Judecatorul Gheorghe Constantinescu (foto) de la Tribunalul Gorj este autorul uneia dintre ultimele mari erori judiciare. Constantinescu, fost procuror pana de curand, a condamnat la 20 de ani de inchisoare un tanar nevinovat, care a fost tinut noua luni in arest preventiv si care ulterior a fost achitat de Curtea de Apel Craiova si definitiv de Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa ce avocatul Lucian Danau din Baroul Gorj a reusit sa-i demonstreze nevinovatia. Este vorba despre Mihail Constantin Igeanu, acuzat ca ar fi ucis un barbat de 54 de ani care avusese o altercatie cu unchiul sau. In realitate, crima fusese comisa chiar de unchiul lui Igeanu, care recunoscuse acest lucru in fata procurorilor. Lumeajustitiei.ro va prezinta astazi in exclusivitate sentinta judecatorului Gheorghe Constantinescu, prin care acesta a aruncat cu 20 de ani de inchisoare, chiar daca asa cum s-a stabilit ulterior nu Mihail Igeanu era autorul crimei.

Exista riscul ca in ciuda gravei erori judiciare pe care a comis-o, judecatorul Gheorghe Constantinescu sa-si vada linistit de cariera si cine stie in viitor sa ajunga la o instanta superioara, de ce nu chiar la Inalta Curte. Exista totodata riscul ca si alte persoane sa fie victime ale unor erori judiciare comise de Constantinescu. Tocmai de aceea, Lumeajustitiei.ro cere demisia judecatorului Gheorghe Constantinescu si sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii in acest caz.

Revenind insa la sentinta, prin care Mihail Igeanu a primit 20 de ani de inchisoare, se poate observa cum practic judecatorul Gheorghe Constantinescu nu a facut altceva decat sa reia toate acuzatiile procurorilor si sustinerile acestora potrivit carora tanarul, la acea data de doar 18 ani, ar fi comis omorul. Practic Gheorghe Constantinescu a prezentat din nou filmul omorului, pentru ca in final sa ajunga la concluzia ca “vinovatia inculpatului” este dovedita. O mare parte din sentinta se bazeaza pe anumite contradictii intre declaratiile unor martori, pe o amenintare pe care Mihail Igeanu i-a adresat-o victimei inainte ca aceasta sa fie ucisa, dar si pe faptul ca tanarul a fost supus testului poligraf “rezultand un comportament simulat”.

Iata cateva fragmente din sentinta judecatorului Gheorghe Constantinescu de condamnare a lui Mihail Igeanu la 20 de ani de inchisoare pentru o crima pe care nu a comis-o: “Cert este ca, inculpatul si cei doi martori care-l insoteau, au ajuns la poarta victimei in jurul orelor 22.30-23.00. Intrarea in locuinta victimei, o casa modesta, se facea pe un podet din lemn, plasat peste un canal de scurgere a apelor pluviale, apoi, pe o poarta ce era aproape in permanenta deschisa si ulterior, intr-o camera, denumita sala casei, unde a fost aprins becul. Dupa mai multe strigate, victima a iesit la poarta casei, fiind surprinsa de prezenta celor trei tineri, incercand sa le explice imprejurarile conflictului cu bunicul lor si ca el a fost lovit, discutii ce au degenerat intr-o cearta, fiind aduse injurii reciproc, fapt ce a determinat prezenta la locul respectiv a familiei (…).

Din declaratiile martorilor (…) s-a retinut ca discutiile ce se purtau la poarta locuintei victimei erau duse pe un ton ridicat in special intre inculpat si victima, ambii fiind in stare de ebrietate, primul imputandu-i celui de-al doilea de ce l-a lovit pe unchiul sau. La un moment dat, in timpul discutiilor ce puteau degenera intr-un conflict violent, martorul (…) a incercat sa-l indeparteze pe inculpat, spuandu-i sa plece acasa, insa acesta a refuzat motivand ca nu este treaba lui sa se implice.

Ulterior, la interventia martorului (…) victima a plecat spre poarta de la intrare in curte, amenintand: “Lasa ba, ca va aranjez eu!”, apoi familia (…) insotita de martorul (…) au plecat in directia locuintelor lor, iar inculpatul si martorul (…) in directia opusa, spre punctul Cotul Soselei. Din declaratia martorei (…) s-a retinut ca dupa amenintarea victimei, inculpatul a devenit si mai violent, spunand: “Lasa ba, vere, sa vedem care pe care aranjeaza!”, iar dupa plecarea sa impreuna cu familia si (…) cei doi, (…) nu plecasera de la poarta victimei.

Martorul (…) a mentionat ca dupa plecarea de la poarta victimei, la o distanta de 30-40 de metri, l-a observat pe (…) cand revenea din sala casei spre poarta de la iesire in drumul satesc, apoi, nu stie ce s-a mai intamplat, intrucat a inceput o convorbire telefonica cu o prietena, indepartandu-se, inculpatul ramanand in urma sa pe celalalt sens de mers, apoi, nu l-a mai vazut.

In aceste imprejurari, inculpatul s-a intors in zona in care se afla victima, zona podului de beton de la intrarea spre ulita ce merge spre casa martorului (…) si in urma unei lupte de scurta durata, l-a lovit cu cutitul in zona hemitoracelui stang, dupa care, a revenit in punctul Cotul Soselei de unde, la orele 23.21, l-a sunat pe martorul (…) spunandu-i sa se intoarca la bunicul sau (…) intrucat acesta nu raspunde la telefon si poate ii este rau”.

“In discutiile purtate intre inculpat si martorul (…) s-a convenit ca ultimul sa declare la organele de politie ca el l-a ucis pe (…) in seara zilei de 06.07.2010, in momentul in care venea cu animalele de la pasunat, ca s-a intalnit cu victima la podul de la intrarea spre locuinta lui (…) si l-a lovit cu cutitul pe care il luase anterior de acasa, o singura data in abdomen in zona curelei de la pantalon.

Este de la inceput de inlaturat ideea ca martorul (…) ar fi autorul infractiunii de omor, pista pe care ar fi incercat sa indrume organele de urmarire penala la inceputul anchetei”. 

“De mentionat este faptul ca, arma crimei nu a fost descoperita cu ocazia cercetarilor efectuate.

Si cu privire la momentele anterioare loviturii aplicate, nu putea fi o lupta echilibrata, in conditiile in care, victima, o persoana de 54 de ani, frecvent consumator de bauturi alcoolice, prezentand o stare de imbatranire vremelnica, o stare de ebrietate avansata, ori inculpatul, tanar, viguros si mai inalt, putea sa il deposedeze usor de cutit si sa-i aplice ulterior lovitura mortala.

Dupa aplicarea loviturii, tocmai pentru a inlatura suspiciunile, inculpatul a revenit in punctul Cotul Soselei, de unde l-a sunat pe martorul (…) motivand ca bunicul, respectiv unchiul lor, nu raspunde si sa se deplaseze la locuinta acestuia”.

“Toate aceste expuse mai sus, demonstreaza fara tagada ca inculpatul, dupa ce a parasit zona aflata in fata locuintei victimei, s-a deplasat o distanta oarecare in directia Cotul Soselei si observandu-l pe (…) ca revine in drum, s-a intors, dipsuta dintre cei doi avand loc in drumul satesc din preajma podului de acces catre ulita ce merge in directia locuintei martorului (…) imprejurare in care i-a fost aplicata lovitura mortala”.

“In ideea vinovatiei inculpatului pledeaza si discutiile pe care acesta le-a purtat cu martorul (…) in locuinta ultimului, incercand sa-l determine sa recunoasca ca el a savarsit infractiunea de omor, demn de retinut fiind declaratiile martorului (…), in sensul ca inculpatul ii spunea unchiului sau sa nu divulge nimic la politie daca acestia vor veni in zona pentru a clarifica divergentele cu victima, intrucat (…) va face reclamatii si sa nu spuna ca ei (…) au fost la poarta victimei, ca (…) a fost convins sa declare organelor de politie ca el este cel care a savarsit fapta, ca este batran, nu mai are pe nimeni si a lovit victima cu un cutit in stomac pana la plasele.

A mai mentionat martorul, ca la plecare, inculpatul a insistat la martorul (…) sa aiba grija ce va declara in momentul in care vor veni organele de politie si sa spuna ce le-a spus si lor”. 

“Tot in sensul vinovatiei inculpatului, pledeaza si comportamentul acestuia dupa parasirea locuintei martorului (…) respectiv discutiile verbale si telefonice pe care le poarta cu martorul (…) solicitandu-i acestuia ca in deplasarea spre acasa, sa strige la poarta martorului (…) (desi erau orele 23.30 – 24.00) si sa-i spuna ca bunicului lor i-a venit rau, din aceasta cauza s-au intors la locuinta lui”.

“Ca, inculpatul se simtea vinovat si incerca sa ascunda savarsirea faptei, cautand alibi in aces sens, este si discutia telefonica pe care incearca sa o poarte in jurul orelor 02.00 cu martorul (…) simuland ca se intereseaza de conflictul dintre (…) si (…) in realitate, fiind interesat daca victima decedase, in conditiile in care stia cu exactitate zona din apropierea locuintei acestuia unde ii aplicase lovitura si directia in care plecase acesta si strigatele de ajutor”. 

“De altfel, inculpatul a fost supus si testului poligraf, rezultand un comportament simulat”.

*Cititi aici, integral, sentinta prin care judecatorul Gheorghe Constantinescu l-a condamnat la 20 de ani de inchisoare pe Mihail Igeanu