea adresata instantei?

Iata motivarea rezolutiei de clasare a Inspectiei Judiciare:

"Aspectele reclamate pun in discutie incidenta prevederilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, sub aspectul exercitarii cu rea-credinta, in varianta incalcarii de catre procuror a normelor legale cu ocazia formularii si redactarii cererii de preschibare a termenului de solutionare a contestatiei in anulare, respectiv, a solutionarii admisibilitatii in principiu a contestatiei.

Latura obiectiva a abaterii disciplinare (...) consta intr-o actiune a procurorului, neconforma cu indatoririle profesionale.

Sub aspectul laturii subiective, procurorul care actioneaza cu rea-credinta realizeaza o distorsiune constienta a dreptului, prin aplicarea gresita a legii, in mod voit, in scopul producerii unei vatamari.

Astfel, elementele psihice care formeaza structura interna a acestei forme de vinovatie sunt caracteristice lipsei de onestitate in exercitarea profesiei.

Potrivit art. 363 alin. (2) si (3) Cpp, in cursul judecatii, procurorul exercita rol activ, in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale, formuleaza cereri si pune concluzii care trebuie sa fie motivate.

In speta, DNA, prin procurorul sef sectie judiciara Elena Matiesescu, in conformitate cu dispozitiile art. 353 alin. (10) Cpp, a formulat cerere de preschibare a termenului de judecata fixat de CAB in dosarul avand ca obiect contestatia in anulare impotriva deciziei penale nr. 733/20.05.2015, cerere care a fost motivata pe considerente de celeritate.

Instanta de judecata, apreciind asupra temeiniciei acestei cereri, a admis-o, a stabilit noul termen de judecata, data la care s-a pronuntat, fara citarea partilor conform art. 431 Cpp, asupra admisibilitatii in principiu a contestatiei.

Analiza elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. t) trebuie efectuata si prin raportare la principiul potrivit caruia in solutiile dispuse, procurorul este independent, in conditiile prevazute de lege, respectiv la dispozitiile potrivit carora solutiile adoptate de procuror nu pot fi desfiintate sau modificate decat in procedura controlului ierarhic si in cea judecatoreasca care sunt prevazute de lege.

Aspectele aratate conduc la concluzia ca, pe de o parte, procurorul nu a incalcat normele de procedura, actionand in virtutea rolului activ impus de lege, subordonandu-si comportamentul exigentelor ce decurg din indatoririle profesionale, iar pe de alta parte, legalitatea si temeinicia cererii formulate nu intra in sfera raspunderii disciplinare intrucat ar fi ignorate competentele functionale care sunt asigurate in procedura controlului judiciar.

Contrar sustinerilor petentei, asa cum rezulta din verificari, DNA nu a cerut instantei sa procedeze la examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei fara a dispune citarea petentei, instanta fiind cea care, conform competentei atribuite de lege, dupa preschimbarea termenului de judecata, a recurs la examinare, fara citarea partilor, in deplina concordanta cu prevederile art. 431 alin. (1) Cpp (aplicabile la acel moment).

Fata de cele expuse, apreciez ca nu exista indicii de comitere a abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 sau a altei abateri disciplinare".

*Cititi aici Rezolutia de clasare a plangerii Marianei Rarinca impotriva procuroarei DNA Elena Matiesescu, dispusa de Inspectia Judiciara la 9 noiembrie 2015

*Cititi aici cererea procuroarei DNA Elena Matiesescu, din 23 iulie 2015, de preschimbare a termenului de judecata a contestatiei in anulare

*Cititi aici sesizarea Marianei Rarinca