Devine din ce in ce mai incert viitorul alegerilor din CSM din aceasta toamna! Uniunea Nationala a judecatorilor din Romania (UNJR) condusa de judecatoarea Dana Girbovan (foto 1), si Asociatia Formul Judecatorilor din Romania (FJR), reprezentata de judecatorii Dragos Calin (foto 2, stanga) si Ionut Militaru (foto 2, dreapta), au actionat in judecata Consiliul Superior al Magistraturii, cerand sa fie anulata Hotararea CSM nr. 338/29.03.2016 prin care Plenul s-a decis ca alegerile pentru noua componenta a CSM sa fie organizate doar pentru sase membri. In efect, asociatiile profesionale cer sa fie demarata o noua procedura de alegeri in care sa fie cuprinsi toti cei 14 membri (in conditiile in care 5 membri sunt de drept), care sa fie inlocuiti la data de 6 ianuarie 2017. In acest fel, arata UNJR si FJR, se va putea garanta ca CSM functioneaza in parametrii sai constitutionali, avand o componenta legitima.

Aceste aspecte sunt cuprinse in cererea de chemare in judecata formulata de UNJR si FJR depusa la Curtea de Apel Oradea, formand cauza dosarului nr. 265/35/2016, cerere pe care Lumeajustitiei.ro o prezinta exclusiv la finalul articolului. Cele doua asociatii profesionale invoca faptul ca Hotarare prin care CSM a stabilit organizarea alegerilor doar pentru 6 membri ai Consiliului are la baza o Hotararea a Senatului adoptata ca urmare a unei “scrisori” pe care CSM a inteles sa o transmita Parlamentului. In acest sens, arata UNJR si FJR in cererea de chemare in judecata, modul de organizare a alegerilor din CSM s-a decis in mod nelegal, iar aceasta intrucat “scrisoarea” transmisa de CSM nu este un act administrativ care sa reprezinta vointa Plenului, ca organ colegial. Asociatiile profesionale apreciaza ca demersul CSM nu urmarea “rectificarea” sau “clarificarea” procedurii de urmat cu privire la mandatele celor 8 membri in ipoteza organizarii alegerilor pentru noua componenta a Consiliului, “ci s-a urmarit o modificare substantiala a unor acte ale Senatului Romaniei prin care, intr-o perioada de aproximativ 6 ani, s-a interpretat si aplicat in mod consecvent legea (lato sensu), stabilindu-se ca mandatele tuturor membrilor CSM expira la data de 6 ianuarie 2017”.

In acest context, in actiune se subliniaza ca “rectificarea” nu este echivalenta cu „modificarea”.

UNJR si FRJ reclama CSM ca a permis Senatului sa decida cum se organizeaza si functioneaza Consiliul

In cuprinsul cererii de chemare in judecata, UNJR si FJR aduc in atentia judecatorilor de la CA Oradea si faptul ca CSM a permis puterii legiuitoare sa decida cum si cand vor fi alesi membrii Consiliului, desi avea atributia exclusiva de “a veghea asupra legalitatii alegerii membrilor sai si asupra duratei mandatului acestora, excluzand posibilitatea de a transfera Senatului decizia asupra acestor aspecte”. Astfel, cele doua asociatii profesionale pun in vedere recomandarile Comisiei de la Venetia care, in cuprinsul unui document privitor la revizuirea Constitutiei, a facut referire la Consiliul Superior al Magistraturii ca un organsim unitar cu mandat colectiv ce organizeaza alegeri unitare. Prin analizarea acestor recomandari, se deduce logic ca nu se lua in calcul organizarea a 14 sesiuni de alegeri diferite, pentru mandatul fiecarui membru ales al CSM in parte.

Iata precizarile UNJR si FRJ cu privire la acest aspect:

"Comisia de la Venetia a facut referire (desi intr-un alt context, al revizuirii Constitutiei actuale) la alegerile simultane pentru CSM si pentru Parlament, deci a privit CSM ca un organism unitar, avand un mandat colectiv, cu alegeri unitare. intrucat se porneste de la ipoteza alegerilor simultane (la acelasi interval, de 4 ani, in viziunea proiectului de revizuire a Constitutiei), este logic ca niciodata nu s-a inchipuit ipoteza a 14 sesiuni de alegeri diferite.

Pentru a-si exercita rolul de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie sa beneficieze de dispozitii exprese, cu rang constitutional, privind alegerea membrilor sai, astfel ca interpretarea Constitutiei si a legilor organice nu poate fi lasata la latitudinea Senatului.

Prin urmare, CSM nu putea lasa decizia la dispozitia Senatului pe baza unor „scrisori”, ci trebuia sa decida in Plen, in conditiile legii sale de organizare si functionare, iar Senatul sa confirme.

Atributia exclusiva a Consiliului asupra carierei magistratilor priveste, cu atat mai mult, atributia de a veghea asupra legalitatii alegerii membrilor sai si asupra duratei mandatului acestora, excluzand posibilitatea de a transfera Senatului decizia asupra acestor aspecte.

Cu atat mai grav, a lasa posibilitatea Senatului de a-si revizui intempestiv o practica de lunga durata, consecventa, in stabilirea limitei la mandatul intregului Consiliu al magistraturii, constituie o ingerinta grava, putand fi afectata fundamental functionarea sa.

Constituirea acestui organism colectiv (garant al independentei justitiei) este o operatiune unica, specifica unui organ unitar, durata de 6 ani a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii fiind indisolubil legata de functionarea CSM ca un intreg, restul de mandat al celor opt membri in cauza fiind exclusiv un rest, iar nu un mandat intreg.

Impiedicarea Consiliului Superior al Magistraturii sa functioneze in parametrii sai constitutionali, prin hotarari ale puterii legiuitoare prin care se modifica intempestiv parametrii numirii membrilor deja validati pe o perioada limitata, poate concretiza un blocaj institutional, inclusiv un conflict intre puterea legislativa si puterea judecatoreasca, principiul suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii fiind de esenta cerintelor statului de drept.

Prin aceasta practica, se incalca dispozitiile Legii fundamentale, dar si recomandarea Comisiei de la Venetia ca membrii Consiliului sa fie alesi de magistratii insisi, la intervalul prevazut de Constitutia Romaniei pentru constituirea noului Consiliu, pentru a asigura legitimitatea democratica a Consiliului.

De aceea, Curtea Constitutionala trebuie sa dea curs recomandarilor Comisiei de la Venetia, de a garanta independenta magistraturii la nivel constitutional, prin explicitarea garantiilor constitutionale privind compunerea, puterea si autonomia Consiliului Superior al Magistraturii. De altfel, Curtea Constitutionala ar fi fost competenta sa se pronunte si asupra constitutionalitatii hotararilor Senatului, in masura in care ar fi fost sesizata de cel putin 25 de senatori.

Unicul remediu al viciului de neconsititutionalitate ramane sesizarea Curtii Constitutionale cu calea exceptiei de neconstitutionalitate pe care o atasam prezentei cereri de chemare in judecata.”

Prezentam in continuare pasaje din cererea de chemare in judecata formulata de UNJR si FRJ impotriva CSM:

3. Motive de nelegalitate

3.1. Inexistenta unei decizii a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la initierea procedurii de „rectificare”

Un prim aspect extrem de grav consta in aceea ca Hotararea Senatului nr. 28 din 7 martie 2016 este adoptata ca urmare a unor „scrisori” ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 317/2004, „Consiliul Superior al Magistraturii alcatuieste lista finala cuprinzand magistratii alesi, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) si art. 16 alin. (2), si o transmite Biroului permanent al Senatului”.

Potrivit dispozitiilor art. 27 din aceeasi lege, lucrarile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se desfasoara in prezenta a cel putin 15 membri, iar hotararile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti.

Prin urmare, o „scrisoare” nu reprezinta un act administrativ care sa reprezinte rezultatul procesului decizional al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca organ colegial care are atributia de a alcatui lista finala cuprinzand magistratii alesi si de a o transmite Biroului permanent al Senatului.

Pe cale de consecinta, modificarea Hotararilor Senatului adoptate ca urmare a hotararilor anterioare ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de validare a membrilor alesi nu puteau fi modificate decat urmand aceeasi procedura, fiind evident ca nu putea fi vorba despre o simpla „rectificare”, nici de o „clarificare”, ci s-a urmarit o modificare substantiala a unor acte ale Senatului Romaniei prin care, intr-o perioada de aproximativ 6 ani, s-a interpretat si aplicat in mod consecvent legea (lato sensu), stabilindu-se ca mandatele tuturor membrilor CSM expira la data de 6 ianuarie 2017.

3.2. „Rectificarea” nu este echivalenta cu „modificarea”

Potrivit principiului simetriei juridice, trebuia urmata aceeasi procedura pentru a obtine „rectificarea” hotararilor Senatului.

In temeiul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, „modificarea unui act normativ consta in schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si in redarea lor intr-o noua formulare”. Potrivit dispozitiilor art. 71 alin. (2) din aceeasi lege, „se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operatiunea de rectificare, care trebuie limitata numai la erorile materiale”.

Similar, pentru hotararile Senatului nr. 44/2011, 4/2012, 36/2012, 43/2012, 3/2013 si 47/2013, publicate in Monitorul Oficial, desi au caracter individual, nu era posibila modificarea duratei mandatului membrilor CSM, in conditiile in care o astfel de operatiune este „admisa numai daca nu se afecteaza conceptia generala ori caracterul unitar al acelui act” (art. 61 alin. 1 din Legea nr. 24/2000).

„Scrisorile” CSM prin care se solicita o „rectificare” au fost avute in vedere de Senat pentru a „modifica” hotararile in cauza, de unde rezulta ca s-a considerat - pe buna dreptate - ca nu este vorba despre o eroare materiala, iar prin actul final a fost modificata conceptia asupra interpretarii dispozitiilor constitutionale si legale, fara o hotarare asumata de Plenul CSM in acest sens.

Trebuie mentionat ca hotararile Senatului nr. 44/2011 si nr. 4/2012 au fost atacate in fata instantei de contencios administrativ de membrii CSM validati, nemultumiti de limitarea mandatului prin mentiunea expresa „…care va expira la data de 6 ianuarie 2017”, iar actiunile au fost respinse in mod definitiv si irevocabil, ca inadmisibile. Or, autoritatea emitenta nu mai putea revoca actul (modificandu-l in sensul dorit de beneficiari), deoarece a intrat in circuitul juridic civil.

3.3.Incalcarea principiului transparentei decizionale

Potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, „asociatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor pot participa la lucrarile plenului si ale sectiilor, exprimand, atunci cand considera necesar, un punct de vedere asupra problemelor ce se dezbat, la initiativa lor sau la solicitarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii”.

Nu numai ca, anterior emiterii adreselor nr. 1448/2016 din data de 19.01.2016 si din data de 25.01.2016, reprezentand „scrisorile” inaintate Senatului Romaniei), pe ordinea de zi a lucrarilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost o astfel de problema extrem de importanta pentru functionarea sa, dar au fost incalcate si dispozitiile legale potrivit carora hotararile Consiliului Superior al Magistraturii, in plen, se iau prin vot direct si secret si se motiveaza.

Asociatia “Forumul Judecatorilor din Romania” a adresat presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, la data de 18 martie 2016, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 34 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art. 24 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, o sesizare in vederea exercitarii atributiei Presedintelui CSM de sesizare a Curtii Constitutionale pentru solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala.

Avand in vedere importanta acestui demers, Asociatia a solicitat amanarea dezbaterilor din sedinta Plenului CSM din 29 martie 2016, cu privire la pct. 11, si sa fie comunicate prin e-mail toate materialele aferente acestui punct, inclusive Nota de informare a Directiei legislatie, documentare si contencios nr. 1/7126/2016 privind necesitatea declansarii procedurii de alegere a unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a putea prezenta un punct de vedere asupra problemelor ce se dezbat.

Aceasta cerere de amanare a fost respinsa prin hotararea a carei revocare o solicita, cu incalcarea dispozitiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

3.4. Incalcarea dispozitiilor constitutionale si legale incidente

3.4.1. Incalcarea dispozitiilor Legii fundamentale

Temeiul de drept invocat in Hotararea Senatului il reprezinta prevederile art. 133 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, potrivit carora “Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani”.

Potrivit rolului si atributiilor conferite de art. 133 si 134 din Constitutie, dar si din perspectiva modalitatii in care se iau hotararile, atat in plen, cat si in sectii, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv, cu membri alesi pe durata unui singur mandat, avand o serie de drepturi si indatoriri stabilite atat prin Constitutie, cat si prin legea organica.

In baza art.23 alin.(1) din Legea nr.317/2004, "Consiliul Superior al Magistraturii functioneaza ca organ cu activitate permanenta. Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii se iau in plen sau in sectii, potrivit atributiilor care revin acestora". Indeplinirea tuturor atributiilor prevazute de capitolul IV din Legea nr. 317/2004 presupune intrunirea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sau a sectiilor acestuia, deci nu o activitate separata a membrilor Consiliului.

De altfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.196 din 4 aprilie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 231 din 22 aprilie 2013, a retinut ca, „potrivit dispozitiilor constitutionale si infraconstitutionale, calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca autoritate reprezentativa in cadrul sistemului judiciar, presupune o identitate de statut in raport cu celelalte puteri. Asadar, statutul membrilor Consiliului implica calitatea de demnitar, potrivit art. 54 alin.(1) din Legea nr. 317/2004, calitate recunoscuta si deputatilor si senatorilor. Ca si acestia, membrii Consiliului sunt alesi pe durata mandatului, prin vot direct, secret si liber exprimat. In realizarea mandatului lor, membrii alesi ai Consiliului au o serie de drepturi si indatoriri stabilite atat prin Constitutie, cat si prin legea organica, stabilindu-se conditiile pentru desfasurarea activitatii specifice.”

Fiind un organism cu mandat colectiv, mandatul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii expira la implinirea termenului de 6 ani, respectiv la aceeasi data, pentru toti membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de vreme ce art. 22 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii dispune ca ”presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie convoaca membrii Consiliului Superior al Magistraturii in sedinta de constituire” a noului Consiliu.

Consideram ca modalitatea in care Curtea Constitutionala a interpretat art. 142 alin. 2 din Constitutie („Curtea Constitutionala se compune din noua judecatori, numiti pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau innoit”), in sensul ca numirea in functia de judecator la Curtea Constitutionala se face pentru diferenta de mandat (si nu pentru un nou mandat de 9 ani), trebuie sa isi gaseasca aplicarea in cazul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, este de subliniat ca, in Hotararea nr. 10/2015 (publicata in Monitorul Oficial nr. 126 din 18.02.2015) pentru numirea unui judecator la Curtea Constitutionala, aceeasi interpretare a fost avuta in vedere chiar de Senatul Romaniei la stabilirea duratei mandatului judecatorului numit, fiind o vadita contradictie in interpretarea dispozitiilor Legii fundamentale in ceea ce priveste trei institutii fundamentale ale Statului (Parlament si Curtea Constitutionala – cu mandate pana la expirarea termenului initial – si Consiliul Superior al Magistraturii – cu mandate noi, de cate 6 ani fiecare).

Prin urmare, avand in vedere identitatea de statut in raport cu celelalte puteri, constituirea acestui organism colectiv (garant al independentei justitiei) este o operatiune unica, specifica unui organ unitar, iar durata de 6 ani a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este indisolubil legata de functionarea CSM ca un intreg, restul de mandat al celor sapte membri in cauza fiind exclusiv un rest, iar nu un mandat intreg.

3.4.2. Incalcarea dispozitiilor art. 33 alin. 3 din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii

Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii a fost adoptat prin Hotararea CSM nr. 327 din 24 august 2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 828 din 14 septembrie 2005, este un act administrativ cu caracter normativ.

Potrivit dispozitiilor art. 33 din Regulament:

„(1) In situatia in care un membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii este revocat din functie sau pierde aceasta calitate in cazurile prevazute de lege, inainte de expirarea mandatului, pot desemna candidati la alegerile pentru functia devenita vacanta numai judecatorii si procurorii de la instantele sau, dupa caz, parchetele care nu au reprezentanti in Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) La alegerile organizate pentru ocuparea functiei devenite vacanta in una dintre modalitatile prevazute la alin. (1), au dreptul de a vota judecatorii si procurorii de la instantele sau parchetele de acelasi nivel, care nu si-au desemnat candidati pentru alegeri.

(3) Mandatul judecatorului sau al procurorului nou-ales se exercita pe perioada ramasa din mandatul judecatorului sau al procurorului pe care il inlocuieste”.

In temeiul art.1 alin.(5) din Constitutie, „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.” Principiul suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii sunt de esenta cerintelor statului de drept, in sensul prevederilor constitutionale ale art.16 alin.(2), conform carora “Nimeni nu este mai presus de lege.”

Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este un act administrativ cu caracter normativ adoptat chiar de emitentul hotararii a carei revocare o solicitam, nu a fost anulat pana in prezent de o instanta judecatoreasca pentru a fi eliminat din ordinea juridica, iar principiul legalitatii impune respectarea sa.

Imprejurarea ca o instanta judecatoreasca a admis o exceptie de nelegalitate a prevederilor art. 33 alin 3 din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM aprobat prin HCSM nr. 327/24.08.2005 nu constituie un temei pentru nerespectarea actului normativ de catre Consiliul Superior al Magistraturii in viitor.

Exceptia de nelegalitate este un simplu mijloc de aparare al partilor din dosar, cu efecte relative, inter partes litigantes.

Fata de dispozitiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 (potrivit carora „hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”), in lipsa unei astfel de hotarari cu efecte erga omnes, actul administrativ cu caracter normativ se bucura de prezumtia de legalitate si trebuie respectat.

Sentinta civila nr. 3081 din data de 19 aprilie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a Contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 6220/1/2010 nu a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, priveste o exceptie de nelegalitate si produce efecte doar intre partile litigiului – inter partes litigantes).

Conform Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, emitentul actului administrativ cu caracter normativ avea posibilitatea de a-l modifica (art. 59 alin. 1), prin „schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si in redarea lor intr-o noua formulare”, sau de a-l abroga (art. 64), dar nu il putea ignora la momentul emiterii unui act administrativ cu caracter individual.

Se prezuma ca actele normative se elaboreaza in functie de ierarhia lor si de categoria acestora, iar autoritatea publica competenta sa le adopte nu este indreptatita sa inlature norme juridice cu forta obligatorie, eventual invocand propria turpitudine, atat timp cat au fost emise in limitele si potrivit normelor care le ordona, in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului.

Asa cum s-a aratat la pct. 2 al plangerii, mandatele domnului procuror Bogdan Dimitrie Licu, al doamnei judecator Ana Cristina Labus si al doamnei procuror Gratiana Daniela Petronela Isac, parti in dosarul nr. 6220/1/2010, au continuat cu respectarea Sentintei civile nr. 3081 din data de 19 aprilie 2011, insa, ca urmare a expirarii mandatelor acestora, au fost validati alti 3 membri CSM, mandatele acestora urmand sa expire insa la data de 6 ianuarie 2017.

Situatia celor 3 membri nu a facut obiectul unei sesizari de neconstitutionalitate. Sentinta civila nr. 3081 din data de 19 aprilie 2011 nu a fost recurata de catre niciuna dintre parti, neexistand o decizie a inaltei Curti de Casatie si Justitie, dar nici nu produce efecte erga omnes.

Facem trimitere si la Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 25 ianuarie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a constatat neconstitutionalitatea Hotararii Senatului nr. 43/2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Din nefericire, la acel moment, Curtea Constitutionala nu a analizat sustinerea autorilor sesizarii referitoare la cei 3 membri care nu si-au epuizat mandatele de 6 ani validate in anul 2006, intrucat au inlocuit magistrati ai Consiliului Superior al Magistraturii carora le-au incetat mandatele inainte de expirarea duratei, prin pensionare sau demisie, deoarece Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010, fata de care a fost formulata sesizarea de neconstitutionalitate, nu a avut ca obiect si validarea acestora.

3.4.3. Ignorarea efectelor unor solutii irevocabile ale instantelor judecatoresti pronuntate in cererile unor membri CSM de anulare a unor hotarari ale Senatului modificate prin Hotararea Senatului nr. 28 din 7 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 181 din 10 martie 2016

A. Prin sentinta civila nr. 313, pronuntata la 23 ianuarie 2013, in dosarul nr. 1942/2/2012, irevocabila prin nerecurare, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a respins actiunea formulata de reclamantele Pivniceru Mona Maria si Gavadia Florentina, in contradictoriu cu paratul Senatul Romaniei, ca lipsita de interes in privinta reclamantei Mona Maria Pivnicieru, respectiv ca inadmisibila in privinta reclamantei Florentina Gavadia, niciuna dintre reclamante neintelegand sa faca dovada depunerii plangerii prealabile in termenul special acordat de instanta in acest sens.

in motivarea cererii lor, reclamantele au aratat ca, prin hotararea contestata, au fost validate ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un mandat de 6 ani, care va expira la data de 06.01.2017. Au considerat ca limitarea mandatului lor de membri ai CSM este nelegala, fiind incalcate atat prevederile art. 133 alin. 4 din Constitutia Romaniei, cat si art. 51 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit carora durata mandatului membrilor CSM este de 6 ani, considerand ca termenul de 6 ani, care reprezinta durata mandatului membrilor CSM, expira la data de 08.09.2017 si nu la data de 06.01.2017, cum in mod gresit s-a mentionat in hotarare.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, derivand din natura hotararii contestate a Senatului Romaniei, invocata in cauza, Curtea de Apel a apreciat-o ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

”Astfel, potrivit art. 126 alin. 6 din Constitutia Romaniei, „Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar”. De asemenea, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „nu pot fi atacate in contenciosul administrativ actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul”. Curtea subliniaza ca, din lectura celor doua texte, reiese ca nu sunt supuse controlului judecatoresc actele altor autoritati publice decat Parlamentul sau Camerele acestuia, dar care privesc raporturile lor juridice cu acestea din urma. Or, in cauza este vorba despre insusi actul Senatului si, chiar daca am aprecia, din perspectiva bilaterala raporturile dintre institutii, Curtea retine ca hotararea contestata nu priveste deloc raporturile Senatului cu Consiliul Superior al Magistraturii. Imprejurarea ca este adoptata de senat in exercitiul atributului sau constitutional in acest sens, nu transforma hotararea de validare intr-un act privind vreun raport al Senatului cu Consiliul Superior al Magistraturii.

Este real ca instanta de contencios constitutional a analizat pe fond, ea insasi, o hotarare similara a Plenului Senatului, prin Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Temeiul acestei analize de constitutionalitate l-a constituit art. 146 lit. l din Constitutia Romaniei, potrivit caruia „Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii:/…/ l) indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”, coroborat cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, potrivit caruia „Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, a hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea /…/”. O atare decizie insa nu exclude insa o analiza a admisibilitatii in raport de obiectul hotararii plenului Senatului, cu atat mai mult cu cat Curtea Constitutionala nu a analizat exceptia din perspectiva admisibilitatii sale. Prin urmare, Curtea de apel considera ca hotararea contestata a Senatului nu se circumscrie sferei de acte administrative nesupuse cenzurii instantei de contencios administrativ.”

B. De asemenea, prin sentinta civila nr. 7214, pronuntata la 19 decembrie 2012, in dosarul nr. 7171/2/2012, irevocabila prin nerecurare, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a respins ca inadmisibila actiunea formulata de reclamantul Bogdan Gabor, in contradictoriu cu paratul Senatul Romaniei. Acesta a solicitat anularea partiala a Hotararii nr. 4 din data de 02.04.2012 a Senatului Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 223 din data de 03.04.2012, in ceea ce priveste limitarea mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, la data de 06.01.2017, aratand ca, prin hotararea atacata a fost validat, ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un mandat care va expira la data de 06.01.2017. Nici acest reclamant nu a inteles sa faca dovada depunerii plangerii prealabile in termenul special acordat de instanta in acest sens.

C.Trebuie mentionat ca hotararea judecatoreasca, desemnand tocmai rezultatul activitatii judiciare, reprezinta fara indoiala cel mai important act al justitiei. Hotararea judecatoreasca, in general, reprezinta un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice si de eficientizare a normelor de drept substantial. Forta executorie a hotararii judecatoresti este un efect intrinsec al acesteia. Pe cale de consecinta, ordinea juridica interna a statului ar deveni iluzorie daca s-ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa devina inoperanta.

O hotarare judecatoreasca odata intrata in puterea de lucru judecat nu poate fi reformata decat in conditiile strict si limitativ prevazute de lege, principiul securitatii raporturilor juridice impunand respectarea intocmai a celor dispuse de instanta de judecata, in caz contrar actul administrat fiind lipsit de finalitate, ideea de dreptate devenind astfel iluzorie.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, in virtutea principiului separatiei puterilor in stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervina in procesul de realizare a justitiei. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecatoreasca in imposibilitatea de a functiona, chiar daca numai cu referire la o anumita categorie de cauze si pentru o anumita perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constitutional dintre aceste autoritati.

Prin urmare, intrucat prin sentintele civile pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, irevocabile prin nerecurare, s-a apreciat cu autoritate de lucru judecat ca hotararile Senatului reprezinta acte administrative, consolidate in mod definitiv prin efectul decaderii reclamantilor din dreptul de a formula plangerea prealabila (si, implicit, prin inadmisibilitatea actiunii in contencios administrativ), mandatul membrilor validati fiind confirmat pana la data de 7 ianuarie 2017, Hotararea Senatului nr. 28 din 7 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 181 din 10 martie 2016 ar nesocoti puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti irevocabile.

In ceea ce priveste cauzele solutionate definitiv (si irevocabil, potrivit Codului de procedura civila din 1865), acestea reprezinta facta praeterita. Raportul juridic s-a consolidat in mod definitiv, prin stingerea dreptului la actiune in contencios administrativ (prin decaderea din dreptul de a formula plangerea prealabila sau prescriptia dreptului material la actiune).

Potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004: „Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se pronunta, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata, si asupra validitatii actelor juridice incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Actiunea poate fi introdusa in termen de un an de la data emiterii actului”.

Prin urmare, Senatul Romaniei nu putea revoca („modifica” sau „rectifica”) hotararile de validare a membrilor Consiliului Superior Magistraturii dupa momentul la care actele au produs efecte juridice (membrii CSM au luat decizii in cadrul Consiliului, au incasat drepturi financiare etc.). De asemenea, apararile formulate prin intampinare de catre Senatul Romaniei in cadrul celor doua dosare ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a Contencios administrativ si fiscal, unde a avut calitate de parat, dovedesc faptul ca interpretarea si aplicarea legii (fundamentale sau organice) a fost una consecventa, constanta, iar inconsecventa a aparut abia la momentul emiterii Hotararii Senatului nr. 28 din 7 martie 2016.

In masura in care ar fi existat un motiv de revocare a hotararilor de validare a membrilor CSM, conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, Senatul Romaniei putea achiesa la actiunea formulata impotriva sa, iar intr-un termen de 1 an de la data emiterii celorlalte hotarari, trebuia sa sesizeze instanta de contencios administrativ.”

*Cititi aici integral cererea de chemare in judecata formulata de UNJR