Inalta Curte a clarificat cine solutioneaza contestatia impotriva sentintei judecatoriei de liberare conditionata: tribunalul ierarhic superior judecatoriei care a pronuntat solutia si in a carei circumscriptie se afla locul de detentie la data formularii cererii de liberare conditionata sau tribunalul in ca carei circumscriptie se regaseste locul de detentie la momentul formularii contestatiei? O problema ridicata de Procurorul General al Romaniei Alex Florenta (foto), prin intermediul unui Recurs in interesul legii promovat din cauza existentei a doua orientari jurisprudentiale total diferite pe aceasta tema.

Astel, ICCJ a admis luni, 7 octombrie 2024, RIL-ul promovat de seful PICCJ, stabilind ca instanta competenta sa solutioneze contestatia impotriva sentintei judecatoriei privind liberarea conditionata este tribunalul ierarhic superior judecatoriei care a pronuntat sentinta de liberare conditionata contestata, in a carei circumscriptie se afla locul de detentie a condamnatului la data formularii cererii, si nu tribunalul in a carei circumscriptie se afla locul de detentie al condamnatului la momentul formularii contestatiei.

Iata minuta deciziei nr. 17 din 7 octombrie 2024 a Completului ICCJ pentru solutionarea recursului in interesul legii:

“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 587 alin. (3) din Codul de procedura penala, stabileste ca instanta competenta sa solutioneze contestatia formulata impotriva sentintei pronuntate de judecatorie in materia liberarii conditionate este tribunalul ierarhic superior judecatoriei care a pronuntat sentinta contestata, in a carei circumscriptie se afla locul de detinere la data formularii cererii.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala”.

Pozitia PICCJ a fost confirmata de solutia ICCJ

Dupa cum precizam anterior, opinia ICCJ este similara cu pozitia exprimata de PICCJ prin intermediul RIL-ului promovat de Procurorul General Alex Florenta. In acest sens, Florenta mentioneaza ca nu exista nicio prevedere in Codul de procedura penala privind schimbarea competentei teritoriale a tribunalului in cazul in care un detinut este mutat in mai multe locuri de detentie pe perioada solutionarii cererii de liberare conditionata.

Totodata, Florenta invoca si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, facand trimitere la o decizie din 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, hotarare din care reiese ca cererea de liberare conditionata formulata de persoana condamnata intra in competenta exclusiva de solutionare a judecatoriei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate la data formularii solicitarii. Ceea ce inseamna ca si contestatia impotriva sentintei de liberare conditionata trebuie judecata de tribunalul ierarhic superior judecatoriei care a judecat pe fond cererea de liberare conditionata, chiar daca la momentul formularii contestatiei detinutul se afla intr-un penitenciar din circumscriptia altui tribunal.

Prezentam punctul de vedere al Parchetului General (RIL-ul integral este atasat la finalul articolului):

“Consideram ca este corecta cea de-a doua orientare jurisprudentiala, in sensul ca instanta competenta sa solutioneze contestatia formulata impotriva sentintei pronuntate de judecatorie in materia liberarii conditionate este tribunalul ierarhic superior judecatoriei care a solutionat cauza in prima instanta, in a carei circumscriptie se afla locul de detinere la data formularii cererii.

Potrivit prevederilor art.587 alin.1 din Codul procedura penala, competenta de solutionare a cererii / propunerii de liberare conditionata apartine judecatoriei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere. Textul nu contine detalii referitoare la stabilirea locului de detinere ce determina competenta teritoriala, in ipoteza in care, pe parcursul solutionarii cauzei, persoana condamnata executa pedeapsa in mai multe penitenciare.

Jurisprudenta constanta a instantei supreme a statuat ca aceste dispozitii legale sunt interpretate in sensul ca cererea de liberare conditionata formulata de persoana condamnata intra in competenta exclusiva de solutionare a judecatoriei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate la data formularii solicitarii, aspect ce reiese si din dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii, prin decizia nr.15/2018 publicata in Monitorul Oficial nr.885 din 22 octombrie 2018, prin care s-a stabilit ca: 'Instanta competenta sa solutioneze cererile formulate de persoanele condamnate in cursul executarii pedepsei este instanta in a carei circumscriptie se afla locul de detinere la data formularii cererii, indiferent daca locul de detinere este reprezentat de penitenciarul stabilit initial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitiva ori temporara a persoanei condamnate.'

Competenta de solutionare a caii de atac a contestatiei formulate impotriva sentintei pronuntate de judecatorie este atribuita, potrivit prevederilor art.587 alin.3 din Codul de procedura penala, tribunalului in a carui circumscriptie se afla locul de detinere. Se observa ca in continutul alin.1 si 3 ale art.587 din Codul de procedura penala, legiuitorul foloseste aceeasi sintagma - 'In circumscriptia careia / caruia se afla locul de detinere' pentru stabilirea instantei competente sa solutioneze cererea / propunerea de liberare conditionata, respectiv contestatia formulata impotriva hotararii primei instante.

De asemenea, se observa ca nici in raport cu aceasta etapa procesuala legiuitorul nu a facut vreo precizare referitoare la momentul relevant ce ar trebui avut in vedere pentru aplicarea criteriul de competenta al locului de detinere, in ipoteza in care pe durata solutionarii cauzei persoana condamnata s-a aflat in mai multe penitenciare.

Consideram ca dispozitiile art.587 alin.3 din Codul de procedura penala nu pot fi interpretate disociat de dispozitiile art.587 alin.1 din acelasi cod, iar locul de detinere din circumscriptia tribunalului, la care se refera alin.3 al art.587 din Codul de procedura penala, este acelasi cu cel la care se refera alin.1, respectiv locul unde persoana condamnata executa pedeapsa inchisorii la data formularii cererii, neavand nicio relevanta, sub aspectul stabilirii competentei teritoriale, locul de detinere a persoanei condamnate la momentul formularii contestatiei. Aceasta interpretare este impusa de modalitatea de redactare a dispozitiilor legale constand in prevederea de catre legiuitor a aceluiasi criteriu de competenta atat pentru judecata in prima instanta cat si pentru calea de atac, si de lipsa unor precizari referitoare la consecintele schimbarii locului de detinere pe durata solutionarii cauzei, aspecte din care deducem ca legiuitorul a pornit de la presupunerea ca persoana condamnata are acelasi loc de detinere pe toata perioada solutionarii cauzei, chestiune care de altfel ar trebui sa reprezinte normalitatea in materia executarii pedepselor. De asemenea, consideram ca aceasta interpretare este si cea care respecta principiile consacrate de legiuitorul roman in materia cailor de atac si, anume, ca acestea sunt solutionate de instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat solutia in prima instanta.

Sub acest aspect, este necesar ca dispozitiile art.587 alin.3 din Codul de procedura penala sa fie interpretate in coroborare si cu dispozitiile art.425/1 alin.5 din Codul de procedura penala – norma cadru in materia contestatiei, conform careia 'contestatia se solutioneaza de catre instanta superioara celei sesizate', dar, si cu dispozitiile art.597 alin.7 din Codul de procedura penala, aplicabile tuturor procedurilor judiciare din Titlul V al Codului de procedura penala, conform carora 'hotararile pronuntate in prima instanta in materia executarii potrivit prezentului titlu, pot fi atacate cu contestatie la instanta ierarhic superioara'. Raportat la aceste dispozitii legale, rezulta ca art.587 alin.3 din Codul de procedura penala nu deroga de la normele generale, ci, reprezinta o aplicare concreta a acestora, in sensul ca in materia liberarii conditionate sunt de competenta tribunalului ierarhic superior contestatiile formulate impotriva hotararii judecatoriei, criteriul de competenta fiind locul de detinere de la momentul formularii cererii initiale, in ambele situatii, atat judecata in prima instanta cat si in calea de atac. Prin urmare, odata stabilita competenta teritoriala a instantei de fond in considerarea locului de detinere a persoanei condamnate la data formularii cererii, calea de atac a contestatiei poate fi judecata doar de catre tribunalul ierarhic superior acesteia si nu de catre un tribunal caruia nu ii este arondata aceasta instanta de fond.

Avand in vedere cele expuse, urmeaza sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, conform art.474 din Codul de procedura penala, in sensul: „In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.587 alin.3 din Codul procedura penala, instanta competenta sa solutioneze contestatia formulata impotriva sentintei pronuntate de judecatorie in materia liberarii conditionate este tribunalul ierarhic superior judecatoriei care a pronuntat sentinta contestata, in a carei circumscriptie se afla locul de detinere la data formularii cererii”.

* Cititi integral RIL-ul pe liberare conditionata promovat de Procurorul General Alex Florenta