Iata un exemplu de act de justitie, care nu doar ca nu convinge, dar care perpetueaza o inechitate strigatoare la cer. Judecatoarea Veronica Elena Prujoiu, de la Sectia a VI-a civila a Tribunalului Bucuresti, a fost investita de reclamanta SC Dabb Consulting SRL Bucuresti sa solutioneze o actiune civila indreptata impotriva unor constructori, acuzati ca nu si-au indeplinit obligatiile contractuale si carora li s-a cerut inapoierea sumei de 150.000 de euro platita in cadrul unul antecontract de vanzare-cumparare, avand ca obiect edificarea unei locuinte din Bucuresti, str. C-tin Aricescu nr. 52, sector 1.

Concret, SC Dabb Consulting SRL a reclamat instantei faptul ca in septembrie 2008 a incheiat cu paratele Castel Drive SRL, SC Tara Service SRL si Cristina Budnic un antecontract de vanzare-cumparare pentru construirea unui apartament, urmand ca sa plateasca etapizat contravaloarea constructiei de 350.000 euro, functie de fazele de edificare ale acesteia, stabilita ca termen final pentru luna septembrie 2009.

Si cu capul spart si cu banii luati!

Pana la 31 iulie 2009, reclamanta Dabb Consulting SRL a platit 150.000 euro. Insa a constatat ca lucrarile au mers greu, apoi au fost oprite pe perioada iernii, pana in luna aprilie si, cel mai grav, ca la reluarea lucrului s-au executat o serie de lucrari de consolidare a structurii de rezistenta, prin marirea stalpilor de rezistenta, fapt ce demonstra o eroare grava fata de propiectul initial. In plus, ingrosarea stalpilor de rezistenta, a diminuat considerabil spatiul util al imobilului contractat. Mai mult, reclamanta a aratat ca lucrarile de consolidare au mascat vicii ascunse, au fost executate fara autorizatie si s-au efectuat abateri insemnate de la proiectul initial al constructiei, inclusiv construirea imobilului pe o suprafata mai mica decat cea din acte. In consecinta, dupa o serie de discutiii cu promitentii-vanzatori, pentru remedierea problemelor, discutii fara niciun rezultat practic, SC Dabb Consulting SRL s-a trezit notificat cu anuntul ca antecontractul de vanzare-cumparare a fost reziliat unilaterial de promitentii-vanzatori prin invocarea unei clauze contractuale – un pact comisoriu de gradul 4. Promitentii-vanzatori au pretins ca reclamanta se afla in culpa pentru ca n-a platit ultima transa la timp si, potrivit altei clauze din contract, banii platiti nu se mai retuneaza.

Desi a incercat de mai multe ori, prin notificari, sa obtina o intalnire in vederea unei concilieri si revenirea la situatia initiala, SC Dabb Consulting SRL nu a reusit nici sa obtina o intalnire initial si nici sa incheie vreun proces-verbal al discutiilor avute. Desi au existat trei notificari in vederea concilierii, promitentii-vanzatori au refuzat sa ajunga la un acord, invocand interventia pactului comisoriu si odata cu el dreptul de a nu mai returna cei 150.000 euro incasati.

Astfel, in noiembrie 2010, reclamanta Dabb Consulting SRL a introdus actiunea impotriva celor trei promitenti-vanzatori, pentru a-si recupera banii, actiunea in care a solicitat sa se constate caracterul ilicit al edificarii constructiei si faptul ca paratele nu au dreptul sa detina in proprietate un imobil construit in mod ilegal.

A urmat o judecata de aproape doi ani, in care s-a administrat si o expertiza realizata de firma Procema, care a evidentiat executarea defectuoasa a structurii de rezistenta, prin inlocuirea la majoritatea elementelor verticale a fierului de 20 mm, cu cel de 16 mm, iar a celui de 16 mm, cu fier de 12 mm.

Prin sentinta civila nr. 9378 din 28 iunie 2012, judecatoarea Veronica Elena Prujoiu, de la Sectia a VI-a civila a Tribunalului Bucuresti a respins actiunea reclamantei Dabb Consulting SRL, fara sa analizeze fondul actiunii si sa se pronunte pe culpa paratelor, invocata de reclamanta. In loc de aceasta, asa cum se poate vedea din sentinta atasata la finalul articolului, judecatoarea Veronica Elena Prujoiu, pe doar o pagina si jumatate de analiza, a refuzat sa ia in consideratie aspectele de raspundere civila imputate celor trei parate si, fara sa i-o ceara nimeni, a invocat din oficiu interventia in iunie 2009 a pactului comisoriu in favoarea celor trei parate.

Instanta a refuzat sa analizeze actiunea reclamantei

De retinut ca indiferent de existenta unui pact comisoriu de gradul 4 in antecontractul de vanzare-cumparare, instanta trebuia sa analizeze aspectele de culpa imputate de catre reclamanta celor trei parate, neputand sa invoce interventia pactului analizand exclusiv culpa reclamantei, fara sa verifice daca pactul comisoriu a fost aplicat de parate cu buna-credinta!!! Pentru simplul motiv ca nerespectarea clauzelor contractuale nu poate fi constatata discriminatoriu (adica doar impotriva unei parti, prin favorizarea celeilalte). Practic, din simpla citire a sentintei reiese ca instanta a ignorat toate pretentiile reclamantei, la care nici nu se refera in partea de analiza a probelor dosarului, fapt ce frizeaza denegarea de dreptate.

In loc sa analizeze sustinerile reclamantei, instanta a invocat din proprie initiativa interventia pactului comisoriu, in felul urmator: „...Imprejurarea ca reclamanta nu este in drept sa ceara rezolutiunea antecontractului (neindeplinindu-si obligatia de plata a pretului) face de prisos cercetarea argumentelor reclamantei referitoare la neindeplinirea de catre reclamanta a obligatiilor, imposibilitatea de a fi cladirea considerata finalizata si inscrisa in cartea funciara si lipsa drepturilor investitorilor asupra constructiei... constatand ca reclamanta nu este in drept sa pretinda rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare, fiind in culpa in privinta executarii obligatiilor contractuale (referitoare la plata pretului) si neinvocand pana la data notificarii rezolutiunii emise de parate exceptia de neexecutare, instanta constata ca cererea de rezolutiune este nefondata. Intrucat cererea de rezolutiune este nefondata, capatul de cerere accesoriu referitor la repunerea partilor in situatia anterioara si la obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata apar ca nefondate, urmand soarta capatului principal. In consecinta, instanta va respinge ca nefondata actiunea”.

Sa recapitulam: deci reclamanta acuza ca dupa ce a constatat ca cealalta parte nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, drept pentru care nu a mai platit in continuare, s-a adresat instantei sa constate ca s-a construit altceva decat a contractat si ca isi vrea banii inapoi. Iar instanta, in loc sa analizeze daca reclamanta are sau nu dreptate in ceea ce a sesizat, refuza explicit sa analizeze orice aspect de culpa imputat paratelor si respinge actiunea.

Efectul: reclamanta a ramas fara 150.000 euro, iar paratele doar pentru ca au invocat unilateral pactul comisoriu, au ramas si cu banii si cu imobilul, fara ca instanta sa analizeze daca au fost de buna-credinta!!! Cum vi se pare acest mod de a face Justitie? Oare reclamanta nu avea macar minimalul drept sa-i fie analizate sustinerile, sa i se spuna daca se confirma sau nu, dupa ce a platit 150.000 euro altora si nu s-a ales cu nimic?

CSM ingroapa cazul cu formula-sablon: „Inspectia Judiciara nu are posibilitatea legala de a interveni in desfasurarea procedurii judiciare...”

Sentinta a fost atacata cu apel, aflat in prezent pe rolul Curtii de Apel Bucuresti.

Reclamanta Dabb Consulting SRL a sesizat Inspectia Judiciara a CSM cu privire la exercitarea cu rea-credinta a obligatiilor profesionale de catre judecatoarea Veronica Elena Prujoiu, de la TMB.

Desi reclamanta nu s-a plans de solutia in sine - ci mai ales de faptul ca n-a avut loc o judecata a actiunii salei, in sentinta pronuntata nu a existat nicio motivare pe capetele sale de cerere, si mai ales pentru ca instanta a argumentat respingerea actiunii pe invocarea din oficiu a pactului comisoriu, aspect cu care nu a fost investita – CSM a ingopat sesizarea printr-un raspuns sablon, folosit oriunde nu se doreste cercetarea adevarului: „Pentru remedierea situatiei in care s-a pronuntat o sentinta nelegala si/sau netemeinica, s-a prevazut de legiuitor posibilitatea exercitarii caii de atac, petenta uzand de acest drept. Retinand ca aspectele invocate se circumscriu activitatii de judecata, Inspectia Judiciara nu are posibilitatea legala de a interveni in desfasurarea procedurii judiciare si de a formula aprecieri cu privire la justetea masurilor luate ori a solutiilor pronuntate. Pentru toate aceste considerente, intrucat criticile aduse in cadrul memoriului nu contureaza indiciile savarsirii vreunei abateri disciplinare, de natura sa atraga raspunderea disciplinara a magistratului ce a instrumentat cauza, ori de incalcare a normelor Codului deontologic, nu se impune luarea vreunei masuri de competenta Inspectiei Judiciare, urmeaza sa fie clasata sesizarea formulata de petenta SC Dabb Consulting SRL”.

Iata prin urmare, cum Inspectia CSM invoca ca nu se contureaza nicio fapta, doar pentru ca: „Inspectia Judiciara nu are posibilitatea legala de a interveni in desfasurarea procedurii judiciare...”

Mare minciuna, intrucat in lege este prevazuta expres abaterea disciplinara de exercitare a functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta – art. 99, lit. t) din Legea 303/2004. Asta e insa Inspectia Judiciara, si inclusiv organismele europene au inceput sa se prinda ca la CSM nu exista vointa pentru punerea in executare a legii, macar in sensul de a se analiza ce reclama justitiabilii si a li se argumenta de ce n-au dreptate. Pentru ca placa cu Inspectia nu are competenta este un mare fals!

* Cititi aici sentinta judecatoarei Veronica Elena Prujoiu, de la TMB

* Cititi aici raspunsul Inspectiei Judiciare, nesemnat asa cum le sta bine „curajosilor” inspectori