Judecatoarele Lia Savonea si Adriana Ispas de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au motivat miercuri, 18 septembrie 2024, decizia nr. 410 din 20 iunie pronuntata in dosarul nr. 20691/3/2020, prin care au desfiintat condamnarea la 13 ani si 8 luni de inchisoare cu executare primita de Mario Iorgulescu – fiul sefului LPF Gino Iorgulescu – pentru omor.

Prin aceeasi hotarare de admitere a recursului in casatie, cele doua magistrate supreme au dispus rejudecarea cauzei in faza de apel, de catre Curtea de Apel Bucuresti. Amintim ca al treilea judecator din completul ICCJ, Dan-Andrei Enescu, a facut opinie separata in sensul respingerii caii extraordinare de atac si deci de a fi mentinuta condamnarea aplicata in 2023 de catre magistratii CAB Adrian Pacurar si Mircea-Catalin Pavel (click aici pentru a citi).

Ucidere din culpa, nu omor

Foarte important de precizat este ca judecatoarele Savonea si Ispas au si trasat directia pentru Curtea de Apel Bucuresti, in al doilea ciclu procesual: CAB trebuie sa-l judece pe Mario Iorgulescu nu pentru omor, ci pentru ucidere din culpa. Motivul il constituie faptul ca nu a existat intentie din partea lui Iorgulescu in comiterea accidentului din 2019. E drept: faptul ca fiul presedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal consumase alcool si droguri inainte sa se urce la volan constitutie circumstante agravante, dar esenta problemei ramane: el trebuie judecat pentru ucidere din culpa, nu pentru omor. Am fi putut vorbi despre omor doar daca Mario Iorgulescu ar fi planuit sau ar fi acceptat sa-i ia viata tanarului a carui masina a acrosat-o cu propriul autovehicul, adauga Lia Savonea si Adriana Ispas.

Redam principalul fragment din decizia ICCJ:

„Analizand recursul in casatie formulat de inculpatul Iorgulescu Gino Mario, in limitele prevazute de art. 442 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, Inalta Curte, in opinie majoritara, apreciaza ca acesta este fondat, in considerarea celor ce succed:

Recursul in casatie este o cale extraordinara de atac, prin intermediul careia este analizata conformitatea hotararilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres si limitativ prevazute de lege, care vizeaza exclusiv legalitatea hotararii.

Astfel, motivele de casare invocate trebuie sa se raporteze la situatia factuala si la elementele care au circumstantiat activitatea infractionala, astfel cum au fost stabilite de instanta de apel prin hotararea atacata, in baza analizei mijloacelor de proba administrate in cauza, intrucat in aceasta cale extraordinara de atac se analizeaza doar aspecte de drept, Inalta Curte neputand proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situatiei de fapt.

Inculpatul Iorgulescu Gino-Mario, trimis in judecata si condamnat pentru savarsirea infractiunilor de 'omor' (prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal) si 'conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante' (prev. de art. 336 alin. (1) si (2) Cod penal), a formulat recurs in casatie intemeiat pe cazul de casare prevazut de art. 438 alin.1 pct.7 Cod procedura penala, sustinand, in esenta, ca fapta retinuta in sarcina sa, respectiv savarsirea accidentului auto din data de 08.09.2019, nu intruneste elementele de tipicitate ale infractiunii de 'omor'.

Cazul de casare prevazut de dispozitiile art. 438 alin. (1) pct. 7 Cod procedura penala este incident daca inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala.

In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a apreciat ca acest caz de casare vizeaza 'acele situatii in care nu se realizeaza o corespondenta deplina intre fapta savarsite si configurarea legala a tipului respectiv de infractiune, fie din cauza imprejurarii ca fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitiva a inculpatului nu intruneste elementele de tipicitate prevazute de norma de incriminare, fie a dezincriminarii faptei.

Examinand legalitatea hotararii atacate, in opinie majoritara, Inalta Curte constata incidenta cazului de casare prevazut de art. 438 alin. 1 pct. 7 Cod procedura penala, intrucat fapta retinuta in sarcina inculpatului Iorgulescu Gino-Mario nu corespunde normei de incriminare, prevazute de art. 188 alin. 1 Cod penal, in temeiul careia s-a dispus condamnarea.

Evaluand daca exista o corespondenta deplina intre fapta savarsita si configurarea legala a tipului respectiv de infractiune, Inalta Curte apreciaza ca elementul material al laturii obiective a infractiunii de 'omor' constand in 'uciderea unei persoane' poate fi retinut numai in conditiile in care fapta in sine releva fara niciun dubiu o actiune care are drept rezultat suprimarea vietii unei persoane.

In fapt, s-a retinut ca inculpatului Iorgulescu Gino-Mario i s-a imputat ca, la data de 08.09.2019, avand o alcoolemie de 1,96 g/l si fiind sub influenta cocainei, conducand autoturismul marca Aston Martin model DBS cu nr. de inmatriculare cu o viteza ce depasea cu mult viteza legala de 60 km/h in localitate, a trecut pe culoarea rosie a semaforului cu viteza de 145 km/h in intersectia dintre Sos. Chitilei si str. Teodor Neagoe, accelerand pana la 162 de km/h in momentul in care a trecut de un alt vehicul care circula cu viteza redusa pe banda I, urcand vehiculul cu partea stanga pe un scuar, apasand la maximum pedala de acceleratie la un vehicul echipat cu un motor ce dezvolta o putere de aproximativ 700 de cai putere, a patruns, astfel, pe contrasens si a intrat in coliziune frontala, la ora 03:02:39. la viteza de 143 km/h, cu autoturismul marca Audi cu nr. de inmatriculare (…), condus de victima Vicol Daniel Andrei, care a decedat pe loc in urma leziunilor suferite.

Astfel, raportat la coordonatele faptice stabilite la judecata cauzei in fond si mentinute in apel, Inalta Curte constata ca, in mod gresit, instanta de fond si instanta de apel au retinut in incadrarea juridica a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul, dispozitiile art. 188 alin. 1 Cod penal.

Elementele de fapt retinute releva situatia tipica a unui accident de circulatie care a avut drept rezultat decesul unei persoane din culpa exclusiva a conducatorului auto (inculpatul) care nu a respectat dispozitiile legale ce reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice (a circulat cu viteza excesiva, peste limita legala, aflat sub influenta bauturilor alcoolice si a consumului de substante interzise).

In cazul de fata, instantele de fond si apel au retinut infractiunea de omor.

Infractiunea prevazuta de art.188 Cod penal se comite, din punct de vedere al elementului material, printr-o actiune (sau chiar inactiune), care trebuie sa fie indreptata asupra victimei. Or, situatia de fapt releva, asa cum s-a mentionat anterior, un accident rutier, definit prin chiar prescriptia normativa ca fiind un eveniment (art. 75 din OUG nr.195/2002).

Un eveniment este, in sine, fortuit, si nu voit, are caracter imprevizibil.

'Actiunea' autorului (conducatorul auto) este asupra autovehiculului, acesta actionand sistemul de accelerare a vitezei peste limita legala, cu consecinta intrarii in coliziune frontala cu autoturismul condus de victima caruia i-a cauzat decesul – elemente de fapt ce au valentele unei fapte care, din punct de vedere obiectiv si subiectiv, se incadreaza in infractiunea de ucidere din culpa, prev. de art. 192 Cod penal.

Raportat la circumstantele de fapt ale cauzei pendinte, infractiunea de omor ar fi posibila doar in situatia in care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc in scopul suprimarii vietii victimei. Or, nici instanta de fond si nici instanta de apel nu au relevat o asemenea imprejurare. In acord cu instantele de fond si apel, si Instanta Suprema subliniaza gravitatea faptei inculpatului, prin prisma imprejurarilor, a conduitei acestuia, dar mai ales a consecintelor produse: pierderea vietii unei persoane. Nesocotirea de catre inculpat a dispozitiilor legale referitoare la circulatia pe drumurile publice (a condus cu viteza excesiva, sub influenta bauturilor alcoolice si a substantelor interzise) sunt stari, situatii, imprejurari concomitente savarsirii infractiunii ce releva un grad de pericol ridicat al faptei si o periculozitate mare a infractorului, incadrand infractiunea in forma agravata, prev. de art.192 alin. (2) Cod penal, text de lege in baza caruia inculpatul urmeaza a raspunde penal.

In acest context, Inalta Curte are in vedere ca nelegalitatea constatata cu privire la lipsa de corespondenta intre situatia de fapt si norma de incriminare nu poate fi inlaturata prin rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs in casatie, deoarece implica schimbarea incadrarii juridice in raport de situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta, dar si individualizarea pedepsei si a modului de executare a acesteia, in functie de norma de incriminare ce va fi stabilita ca incidenta in cauza.

Nefiind astfel aplicabile dispozitiile art. 448 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala, in temeiul art. 448 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, se impune, in aceste limite, cu privire la infractiunea de 'omor' prevazuta de art. 188 alin. 1 Cod penal (astfel cum in mod nelegal a fost retinuta prin hotararea atacata), trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, respectiv Curtea de Apel Bucuresti.

Totodata, intrucat inculpatul Iorgulescu Gino-Mario a fost condamnat in cauza si pentru infractiunea prevazuta de art. 336 alin. (1) si (2) Cod penal (cu aplicarea, in prima instanta, a pedepsei de 2 ani inchisoare, mentinuta de instanta de apel), in conditiile in care, prin hotararea definitiva de condamnare, s-a facut aplicarea normelor privind tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni, in urma constatarii ca infractiunile deduse judecatii sunt concurente intre ele, precum si cu infractiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala nr. 944 din 20.12.2018 (pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 33036/301/2016, modificata si definitiva prin decizia penala nr. 504/09.04.2021 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I penala), Inalta Curte considera ca se impune rejudecarea intregii cauze de catre instanta de apel, fata de incidenta dispozitiilor privind concursul de infractiuni, ce implica aprecieri din partea instantei asupra regimului sanctionator de aplicat in raport cu intregul sistem de individualizare judiciara a pedepsei.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 448 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, Inalta Curte, cu majoritate, va admite recursul in casatie declarat de inculpatul Iorgulescu Gino Mario impotriva deciziei penale nr. 1485/A din 18 octombrie 2023, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 20691/3/2020 (892/2023).

Va casa, in parte, decizia penala atacata, numai in ce priveste pe inculpatul Iorgulescu Gino Mario si va trimite cauza la rejudecare de catre instanta de apel, Curtea de Apel Bucuresti.

Va mentine celelalte dispozitii ale hotararii atacate, care nu contravin prezentei decizii”.

* Cititi aici intreaga hotarare a Inaltei Curti (inclusiv opinia separata)

sursa foto Savonea: Q Magazine