Concurenta acerba in lupta pentru ocuparea celor doua locuri in viitorul CSM rezervate judecatorilor de la tribunale. Dupa Lacramioara Axinte (Tribunalul Botosani), Gabriela Baltag (Tribunalul Neamt, presedinta Asociatiei Magistratilor din Romania) si Adina Elvira Ghita (sefa Tribunalului Dolj), o a patra judecatoare si-a exprimat public intentia de a candida pentru demnitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Este vorba despre Madalina Elena Vladu-Crevon (foto), de la Tribunalului Gorj. Fosta presedinta a Sectiei a II-a civile a Tribunalului Gorj (in perioada 2009-2015), Madalina Elena Vladu-Crevon a intrat in cursa cu un proiect de candidatura axat pe asigurarea respectarii independentei justitiei si magistratilor, reevaluarea strategiei de resurse umane, cariera magistratului, responsabilitatea sistemului judiciar si imbunatatirea imaginii sistemului judiciar sub aspectul comunicarii si transparentei.

Potrivit CV-ului, Vladu-Crevon are o experienta de aproape 22 de ani in functia de judecator – 8 ani la judecatorie si 14 ani la tribunal. A dobandit gradul profesional de judecator de curte de apel in 2006. In anul 2013, a obtinut titlul de doctor in drept comercial.

Prezentam in continuare partea introductiva a proiectului de candidatura al Madalinei Vladu-Crevon (proiectul integral este atasat la final, alaturi de CV-ul judecatoarei):

„Pentru un Consiliu Superior al Magistraturii care sa fie un adevarat reper pentru societate

Dragi colegi,

Ma adresez pe aceasta cale celor alaturi de care merg zi de zi pe acelasi drum al vietii, chiar daca ne aflam in diferite colturi ale tarii, celor cu care impartasesc aceleasi bucurii, framantari, idealuri, certitudini si mai ales incertitudini: colegilor mei judecatori!

De cate ori nu am incercat in ultimii ani sa ne detasam pentru cateva clipe de la rigurozitatea cotidiana si sa ne relaxam cu un exercitiu simplu de imaginatie: ce ne-am dori cu adevarat pentru justitia si magistratii din Romania?

Sa incercam sa fim sinceri fata de noi insine si cu toata responsabilitatea si maturitatea unor constiinte vii, sa ne intrebam ce ne dorim cu adevarat pentru aceasta profesie nobila, pentru noi insine, ce putem face mai mult si mai bine pentru societate?

In general, judecatorii prefera sa activeze intr-o zona neutra de studiu si analiza oferita de imperiul propriilor cariere profesionale si al realitatilor concrete din dosarele pe care le au in lucru.

Tinand cont de restrictiile scrise si nescrise impuse de etica si deontologia profesionala, suntem in general persoane rezervate, pentru care relatiile sociale sunt destul de restranse si preferam o viata personala in afara tumultului pe care il regasim cu generozitate in afara zidurilor instantelor.

De aceea, sunt foarte putini aceia care se decid sa se avante sa depaseasca aceste teritorii si sa paraseasca aceasta zona de asa-zis confort, pentru ca, simtind ca au ceva de spus, sa sustina dinamic, cu toata daruirea si priceperea de care dispun, nevoile reale ale judecatorilor, sa expuna cu obiectivitate vulnerabilitatile justitiei, asa cum sunt ele percepute din interior, de magistratul de cariera.

De prea multe ori vin altii din afara sistemului si ne povestesc lucruri despre noi insine, despre munca noastra, despre ce si cum ar trebui sa facem mai bine, ori sa reactionam, sau poate sa nu reactionam.

Suntem un corp profesional de elita, avem in randurile noastre foarte multi magistrati devotati meseriei si cu o cariera construita prin munca si onestitate, bazata pe principii solide, pentru care respectarea legii este crezul suprem.

Aceasta este de fapt normalitatea sistemului in care noi, magistratii, traim, gandim si aplicam legea.

Cu toate acestea, modul in care este perceputa uneori de opinia publica aceasta normalitate este denaturat de influenta mai multor factori pe care nu ii satisface o justitie echilibrata si cu o autoritate de nezdruncinat, astfel incat ceea ce este scos in evidenta nu este aceasta normalitate, ci doar senzationalul exceptiilor care au tinut in mod deliberat primele pagini ale ziarelor si jurnalelor de stiri, in cea mai mare parte a ultimilor ani.

Doar noi, cei din interior, stim cel mai bine cat este de greu si frustrant sa nu putem reactiona si apara imediat, sa nu putem demonstra rapid ca realitatea este de fapt alta, ca majoritatea covarsitoare este formata din magistrati onesti, de buna credinta, cu o conduita sociala si o pregatire profesionala ireprosabila.

O justitie perfecta este din pacate o utopie, insa una perfectibila poate fi un deziderat sustenabil cu conditia sa existe in primul rand din interior determinare, forta si comunicare, o electrizare a factorilor care pot influenta, prin convingere, deschidere si sustinere, o justitie cu adevarat independenta.

Cine se teme de independenta justitiei si face demersuri concertate pentru a-i gasi cusururi este cel care doreste sa isi promoveze intersul personal in detrimentul celui social, este cel care doreste sa obtina pe cai ocolite beneficii nemeritate!

Uniti, suntem o forta de nestavilit in masura sa apere cu adevarat principiile fundamentale ale statului de drept, insa dezbinati, le putem oferi tot noi forta celor ce nu doresc sa vada o justitie puternica si autoritara, ci doar o justitie umilita si pusa la zid pentru toate neimplinirile sistemului!

Intr-o lume in care aproape oricine se pricepe la orice, legand si dezlegand chestiuni juridice cu precizia unui mecanism elvetian, este esential sa ne pastram identitatea, ratiunea, fermitatea, dar si toleranta!

Este esential sa fim puternici, fara sa lovim, sa fim intelepti, fara sa bravam, fermi, fara sa fim rigizi, intelegatori, fara a fi considerati vulnerabili!

Si mai presus de orice, este nevoie sa ne pastram omenia, pentru ca dispunem cu ratiunea noastra de libertatea, proprietatea si destinele unor oameni, fata de care avem o inalta datorie morala si profesionala si al caror respect si incredere nu le vom putea obtine decat numai daca la randul nostru vom oferi respect si incredere.

De aceea avem nevoie de un organism reprezentativ care sa nu abdice de la statutul nobil de garant al independentei justitiei, pentru care acest atribut constitutional sa nu reprezinte doar un antet pe documentele oficiale.

Magistratii trebuie si merita sa fie reprezentati cu fermitate, demnitate si forta argumentului care sunt singurele arme capabile sa aseze acest corp profesional la locul cuvenit.

Pana la urma, nici nu este nevoie de prea mult, fata de cat avem deja! Important este insa curajul de a le folosi cu pricepre pentru a reusi sa convingem ca este nevoie de o justitie cu adevarat independenta, definitiv detasata de factorul politic si in echilibru cu celelalte puteri ale statului.

Avem nevoie de un Consiliu Superior al Magistraturii capabil sa apere magistratii si sa gaseasca toate parghiile necesare pentru a le pune cu adevarat in evidenta activitatea, a le inlesni munca si a se asigura ca aceasta este rasplatita pe masura volumului, calitatii sale, dar si restrictiilor si incompatibilitatilor la care acestia sunt supusi.

Avem nevoie de un Consiliu Superior al Magistraturii care sa fie un organism reprezentativ al corpului de magistrati, care sa asigure cu adevarat independenta justitiei, sa inspire autoritate, seriozitate, competenta si rigoare, sa fie un factor de echilibru si un reper pentru societate.

De fapt, sa fie chintesenta a ceea ce reprezinta magistratul din Romania.

Si sunt atat de convinsa ca se poate!

Stiu ca problemele cu care se confrunta justitia la acest moment sunt multe si delicate, iar asteptarile colegilor magistrati sunt pe masura.

O parte dintre acestea se poate rezolva mai repede daca exista determinare, buna credinta, pricepere, devotament, integritate si comunicare deschisa.

Altele, neputand fi rezolvate peste noapte, pentru ca depind si de alti factori exteriori, necesita strategii bine gandite pe termen mediu si lung, implicare ferma, rabdare si consecventa.

Este necesara mai mult ca oricand consolidarea capacitatii institutionale si decizionale a Consiliului Superior al Magistraturii, care trebuie sa vina in primul rand din interior, printr-o filosofie colectiva clara pe baza unui nou program, prin reformarea modului de lucru, de comunicare, a strategiei de imagine, cu respectarea principiilor fundamentale de la care sa nu existe derogare, fara urma de discriminare, in scopul cresterii gradului de incredere in justitie a cetatenilor, si garantarii independentei acesteia.

Avem nevoie de un Consiliu Superior al Magistraturii intelept, care sa stie exact cum si cand sa actioneze, prompt si coerent, pentru ca numai astfel vom reusi sa convingem societatea ca justitia este un sistem integru, autoritar si eficient, a carui menire este intr-adevar aceea de a garanta respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti!

Si mai presus decat orice, nu poate exista democratie fara justitie!

Dragi colegi,

Pentru toate aceste motive, m-am decis sa candidez pentru Consiliul Superior al Magistraturii, intrucat consider ca am invatat in cei 22 de ani in care am practicat cu dragoste meseria de judecator ca nu este suficient sa stai deoparte si sa critici de pe margine ceea ce nu iti place, ci este esential sa participi activ la luarea deciziilor!

Abia atunci capeti credibilitate, autoritate si forta de a schimba lucrurile!

Cred cu tarie ca forta argumentului si nu argumentul fortei si santajului de orice natura este capabila de coeziune si convingere.

Aavem nevoie de reprezentanti care sa nu abdice de la principiile de baza care i-au determinat sa porneasca pe acest drum si care sa mearga pana la capat in sustinerea corpului de magistrati pe care ii reprezinta.

Ne-am saturat de cuvinte mestesugite, de strategii complexe si seducatoare dar goale pe dinauntru, de forme fara fond incapabile sa faca fata valului de provocari legislative si contextelor socio-politice.

Am obosit ca la fiecare schimbare a ministrului justitiei sau a puterii politice in general, sa constatam ca a fost nevoie de o noua strategie de lucru, pentru ca nu a existat capacitatea de conservare a unor principii de baza, si prin urmare, sa o luam de atatea ori de la capat.

Pentru aceste motive, consider ca este necesar o noua abordare a strategiei de organizare, functionare si comunicare, de un Consiliu Superior al Magistraturii cladit pe baze noi, fundamental restructurate, cu o noua viziune de lucru, de data aceasta de un Consiliu cu adevarat in sprijinul nevoilor magistratilor.

Consider ca este nevoie de oameni capabili si curajosi, care sa spuna lucrurilor pe nume, de spirite vii si constiinte puternice, care sa se lupte cu adevarat pentru multe din lucrurile la care am sperat si nu am reusit sa le obtinem, dar mai ales pentru ca statutul de magistrat sa redobandeasca valoarea pe care o merita intr-un stat de drept.

Am gandit un proiect cu care sa candidez pentru Consiliul Superior al Magistraturii pornind de la o serie de aspecte pe care le-am considerat ca nu sunt in regula, insa admit ca acesta poate fi imbunatatit pe parcurs, pe masura ce ma voi consulta cu colegii mei de la tribunale.

Un astfel de proiect este doar un punct de plecare, pentru ca reprezinta o viziune proprie in legatura cu ceea ce mi-as dori eu sa fie un Consiliu Superior al Magistraturii, insa sunt constienta ca acela care ajunge sa fie ales trebuie sa aiba capacitatea de a asimila si transmite mai departe toate sugestiile venite de la cei pe care ii reprezinta si, mai mult decat atat, de a face in asa fel incat vocea celor care l-au trimis in Consiliu sa fie cu adevarat ascultata.

Asa mi-as fi dorit eu sa se intample in Consiliile anterioare! Sa fim luati in seama, ascultati, consultati, noi, marea masa de judecatori, dar nu de pe o zi pe alta, formal, pentru ca avem foarte multe de spus! Si, mai ales, cuvantul nostru trebuie sa conteze! (...)”

*Cititi aici integral proiectul de candidatura al judecatoarei Madalina-Elena Vladu-Crevon

*Cititi aici CV-ul judecatoarei Madalina-Elena Vladu-Crevon