Dupa rasunatoarea Decizie nr. 136/2021, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei, declarand neconstitutional articolul 539 din Codul de procedura penala, a stabilit ca toti arestatii care au primit achitare sau clasare definitiva trebuie sa poata beneficia de despagubiri, CCR ar putea avea ocazia sa desfiinteze alt pasaj din CPP care pune oprelisti in calea despagubirilor.

De data aceasta, vorbim despre articolul 541 din Codul de procedura penala, care le permite sa ceara despagubiri pentru erori judiciare tuturor inculpatilor care se considera nedreptatiti – nu doar celor care au stat in arest preventiv sau in inchisoare. Totusi, art. 541 CPP impune ca actiunea pentru daune sa fie introdusa in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti sau a ordonantei procurorului. Cea care solicita instantei sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 541 CPP este Florina Maior (foto), sotia lui Dorin Lazar Maior, liderul Blocului National al Revolutionarilor. Mai exact, Flori Maior acuza ambiguitatea articolului din Codul de procedura penala, care nu precizeaza faptul ca acea durata de 6 luni trebuie calculata din momentul in care fostul inculpat primeste motivarea instantei, nu din momentul pronuntarii minutei.

Amintim ca la 23 iulie 2020, judecatorii Leontin Coras si Maria Elena Covaciu de la Curtea de Apel Alba Iulia au achitat-o definitiv pe Flori Maior pe „fapta nu exista” in dosarul ticluit de fostul sef al DNA Cornel David-Deca, privind presupuse fapte de cumparare de influenta si complicitate la aceeasi infractiune. Un dosar in care Flori Maior a stat aproape 7 luni in arest preventiv si arest la domiciliu (click aici pentru a citi). Imediat ce a primit motivarea achitarii definitive, femeia a cerut in instanta daune de un milion de euro pentru suferintele la care fusese supusa (click aici pentru a citi). Totusi, la 5 octombrie 2021, judecatoarea Erika Ordog de la Tribunalul Brasov i-a respins ca prescrisa actiunea sotiei lui Dorin Maior, motivand ca fusese introdusa dupa expirarea celor 6 luni prevazute de art. 541 CPP (click aici pentru a citi).

Ca reactie, Florina Maior solicita atacarea la CCR a art. 541 CPP, explicand faptul ca nu putuse introduce mai devreme actiunea pentru despagubiri pentru simplul motiv ca instanta nu-i trimisese in timp util motivarea hotararii definitive. La randul lor, in dosarul nr. 1171/62/2021, judecatorii Manuela-Cristina Bonciu si Dumitru-Daniel Moldovan de la Curtea de Apel Brasov au stabilit noul termen la data de 6 mai 2022, pentru ca Ministerul Finantelor Publice sa aiba timp sa depuna un punct de vedere in legatura cu exceptia de neconstitutionalitate.

Inainte de a va lasa sa cititi exceptia de neconstitutionalitate, redam articolul 541 din Codul de procedura penala, precum si art. 538 si 539 CPP, la care primul face referire:

„Articolul 538

Dreptul la repararea pagubei in caz de eroare judiciara

(1) Persoana care a fost condamnata definitiv, indiferent daca pedeapsa aplicata sau masura educativa privativa de libertate a fost sau nu pusa in executare, are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in cazul in care, in urma rejudecarii cauzei, dupa anularea sau desfiintarea hotararii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul redeschiderii procesului penal cu privire la condamnatul judecat in lipsa, daca dupa rejudecare s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.

(3) Persoana prevazuta la alin. (1) si persoana prevazuta la alin. (2) nu vor fi indreptatite sa ceara repararea de catre stat a pagubei suferite daca, prin declaratii mincinoase ori in orice alt fel, au determinat condamnarea, in afara cazurilor in care au fost obligate sa procedeze astfel.

(4) Nu este indreptatita la repararea pagubei nici persoana condamnata careia ii este imputabila in tot sau in parte nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit.

Articolul 539

Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale de libertate

(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate.

(2) Privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu judecarea cauzei. (...)

Articolul 541

Actiunea pentru repararea pagubei

(1) Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita, potrivit art. 538 si 539, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa la data decesului.

(2) Actiunea poate fi introdusa in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii instantei de judecata, precum si a ordonantei sau incheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciara, respectiv privarea nelegala de libertate.

(3) Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carei circumscriptie domiciliaza, chemand in judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice.

(4) Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru”.

Iata principalul pasaj din exceptia de neconstitutionalitate (vezi facsimil):

„Consider ca aceasta interpretare este una restrictiva, de natura sa obstructioneze realizarea scopului urmarit de legiuitor, acela de a permite repararea prejudiciului cauzat prin privarea nelegala de libertate in cursul procesului penal, finalizat prin achitare, intrucat constituie eroare judiciara si situatia in care o persoana este arestata preventiv in cursul procesului, iar, la final, aceasta este achitata definitiv pe motivul lipsei de vinovatie.

Dreptul prevazut de art.52 alin.(3) din Constitutie este, astfel, golit de continut, creandu-se premisele savarsirii de abuzuri in cursul procesului penal, ce se vor concretiza in privari arbitrare de libertate.

Nu poate fi vorba de curgerea termenului de 6 luni de la data pronuntarii, ci de la data comunicarii sentintei, textul legii nefacand precizare cu privire la acest aspect, iar, in mod logic, pentru a putea introduce actiunea se impune ca la investirea instantei cu solutionarea cauzei sa existe, ca principala proba in justificarea pretentiilor, anume hotararea de achitare motivata a instantei de judecata.

Totodata, arat ca la data pronuntarii se transmite o minuta, si nu hotararea, motivata, care sa cuprinda un dispozitiv. In acest sens, nu trebuie neglijat faptul ca recent C.C.R. a concluzionat prin Decizie (n.r. Decizia nr. 233/2021) ca este necesar ca hotararea judecatoreasca sa fie motivata in fapt si in drept la data pronuntarii, precizand ca redactarea acesteia ulterior deciziei lipseste persoana condamnata de garantiile infaptuirii actului de justitie si aduce atingere dreptului de acces la instanta si dreptului la un proces echitabil.

Arat in mod expres ca Decizia nr. 458/2020 in dosarul nr. 4753/62/2015, pronuntata la data de 23.07.2020 (n.r. decizia de achitare definitiva a Florinei Maior), a fost comunicata la data de 22.01.2021 potrivit dovezilor de comunicare, pana la acea data fiind in imposibilitatea de a cunoaste motivele care au stat la baza solutiei de achitare si din care am putea extrage indeplinirea conditiilor cumulative ale unei raspunderi civile a magistratului.

Art 541 c. pr. pen. spune ca actiunea poate fi introdusa in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii instantei de judecata, precum si a ordonantei sau a incheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciara, respectiv privarea nelegala de libertate, fiind expresa mentiunea cu privire la faptul ca se vorbeste de hotarare, nu de minuta in primul rand si in al doilea rand, in mod logic, orice termen procedural curge de la comunicarea hotararii.

Prin similitudine, putem spune ca aceste argumente sunt obiective si de apreciat si in speta de fata dedusa judecatii, intrucat prin neredactarea hotararii, nu pot fi argumentate motivele care stau la baza actiunii, intrucat aceste motive trebuie sa reiasa din argumentele pe care instanta de achitare le invoca in hotarare.

Revin si arat in mod expres ca Decizia nr. 458/2020 in dosar nr. 4753/62/2015, pronuntata la data de 23.07.2020, a fost comunicata la data de 22.01.2021, potrivit dovezilor de comunicare.

Pornind de la logica pe care trebuie sa o exprime fiecare text de lege, in cazul in care actiunea ar fi introdusa inainte de a fi comunicata sentinta motivata, atunci am fi in imposibilitatea motivarii actiunii in fapt si in drept, intrucat nu am putea face analiza erorilor judiciare constatate prin sentinta de achitare.

Prin natura sa juridica, actiunea introdusa in temeiul art 539 cpp in termenul prevazut de art 541 c. pr. pen, a carei neconstitutionalitate o invoc, este o actiune personala, in realizare, prin care victima unei erori judiciare solicita repararea de catre stat a prejudiciului ce i-a fost cauzat fie prin condamnarea sa pe nedrept, fie prin privarea sa nelegala de libertate sau prin restrangerea libertatii sale in cursul procesului penal.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca, odata ce achitarea a devenit definitiva, fie si o achitare care ofera invinuitului beneficiul indoielii (in conformitate cu art.6 par.2 [din Conventia EDO]), exprimarea oricarei suspiciuni de vinovatie, inclusiv cele exprimate in motivele de achitare, este incompatibila cu prezumtia de nevinovatie, mentionand ca dispozitivul hotararii de achitare trebuie respectat de orice autoritate care se refera direct sau indirect la responsabilitatea penala a partii in cauza (Hotararea din 27 septembrie 2007, pronuntata in cauza Vassilios Stavropoulos impotriva Greciei, paragraful 39).

Deci CEDO, in mod expres, spune ca pentru a fi constatata o eroare judiciara, trebuie ca instanta de constatare sa porneasca de la dispozitivul hotararii de achitare, dispozitiv care nu poate fi analizat de nimeni, decat dupa motivarea sentintei de achitare si comunicarea acesteia catre parti.

Tocmai in acest sens s-a stipulat in practica CEDO ca este obligatia instantei de judecata care se pronunta prin hotarare definitiva cu privire la motivele care stau la baza stabilirii nevinovatiei, pentru ca instanta investita cu constatarea erorii judiciare sa poata constata in baza motivelor stabilite prin decizia penala de achitare.

Articolul 52 din Constitutie prevede:

'(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei, iar conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organic si statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta'.

Deci din textul constitutional reiese clar ca trebuie stabilita in conditiile legii eroarea judiciara.

CCR a mentionat in Decizia 136/2021 ca:

'Extinderea cazurilor de raspundere civila delictuala obiectiva a statului dincolo de sfera de aplicare a notiunii autonome de eroare judiciara – notiune reglementata in prevederile art.52 alin.(3) din Constitutie, respectiv, in cele ale art.5 paragraful 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art.3 din Protocolul nr.7 la Conventie – este si trebuie sa ramana in competenta exclusiva a legiuitorului si astatuat ca notiunea de eroare judiciara presupune o abatere de o anumita gravitate de la interpretarea si aplicarea normelor legale, indiferent ca sunt de procedura sau substantiale, dar care produce consecinte grave asupra drepturilor si libertatilor fundamentale, aspecte care nu pot fi constatate decat dupa motivarea deciziei'.

In conditiile in care, pana la interventia CCR, deciziile nu erau motivate la pronuntare, consider ca introducerea actiunii in temeiul art 538-539 c. pp. in termenul si in conditiile prevazute de art 541 c. p. p. ar fi condus la respingerea actiunii ca neintemeiata, intrucat nu exista proba legala in baza careia sa se constate eroarea judiciara – respectiv: Decizia Penala care sta la baza introducerii actiunii in raspundere civila delictuala”.