Judecatorii Livia Stanciu (foto), Ionut Matei si Francisca Vasile din Completul de 5 al ICCJ, care au decis condamnarea lui Gigi Becali, Victor Babiuc si Dumitru Cioflina, au ignorat un document emis de cea mai inalta autoritate a statului in domeniul securitatii nationale, care dovedeste ca schimbul de terenuri dintre latifundiar si MApN nu a fost nicidecum un smen imobiliar, ci doar o tranzactie necesara in cadrul unui program de aparare. Este vorba despre o hotarare a CSAT, semnata de fostul presedinte al tarii Emil Constantinescu, care ar fi trebuit sa dea peste cap si sa desfiinteze orice acuzatie a procurorilor DNA si sa conduca la achitarea celor trei inculpati, asa cum s-a intamplat si la instanta de fond.

Astfel, in 17 ianuarie 1997, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a aprobat “Programul de pregatire operativa a teritoriului pentru aparare, in perioada 1997-2000”. Cu aceasta ocazie, Punctul de comanda de la Stefanesti a fost inclus in respectivul program (vezi facsimil).

Istoria punctului de comanda de la Stefanesti ne arata ca acest obiectiv nu a fost nicidecum un paravan pentru o afacere imobiliara oneroasa. Asa cum avocatul lui Victor Babiuc, maestrul Viorel Spanu, a aratat in concluziile depuse la Completul de 5 judecatori al ICCJ, despre realizarea unui punct de comanda la Stefanesti nu s-a discutat in 1996 - 1997, ci cu multi ani inainte. Mai exact in 1952. Asadar, pe de-o parte, istoria acestui punct de comanda nu incepe cu Victor Babiuc, iar pe de alta parte realizarea sa nu a fost un motiv pentru a acoperi o escrocherie imobiliara.

De asemenea, ca schimbul de terenuri dintre MApN si Gigi Becali a fost necesar pentru construirea punctului de comanda, care a fost ulterior inclus in programul pentru aparare aprobat de CSAT, a reiesit si din punctele de vedere ale ofiterilor din conducerea Statului Major General, care au apreciat ca trebuie identificate 100 de hectare de teren compact situate langa obiectivele militare de la Stefanesti. De altfel, acest lucru a fost confirmat de inalti oficiali ai MApN, precum fostii ministru Gheorghe Tinca sau Ioan Mircea Pascu. Cu alte cuvinte, conducerea MApN, de la toate nivelurile, a apreciat ca pentru realizarea punctului de comanda este necesar achizitionarea de teren langa celelalte obiective militare de la Stefanesti, zona unde Gigi Becali detinea mai multe suprafete.

Nu in ultimul rand, in afara discutiilor existente inca din 1952, solicitarea pentru realizarea acestui obiectiv de la Stefanesti a fost facuta in 1991 de catre seful Statului Major General de la acea vreme.

Mai important este ca intreaga afacere imobiliara dintre MApN si Gigi Becali, schimbul de terenuri, a fost girata si legitimata in cele din urma de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, acolo unde deciziile se iau in unanimitate. Un aspect ignorat insa de cei trei judecatori de la instanta suprema.

Iata in continuare cateva dintre realitatile, cuprinse in concluziile depuse in instanta de avocatul Viorel Spanu, pe care judecatorii Livia Stanciu, Ionut Matei si Francisca Vasile de la ICCJ le-au ignorat atunci cand au dispus condamnarea la inchisoare cu executare a lui Gigi Becali, Victor Babiuc si Dumitru Cioflina. Concluziile maestrului Spanu pot fi citite integral la finalul articolului:

“Acest program (n.r. - Programul de pregatire operativa a teritoriului pentru aparare, in perioada 1997-2000) a fost elaborat de persoane cu responsabilitati importante din cadrul Statului Major al Armatei Romane si din Oficiul Central de Stat pe probleme Speciale.

Acestea sunt singurele structuri legale care, potrivit art. 30 din Legea nr. 37/1995, erau competente să propuna includerea Punctului de comanda Stefanesti (PC) in Programul de pregatire a teritoriului pentru aparare.

Pentru prima data, asa cum rezulta din declaratiile unor militari de cariera cu vechime indelungata in M.Ap.N., despre PC Stefaneşti s-a discutat incepand din anul 1952, pentru ca, in final, autoritatile mentionate mai sus sa decida pozitionarea obiectivului in teritoriu.

La 17 ianuarie 1997, prin Hotararea nr. 9/1997, CSAT – autoritate condusa de presedintele tarii avand in compunere sefii serviciilor de informatii, seful consilierilor prezidentiali, consilierul prezidential pentru securitate, mai multi ministri, carora li se adauga secretarul CSAT – a aprobat includerea in strategia Programului obiectivul de la Stefanesti.

Din momentul in care obiectivul a fost inscris in strategia de aparare, M.Ap.N. avea obligatia sa treaca la executarea lucrarilor.

Din actele de urmarire penala si din cele rezultate in urma cercetarii judecatoresti se poate observa ca persoanele din conducerea Statului Major General (SMG) au apreciat ca trebuie identificate circa 100 ha teren compact alaturi de obiectivele militare existente la Stefanesti.

Plasarea obiectivului la Stefanesti este motivata strategic si functional prin existenta in zona a altor obiective militare.

Seful SMG a declarat ca „schimburile de terenuri s-au efectuat pentru extinderea perimetrului cazarmii 917 Bucuresti – Stefanestii de Jos, inclus in Programul de pregatire a teritoriului pentru aparare in perioada 1997 – 2000, aprobat de CSAT prin Hotararea nr. 9 din 17 ianuarie 1997”.

Preocuparea conducerii armatei tarii a inceput din 1952, dar trebuia sa se indeplineasca anumite conditii, printre care si aceea a asigurarii unei suprafete compacte de cel putin 100 ha, sa existe fondurile necesare pentru un obiectiv important strategic.

Intrucat exista o lipsa de fonduri si M.Ap.N. nu putea sa cumpere terenuri responsabilii din minister au optat pentru schimbul de terenuri.

(...)

In sensul celor de mai sus se pot invoca declaratiile unor martori care au detinut, in timp, importante functii in armata romana, cum ar fi: ministrul Gheorghe Tinca, ministrul Ioan Mircea Pascu si generalii Popa Florentin, Sandulescu, Bucse, audiati la 5 ianuarie 2012, Constantin Degeratu, audiat la 10 ianuarie 2012 precum si Stanasila si Mincu, audiati la 6 februarie 2012, col. Cristian Cretu, audiat la 10 ianuarie si altii.

Din declaratiile acestora rezulta urmatoarele aspecte esentiale:

- Pentru dezvoltarea punctului de comanda nu era suficienta suprafata de teren detinuta la Stefanesti, asa cum s-a consemnat in Raportul ET683 din 30 martie 1999, care motiveaza necesitatea celor 100 ha de teren compact.

- Punctul de comanda Stefanesti a fost o cerinta a Statului Major al Trupelor de Uscat, inclus, din dispozitia Directiei de Operatii din SMG, in Programul de pregatire a teritoriului pentru aparare pentru perioada 1997 – 2000.

Competenta de a realiza punctul de comanda apartinea in exclusivitate SMG, acesta fiind un obiectiv de importanta nationala. Anterior, in anul 1991, s-a pus problema construirii acestui obiectiv la solicitarea sefului SMG, solicitare care a stat la originea conceptiei militare de realizare a acestui obiectiv”.

* Cititi aici Hotararea CSAT

* Cititi aici concluziile maestrului Viorel Spanu, avocatul lui Victor Babiuc