Au ramas doar trei zile pana la data cand cei peste 10.000 de avocati din Baroul Bucuresti isi vor alege viitorul decan si noii membri ai Consiliului pentru patru ani de acum inainte. Singura femeie din conducerea Baroului Bucuresti, prodecana Flavia Teodosiu (foto), care provine dintr-o familie de trei generatii de avocati si care activeaza de 30 de ani in profesie, a descins in studioul Asociatiei Lumea Justitiei, pentru a le spune colegilor sai cum este intelept sa voteze.

Cunoscuta drept o avocata de forta, care a comparut in dosare grele, a obtinut achitarea fostului vicepremier Sevil Shhaideh, a fostului ministru de Interne Cristian David si a reusit sa-l apere de abuzurile din penitenciar pe fostul lider PSD Liviu Dragnea, care era tinut in conditii degradante. Flavia Teodosiu a mostenit, fara indoiala, de la tatal sau (Flavius Teodosiu, fostul decan al Baroului Bucuresti de pana in 1989), precum si de la profesorii care i-au indrumat pasii (renumitii Victor Anagnoste si Ernest Virgil Popovici) calitatile pe care trebuie sa le aiba avocatii de exceptie. Din pacate, recunoaste chiar ea, azi nu mai avem avocati de talia marilor maestri din deceniile trecute.

Tocmai in aceasta idee, ca barourile de avocati trebuie sa fie cu adevarat elitele societatii, Flavia Teodosiu le cere colegilor sa nu faca greseala de a vota cu cine nu trebuie in apropiatele alegeri. Mesajul Flaviei Teodosiu este, in esenta, unul singur: votati cu Daniel Fenechiu in functia de decan, pentru ca nu exista alt contracandidat care sa duca mai departe opera predecesorilor sai! Si va spune si de ce.

Urmariti-o in emisiunea „Dezbateri cu Razvan Savaliuc”, realizata de Asociatia Lumea Justitiei!

Motivele pentru care avocatii din Baroul Bucuresti trebuie sa voteze echipa lui Daniel Fenechiu:

„Am evaluat ceea ce reprezinta Daniel Fenechiu pentru profesia de avocat si am convingerea ca in echipa cu el am mai mult succes si poate o sustinere mai evidenta. Daniel s-a luptat foarte mult pentru profesia de avocat si am vazut-o in acesti 4 ani de cand suntem prodecanii lui Ion Dragne – un decan extraordinar, care a reusit foarte multe pentru profesie. A reusit si pentru ca a fost intr-o echipa care a functionat foarte bine, amandoi fiind oameni de echipa (atat Ion Dragne, cat si Daniel Fenechiu). Si atunci am considerat ca intr-un consiliu poate ca as fi avut la aceasta demnitate.

Dar in egala masura, ca sa poti sa fii un decan, sa ai o conducere buna si sa realizezi ceva pentru profesie, trebuie sa ai o echipa foarte bine inchegata. Echipa nu ti-o poti impune tu (este determinata de alegerea avocatilor), iar pentru mine a fost foarte important faptul ca am stabilit cu Daniel niste lucruri: el a spus clar ca vrea sa candideze. Eu am avut convingerea ca fiind in echipa, voi avea poate un succes mai mare in a realiza lucruri pentru avocati. Fiindca nu poti sa fii un om egoist, sa pornesti doar de la ideea 'eu vreau sa fiu decan' si dup-aia sa fiu, poate, blocata – asa cum se intampla acum in consiliul baroului”.

„Avand un echilibru deosebit alaturi de Ion, de Daniel, de George Moloman, de curand si de Silvana Racoviceanu (care a intrat in consiliu in februarie anul acesta), Mihai Tanasescu, Nicu Tiberiu (care, insa, din pacate, a iesit din consiliu mai devreme), am reusit sa formam o echipa bine structurata. Sa nu-l uit pe domnul Nemes – si dansul a fost alaturi de noi. Domnul Friedmann, in anumite situatii, a fost alaturi de echipa pe care am reusit s-o inchegam spre a duce mai departe obiectivele profesionale. Acolo esti ales sa rezolvi problemele avocatilor si ale profesiei”.

„Cei care sunt rau-voitori si profereaza invective habar nu au de fapt care este realitatea. In primul rand, Daniel Fenechiu este avocat, nu numai politician, asa cum spun oamenii. Eu am vorbit de foarte multe ori cu el despre problemele profesionale, litigiile in care a intrat, oamenii pe care i-a aparat. In realitate, dubla calitate de avocat si de parlamentar este un element bun. Ideea de fi parlamentar inseamna ca ai accesul la zona care trebuie sa decida atata timp cat doresti o modificare a legii noastre. Daniel s-a luptat enorm ca toate modificarile la Legea pensiilor si la Legea 51/1995 sa fie adoptate. Zbaterea lui a fost imensa.

Primul lucru pe care l-am apreciat la el: este un om de cuvant si un om de echipa. Pentru mine conteaza foarte mult onestitatea lui, loialitatea si notiunea de echipa. Intr-o echipa, cand decizi ca se face ceva, asa se face. Cine sare din echipa si face altfel degeaba se mai numeste ca e in echipa.

Nu va fi mai bun decat Ion Dragne, dar va fi mai bun decat oricare dintre contracandidati. Daniel si Ion Dragne sunt diferiti. Pentru mine, decanul Ion Dragne va ramane in sufletul meu pentru totdeauna si are respectul meu complet pentru ca a stiut sa fie un decan impecabil. I-am spus de la inceput ca eu il am ca model pe tatal meu: a fost un decan foarte iubit de avocati, pentru ca a fost dedicat. Pentru mine, Ion Dragne este pe aceeasi pozitie apropo de respect si de ceea ce inteleg eu ca trebuie sa fie un decan. Sunt convinsa ca Daniel va fi la fel de bun si la fel de respectat. El are un alt mod de a fi. Nu poti sa spui ca sunt doi oameni la fel. Cu siguranta, va fi un decan foarte bun. Si de-aia am si incredere in el.

Foarte multa lume va fi usor surprinsa ca fac aceasta pledoarie pentru Daniel, stiind multi ca eu am vrut sa candidez la decanat. Am explicat la inceput de ce am luat aceasta decizie si de ce cred ca Daniel va fi mai bun decat mine: si pentru ca are acest acces la zona politica, care pentru mine este un element benefic (nu negativ) in ceea ce il priveste.

Eu imi respect colegii, respect pe toata lumea care s-a inscris, doresc tuturor mult succes, dar din punctul de vedere al decanatului, onest spun ca niciun alt candidat nu ar putea sa fie la fel de bun ca Daniel Fenechiu”.

Realizarile prodecanei Flavia Teodosiu in mandatul 2019-2023:

„In primul rand, cred ca am reusit sa 'impun' angajatilor baroului sa aiba o atitudine mult mai prietenoasa fata de avocati. Macar acum se raspunde cu o adresare civilizata peste tot in Baroul Bucuresti. Printre altele, am reusit sa inlaturam taxa pentru stagiari, am reusit niste reduceri cu privire la taxele catre INPPA, am realizat conexiunea cu noul sistem. Pentru ca nu putem sa fugim de ceea ce se intampla in mod real in viata tuturor – si anume: tehnologia. Proiectul privind accesul avocatilor la cartile funciare, la datele personale (proiect care va fi functional din 15 octombrie) a fost o lupta a celor care s-au ocupat de acest proiect si o munca foarte mare sa intri in relatie cu reprezentantii Ministerului de Interne, sa creezi un anumit sistem, astfel incat avocatii sa aiba un acces cat mai facil.

Elementul esential este ca avocatul va avea un acces direct si corect la anumite date personale ale unei persoane in privinta careia clientul tau iti spune ca trebuie s-o dea in judecata, dar nu stie numele, domiciliul exact etc. Si atunci aces acces va facilita munca avocatului in gasirea elementelor esentiale in profesie pentru formularea unor actiuni in justitie. Altminteri, avocatul trebuie sa se adreseze instantei cu rugamintea de a face adresa catre Evidenta Populatiei”.

Problema judecatorilor care cenzureaza onorariile avocatilor:

„Am vorbit cu Daniel si cu mai multi colegi. Aici va trebui sa initiem un proiect de modificare a Codului de procedura civila, unde avem un text care permite judecatorului aceasta interventie chiar din oficiu. El nu trebuie eliminat complet, ci ajustat in asa fel, incat sa nu existe abuzuri. Adica un judecator ar trebui sa puna in discutie, sa dea efect principiului contradictorialitatii intr-o atare situatie. Adica daca apreciaza ca un onorariu este prea mare, foarte bine: sa-l puna in discutia partilor – avocatul sa poata avea sansa sa-i explice judecatorului de ce este un asemenea onorariu si ce a insemnat acel onorariu, de ce este tradus in suma respectiva in raport de munca avocatului. Pentru ca un avocat petrece foarte mult timp care nu se vede la final: sunt zile, nopti uneori, in care faci o cercetare, ai o cauza mai speciala, te intalnesti cu clientul, petreci ore citind samd. Toate acestea nu se mai reflecta in ultimul moment, cand ajungi sa pledezi in dezbateri. Nu mai vorbesc de situatiile in care avocatul este pur si simplu ras cu pledoaria. Mie nu prea mi se intampla sa mi se spuna: 'Un minut, doamna avocat'”.

Si judecatorii le datoreaza respect avocatilor, nu doar invers:

„Un element care face parte din proiectul nostru este imbunatatirea relatiilor cu instantele din perspectiva respectului direct pe care trebuie sa-l acorde avocatului si avocatul trebuie sa acorde respectul cuvenit instantei. Uscaturi sunt in toate profesiile (si la noi, si la judecatori, si la procurori). Mie mi s-a intamplat de cateva ori sa ma ridic in sala de judecata, sa-mi devoalez calitatea de prodecan si sa-i explic judecatorului ca anumite situatii nu sunt firesti in ceea ce reprezinta relatia. Nu mi-a luat-o in nume de rau. Mi s-a intamplat de mai multe ori sa intru in sali de judecata si sa vad, din spatele salii, cum se desfasoara sedinta, sa pot dupa aceea sa semnalez problemele din diverse instante. Am ajuns chiar sa facem plangeri la Inspectia Judiciara. Unele s-au solutionat pozitiv, altele nu. Dar in orice caz: in calitate de organ de conducere a profesiei, in toti acesti ani am facut tot ceea ce ne-a stat in putinta sa fim in limite legale si sa reprezentam interesele avocatilor”.

Cazul Robert Rosu:

„Pronuntarea in dosarul Robert Rosu a venit intr-o vineri, in decembrie, inainte de Craciun. A fost o durere imensa. Noi am urmarit acest caz. Florentin Tuca (care mi-a fost coleg de an si de generatie) a venit la barou, a explicat situatia. Stiam tot, urmaream toata situatia. Sambata dimineata, chiar eu am sunat la consilieri si am spus ca este cazul sa luam atitudine. Nu se poate sa stam si sa nu tipam ca un avocat a fost acuzat si incarcerat pentru faptul ca si-a exercitat profesia. Am spus clar ca este un pericol imens. Am reusit in acea sambata dimineata o coeziune, chiar daca au fost cativa consilieri care au spus ca nu e cazul, ca e hotarare judecatoreasca definitiva. N-au vrut sa iasa public si sa apere interesele nu neaparat ale lui Robert Rosu, ci interesele profesiei de avocat si ale avocatului, in sine, dreptul avocatului.

Sunt foarte multi avocati care spun: 'Vai de mine! Sa nu spunem asa, sa nu suparam judecatorul si procurorul!' Gresit complet”.

Cazul avocatului Alexandru Paun, consilierul BB trimis in judecata:

„N-avem un text de lege care sa ne dea posibilitatea sa-l suspendam din functie. Domnul decan Dragne a cerut demisia morala a acestui domn consilier. Nu s-a intamplat acest lucru. Eu, in calitate de avocat care activez si in domeniul penal, pot sa spun ca exista principiul fundamental al prezumtiei de nevinovatie. Dar una este principiul prezumtiei de nevinovatie pana la pronuntarea unei hotarari si pata care se pune cel putin aparent pe imaginea profesiei, atata timp cat in conducere ai pe cineva trimis in judecata, care a trecut de o cercetare penala, un rechizitoriu samd.

Eu fiind avocat, spun ca toata lume are dreptul la aparare si dreptul sa invoce prezumtia de nevinovatie. Nu contestam asta. Dar atata timp cat tu ai in conducere un om care este intr-o situatie de acest gen, exista o umbra pe imagine”.

Inceputurile Flaviei Teodosiu in cariera de avocat si maestrii care i-au ghidat pasii:

„La 1 septembrie, implinesc 30 de ani in profesie. Exercitiul meu profesional a inceput pe la 15 ani, cand abia asteptam verile, sa intru in vacanta. Ma trezeam de dimineata, il asteptam pe tata, smulgeam geanta, spuneam: 'Gata!' si mergeam in instanta cu el. De multe ori, tata imi descria o speta, imi punea codul in brate si-mi spunea: 'Si acum cauta!' Stateam cate doua ore si citeam, apoi ma intreba: 'Unde ai incadra? Ce infractiune crezi ca a savarsit?' Primii pasi in profesie i-am facut cu tatal meu, oarecum si cu mama. Am crescut pe sub birourile lor: bunicul meu avocat, mama avocata... Cred ca asa m-am nascut. Nu mi-am dorit niciodata sa fac altceva. Mai am un hobby: muzica. Fac parte dintr-o familie de oameni foarte talentati: fratele meu Flavius Teodosiu, nepoata mea Linda Teodosiu – doi muzicieni desavarsiti. De cate ori am ocazia, cant cu fratele meu. E un hobby pe care il tin pentru mine, dar il dezvolt pentru ca ma ajuta in momentele mai grele – e o evadare”.

„Din pacate, tatal meu a murit in august 1989, dupa care m-a luat sub umbrela lui regretatul prieten al tatalui meu, domnul presedinte Victor Anagnoste (primul presedinte al Uniunii Avocatilor din Romania), un om care s-a luptat foarte mult pentru profesie, a reusit multe lucruri. Datorita lui si intregii echipe, legea arata asa cum arata.

In perioada respectiva, avocatura era mult mai eleganta, mult mai rafinata. In anul 1989, in profesia de avocat erau vreo 740 de persoane. Acum sunt peste 10.000. A fi avocat atunci era o titulatura ca de mic Dumnezeu, pentru ca erau foarte putini avocati. E adevarat ca si cauzele nu erau atat de complexe precum cele de astazi. Acum, avocatura este foarte complexa, generata de tot ceea ce a insemnat evolutia si trecerea timpului.

Cel de-al doilea maestru al meu este domnul Ernest Virgil Popovici – el insusi facand parte dintr-o familie de avocati. Tatal lui, regretatul Virgil Popovici, a fost foarte bun prieten cu bunicul meu, ei doi fiind avocati”.