Lumeajustitiei.ro reia serialul privind modul brutal in care judecatoarele Dumitrita Piciarca si Liliana Badescu de la Curtea de Apel Bucuresti au fost executate si condamnate la cate 4 ani inchisoare cu executare nu pentru fapte de coruptie, ci doar pentru ca au deranjat DNA printr-o solutie data in exercitarea atributiilor de serviciu. Mai exact, pentru pronuntarea unei contestatii in anulare prin care au anulat condamnarea afaceristului Dinel Staicu. Am publicat deja doua episoade (click aici si aici) despre cum Piciarca si Badescu au ajuns dupa gratii (fata de o a treia judecatoare vizata in acest dosar, Veronica Cirstoiu, s-a dispus disjungerea cauzei), iar astazi oferim detalii extrem de importante despre cum DNA s-a folosit chiar de colegi ai celor doua judecatoare pentru a le infunda pe acestea.

In dezvaluirile de astazi veti vedea cum judecatori de la Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul Bucuresti au fost chemati si pusi sa isi explice hotararile judecatoresti, fara sa se tina cont de secretul deliberarii sau de Codul deontologic al magistratilor, declaratiile lor urmand sa fie folosite de DNA pentru executia judecatoarelor Piciarca, Badescu si Cirstoiu. Chiar daca despre convocarea acestor judecatori la DNA s-a mai scris pe scurt in presa cu cativa ani in urma, episodul trebuie privid din alta perspectiva astazi, cand adjunctul DNA Marius Iacob a recunoscut ca exista 300 de dosare la parchetul anticoruptie care privesc magistrati. Caci, din punctul nostru de vedere, nu doar punerea sub urmarire penala este o metoda de presiune din partea DNA asupra unui judecator. Un instrument de intimidare poate fi chiar audierea unui judecator la DNA in legatura cu modul in care a dispus o solutie, acesta stiind ca oricand poate fi acuzat in caz ca nu declara ceea ce procurorul doreste. De asemenea, este clar ca prin simpla audiere in legatura cu motivele pentru care a pronuntat o solutie acestuia i se transmite un mesaj cat se poate de clar ca oricand ar putea fi convocat ca sa dea explicatii despre hotararea pe care a pronuntat-o un alt dosar. Un dosar in care, spre exemplu, a dat o sentinta sau o decizie contrara intereselor DNA.

Incredibil, judecatorii si-au explicat solutiile la DNA

In editia de astazi prezentam in exclusivitate declaratiile pe care cinci judecatori le-au dat la DNA in dosarul in care vizate erau colegele lor, Dumitrita Piciarca, Liliana Badescu si Veronica Cirstoiu. Este vorba despre urmatorii:

-judecatorul Vasile Bajan de la Curtea de Apel Bucuresti (pensionat intre timp);

-judecatoarea Carmen Gaina de la Curtea de Apel Bucuresti;

-judecatorul Niculae Stan de la Curtea de Apel Bucuresti (pensionat intre timp);

-judecatorul Mitu Stegaru de la Tribunalul Bucuresti;

-judecatoarea Liliana Ciuperca de la Tribunalul Bucuresti;

Declaratile acestora (vezi facsimil) se regasesc in Rezolutia din 7 august 2012, prin care procuroarea DNA Florentina Mirica (foto) a dispus scoaterea de sub urmarire penala a lui Badescu, Piciarca si Cirstoiu. Rezolutie care insa a fost infirmata ulterior in 2014 de actualul adjunct al DNA Calin Nistor, dosarul fiind trimis apoi in instanta iar judecatoarele Piciarca si Badescu ajungand sa fie condamnate la ICCJ de un complet format din Iulian Dragomir, Horia Valentin Selaru si Francisca Vasile la cate 4 ani inchisoare cu executare, dupa ce initial fusesera achitate la fond.

Astfel, judecatorii Vasile Bajan, Carmen Gaina, Niculae Stan, Mitu Stegaru si Liliana Ciuperca dau explicatii despre deciziile prin care au dispus condamnarea afaceristului Dinel Staicu, condamnare ce a fost apoi anulata de judecatoarele Dumitrita Piciarca, Liliana Badescu si Veroinica Cirstoiu. Cei cinci judecatori isi explica rationamentul pentru care au dispus solutiile de condamnare, desi procurorii DNA daca doreau sa afle motivele pentru care acestia au dat respectivele hotarari nu trebuiau sa faca altceva decat sa citeasca motivarile. Caci, rationamentul pentru care un judecator a dispus o anumita solutie este cuprins chiar in hotararea judecatoreasca.

Dar nu este doar atat. Unii dintre ei, dupa cum se va putea vedea, comenteaza decizia judecatoarelor Dumitrita Piciarca, Liliana Badescu si Veronica Cirstoiu de admitere a contestatiei in anulare si de anulare a condamnarii dispuse fata de Dinel Staicu. Or, este evident ca cei cinci judecatori nu aveau ce sa faca decat sa isi sustina propriile solutii si sa fie critici la adresa judecatoarelor Piciarca, Badescu si Cirstoiu, atat timp cat acestea din urma le desfiintasera practic hotararile. Asadar, este limpede ca marturiile celor cinci judecatori nu puteau sa aiba nicio valoare juridica in dosar, intrucat asupra lor plana o doza mare de subiectivism.

In plus, sa amintim ce prevede Codul deontologic al magistratilor care interzice procurorilor sa intervina in secretul deliberarii si sa faca aprecieri cu privire la hotararile judecatoresti, in afara celor cuprinse in motivarea cailor de atac.

Iata declaratiile date la DNA de judecatorii Vasile Bajan, Carmen Gaina, Niculae Stan, Mitu Stegaru si Liliana Ciuperca in dosarul judecatoarelor Dumitrita Piciarca, Liliana Badescu si Veronica Cirstoiu:

“Prin sentinta penala nr. 1240/15.06.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 14165/4/2006, s-au dispus:

-in baza art. 26 din Codul penal rap. la art. 246 comb. cu art. 248/1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal, rap. la art. 258 din Codul penal, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. b) din Codul penal, condamnarea inculpatului Staicu Dinel, la 4 ani inchisoare.

(…)

Prin decizia penala nr. 802/A/16.12.2010 Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a Penala, pronuntata in dosarul nr. 14165/4/2006, au fost admise apelurile declarate de Directia Nationala Anticoruptie si de partea civila Banca Internationala a Religiilor, prin lichidator, s-a desfiintat in parte sentinta nr. 1240/15.06.2010 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si rejudecand in fond:

-in baza art. 26 din Codul penal rap. la art 246 comb. cu art. 248/1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal, rap. la art. 258 din Codul penal, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. b) din Codul penal, condamna inculpatul Staicu Dinel, la 12 ani inchisoare.

(…)

Prin decizia penala nr. 741/R/04.04.2011, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I-a Penala, in dosarul nr. 14165/4/2006, au fost admise recursurile declarate de inculpatii Staicu Dinel, Popescu Ion, Raceala Radian si Dutu Viorica; a desfiintat in parte decizia penala nr. 802/A/2010 a Tribunalului Bucuresti si, in fond, rejudecand:

-in baza art. 26 din Codul penal rap. la art. 246 comb. cu art. 248/1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal, rap. la art. 258 din Codul penal, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 alit. b) din Codul penal, a condamnat pe inculpatul Staicu Dinel, la 7 ani inchisoare.

(…)

Prin rezolutia din 03 aprilie 2012, ora 09.00, a fost inceputa urmarirea penala in cauza fata de Badescu Liliana, Cirstoiu Veronica si Piciarca Dumitrita, sub aspectul savarsirii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si favorizarea infractorului, in legatura directa cu o infractiune de coruptie, prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 comb. cu art. 248/1 din Codul penal si art. 246 din Codul penal rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 33 lit. b) din Codul penal.

In fapt, s-a retinut ca Badescu Liliana, Cirstoiu Veronica si Piciarca Dumitrita, in calitate de judecatori la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I-a Penala, in dosarul nr. 9972/2/2011, si-au indeplinit in mod defectuos atributiile de serviciu, cu prilejul emiterii deciziei penale nr. 381/22.02.2012. Prin savarsirea acestei fapte Nutu (fost Staicu) Dinel a obtinut un avantaj patrimonial, constand in desfiintarea obligatiilor civile in cuantum de 18.339.684,5 lei, catre Banca Internationala a Religiilor, prin lichidator RVA Insolvency Specialist SPRL, cu cracter definitiv, cu consecinta vatamarii intereselor legale ale partii civile. Efectele aceleiasi hotarari judecatoresti s-au constituit intr-un ajutor efectiv dat condamnatului Nutu (fost Staicu) Dinel, pentru a asigura folosul infractiunii si pentru a zadarnici, prin anulare, executarea pedepsei definitive din dosarul penal nr. 14165/4/2006, in care persoana ultim mentionata a fost condamnata la pedeapsa de 7 ani inchisoare pentru complicitate la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.

(…)

Avand in vedere ca inculpatul Nutu (fost Staicu) Dinel a invocat in dosarul nr. 14165/4/2006 autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1057/2010 pronuntata de Curtea de Apel Craiova si ca a fost respinsa ca neintemeiata, atat ca motiv de apel, de catre Tribunalul Bucuresti, prin decizia nr. 802/A/2010, cat si ca motiv de recurs, de catre Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia 741/R/2011, s-a procedat la audierea judecatorilor care au analizat aceasta imprejurare, in calitate de martori, dupa cum urmeaza:

-Bajan Vasile, judecator in completul care a pronuntat decizia nr. 741/R/2011, a declarat ca: 'In dosarul nr. 14165/4/2006, in care s-a pronuntat decizia 741/R/2011, a fost invocata autoritatea de lucru judecat in raport cu o solutie de neincepere a urmaririi penale, mentinuta in conditiile art. 278/1 Cpp de Curtea de Apel Craiova, atat ca motiv de apel, cat si ca motiv formulat in scris in recurs. In sustinerea orala a motivelor de recurs, aparatorul inculpatului Sticu Dinel, domnul profesor Neagu Ion, nu a mai sustinut aceasta exceptie a autoritatii de lucru judecat la care am facut referire anterior. Imi aduc aminte ca eu, personal, am pus o intrebare avocatului Neagu Ion cu privire la sustinerea acestui motiv de recurs, iar raspunsul a fost in sensul ca lasa la aprecierea instantei.

Atat instanta de apel, Tribunalul Bucuresti, cat si completul din care am facut eu parte, ca instanta de recurs, am respins, motivat aceasta exceptie a autoritatii de lucru judecat. Motivele pentru care instanta de recurs a respins recursul referitor la o pretinsa autoritate de lucru judecat au avut in vedere, in primul rand, imprejurarea ca nu era vorba despre aceleasi fapte.

Formuland sintetic, pot preciza ca in cadrul procesului in care Staicu Dinel a fost judecat pentru complicitate la infractiunea de abuz in serviciu, respectiv dosarul nr. 14165/4/2006, erau vizate acte materiale care priveau alte contracte comercial-bancare decat cele care au facut obiectul cercetarilor in dosarul penal nr. 83/P/2008 al Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Craiova, in acest ultim dosar fiind pronuntata o solutie de neincepere a urmaririi penale, mentinuta prin decizia nr. 1057/2010 a Curtii de Apel Craiova. Faptele erau distincte, nu numai din perspectiva ca priveau contracte comercial bancare diferite, priveau alte incadrari juridice – evaziune fiscala, spalare de bani si asociere in vederea savarsirii de infractiuni, mai mult decat atat era vorba de fapte comise in cadrul activitatii altei banci decat Banca Internationala a Religiilor, respectiv Rich Bank.

Fiind intrebat asupra unei probleme juridice ridicate de pronuntarea deciziei nr. 381/2012 a Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-a admis contestatia in anulare formulata de Nutu (fost Staicu) Dinel, impotriva deciziei 741/R/2011 a Curtii de Apel Bucuresti, imi exprim opinia juridica in sensul ca si daca ar fi fost vorba despre aceleasi fapte in cele doua dosare – nr. 14165/4/2006 si 45/63/2010, tot nu putea fi vorba despre vreo autoritate de lucru judecat, intrucat intr-unul dintre aceste dosare era vorba despre o hotarare judecatoreasca pronuntata, in conditiile articolului 278/1 Cpp impotriva unei solutii de neincepere a urmaririi penale, ceea ce inseamna ca nu era o hotarare judecatoreasca pronuntata pe fondul cauzei, asa cum s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie printr-un recurs in interesul legii. De altfel, acest recurs in interesul legii a confirmat o practica unitara, care se referea la aceeasi problema de drept, si anume ca solutiile de netrimitere in judecata ale procurorului, care, de altfel, pot fi infirmate oricand, nu pot fi considerate hotarari cu putere de autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei, fie ele mentinute de o instanta judecatoreasca, printr-o procedura care nu presupune contradictorialitate, administrare de probe, aparare obligatorie si toate garantiile unui proces penal.

In conditiile in care autoritatea de lucru judecat in raport cu aceeasi hotarare judecatoreasca – in speta Decizia 1057/2010 – a fost invocata atat ca motiv de apel cat si ca motiv de recurs in dosarul 14165/4/2006 iar instanta de recurs s-a pronuntat asupra acestei cauze de incetare a procesului penal, opinia mea este ca o contestatie in anulare formulata in conditiile art. 386 lit. d Cpp, cu referire la acelasi motiv de incetare a procesului penal – aceeasi decizie 1057/2010 – este inadmisibila'.

Gaina Carmen-Veronica, judecator in completul care a pronuntat decizia nr. 741/R/2011, a declarat ca: '...eu nu am considerat ca exista o identitate intre actele materiale care faceau obiectul judecarii cauzei 14165/4/2006 si actele materiale in raport cu care s-au invocat disp. art. 278 ind. 1 alin. 11 din Cpp, arat ca primul dosar privea o infractiune de abuz in serviciu savarsita de persoane din conducerea Bancii Internationale a Religiilor, in legatura cu care inculpatul Staicu Dinel era acuzat de participatie in forma complicitatii, in timp ce actele materiale din hotararile existente la dosar erau distincte de actele materiale din dosarul prim mentionat, privind incadrari juridice diferite si fiind vorba de fapte distincte'.

Stan Niculae, judecator in completul care a pronuntat decizia nr. 741/R/2011, a declarat ca: '...Problema juridica referitoare la acea pretinsa autoritate de lucru judecat fusese examinata si de instanta de apel, care, la randul ei, respinsese motivul de apel, motivat, ca neintemeiat. In prezent, imi mentin convingerea pe care am avut-o la pronuntarea deciziei 741/R/2011, nefiind intemeiat motivul de recurs referitor la acea autoritate de lucru judecat.

La motivarea hotararii instantei de recurs s-au avut in vedere mai multe argumente, dintre care mentionez cu titlul exemplificativ urmatoarele: cele doua hotarari judecatoresti priveau fapte distincte, una dintre hotarari nu era o hotarare care sa judece fondul cauzei sau care sa se refere la situatia de fapt dedusa judecatii in dosarul nr. 14165/4/2006, fiind vorba despre acte ale procurorului, chiar acte premergatoare, care, chiar daca au fost mentinute printr-o hotarare judecatoreasca, nu pot avea putere de lucru judecat.

Fiind intrebat, raspund ca hotararea prin care s-a admis contestatia in anulare formulata de Nutu (fost Staicu) Dinel este una inedita, deoarece nu mai cunosc niciun alt caz in care sa se fi exprimat o asemenea interpretare juridica.

Asa cum, de altfel, m-am pronuntat prin decizia 741/R/2011, pot argumenta si astazi ca faptele deduse judecatii dosarului 14165/4/2006 si cele examinate cu prilejul pronuntarii deciziei penale 1057/2010, erau distincte si nu am avut niciun dubiu in raport cu aceasta diferentiere intre infractiunile care au facut obiectul celor doua cauze'.

Stegaru Mitu, judecator in completul care a pronuntat decizia nr. 802/A/2010, a declarat ca: '…Din cate imi amintesc, in dosarul nr. 14165/4/2006, in care am pronuntat decizia penala nr. 802/A/2010, printre motivele de apel, a fost invocata si autoritatea de lucru judecat, in raport cu mai multe hotarari judecatoresti, atat civile, cat si penale.

In ceea ce priveste hotararile judecatoresti penale, era vorba despre mai multe decizii pronuntate in conditiile art. 278/1 Cpp, impotriva unor solutii de neincepere a urmaririi penale.

Printre hotararile judecatoresti penale in care s-a invocat autoritatea de lucru judecat in apel, s-a aflat si decizia penala nr. 1057/2010 a Curtii de Apel Craiova, prin care s-a mentinut o solutie de neincepere a urmaririi penale, sub aspectul savarsirii infractiunilor de evaziune fiscala, asociere in vederea savarsirii de infractiuni si spalare de bani.

Am respins acest motiv de apel, ca fiind neintemeiat, din mai multe considerente.

Asa cum s-a consemnat si in motivarea deciziei penale nr. 802/A/2010, motivul de apel anterior mentionat era neintemeiat, deoarece era vizata o hotarare judecatoreasca prin care se mentinea o solutie de neincepere a urmaririi penale a procurorului si nu era vorba despre o hotarare pe fondul cauzei.

Din cate imi amintesc, obiectul cauzei in care se pronuntase neinceperea urmaririi penale privea o infractiune de evaziune fiscala savarsita in legatura cu activitatea uneia din firmele cesionare ale creantelor cedate de Banca Internationala a Religiilor.

In ceea ce priveste obiectul cauzei in care eu am facut parte din completul care a pronuntat decizia nr. 802/A/2010, aceasta se referea la o infractiune de abuz in serviciu savarsita de functionari din cadrul Bancii Internationale a Religiilor, cu ajutorul inculpatului Dinel Staicu.

In consecinta, intre cele doua cauze in raport cu care s-a invocat autoritatea de lucru judecat, nu exista ca element comun decat subiectul activ al infractiunilor, faptele fiind complet diferite si chiar ulterioare celei din cauza in care s-a dispus neinceperea urmaririi penale in raport cu cele deduse judecatii in dosarul nr. 14165/4/2006.

Din punctul meu de vedere, nu exista niciun dubiu asupra diferentei existente intre faptele care faceau obiectul celor doua cauze in raport cu care s-a invocat autoritatea de lucru judecat, nefiind necesara o interpretare a probelor, in mod clar era vorba despre fapte subsecvente, unele in raport de celelalte.

Fiind intrebat, fara legatura cu vreo decizie din vreun dosar anume, din punctul meu de vedere, motivul contestatiei in anulare prevazut de art. 386 lit. d Cpp, este subsidiar motivului de contestatie in anulate prevazut de art. 386 lit. c Cpp si este inadmisibil daca a fost analizat de catre instantele care au solutionat fondul cauzei, pe calea extraordinara de atac neputand fi reanalizate argumentele instantelor care au pronuntat solutii pe calea ordinara de atac. Aceasta opinie juridica este una consacrata, atat de doctrina, cat si de practica judiciara in materie, nefiind vorba despre o problema juridica controversata, ci una elementara care se invata inca din primii ani ai facultatii de drept'.

Ciuperca Liliana, judecator in completul care a pronuntat decizia nr. 802/A/2010, a declarat ca: '…Din punct de vedere al problemei juridice puse in discutie de respectivul motiv de apel, am avut in vedere, in primul rand, jurisprudenta in materie si am constatat ca nu gasim un precedent care sa fi tratat problema autoritatii de lucru judecat in raport cu o hotarare pronuntata in conditiile art. 278/1 Cpp. Singurul caz de practica judiciara pe care l-am identificat, si care trata printr-un rationament analog problema plangerilor formulate impotriva solutiilor procurorului in conditiile art. 278/1 Cpp, a fost un recurs in interesul legii, nr. 17/2007, potrivit caruia revizuirea unei sentinte pronuntate in conditiile art. 278/1 Cpp este inadmisibila deoarece nu s-a analizat fondul cauzei. In motivarea acestui RIL, se analizeaza problema juridica ridicata de ceea ce inseamna a judeca fondul cauzei, si anume o hotarare prin care se dispune achitarea sau condamnarea inculpatului. In mod evident, o plangere impotriva unei solutii de neincepere a urmaririi penale nu putea fi interpretata ca o judecata pe fondul cauzei. In prezent, imi mentin punctul de vedere asupra problemei juridice ridicare de motivul de apel la care am facut referire anterior si nu cunosc niciun alt caz de practica judiciara care sa exprime o opinie contrara, cu exceptia deciziei prin care s-a admis contestatia in anulare a condamnatului Nutu Dinel.

Am analizat motivul de apel si din punctul de vedere al unei presupuse identitati intre activitatea infractionala a inculpatului Nutu Dinel, dedusa judecatii in dosarul 14165/4/2006, si cea analizata in cadrul solutiei de neincepere a urmaririi penale, solutie mentinuta prin decizia Curtii de Apel Craiova, ocazie cu care am constatat ca nu exista o identitate intre faptele analizate in cele doua cauze penale, ci era cel mult vorba despre o suprapunere de acte materiale, dar aceste acte materiale se identificau doar partial cu continutul constitutiv al infractiunii care era dedusa judecatii. Nu exista niciun dubiu asupra faptului ca autoritatea de lucru judecat invocata ar fi fost neintemeiata. Am remarcat ca decizia Curtii de Apel Craiova era pronuntata in septembrie 2010, in raport cu fapte care aveau ca izvor comun sesizarea initiala de la care pornise si dosarul nr. 14165/4/2006.

Era vorba despre o decizie care se pronuntase in conditiile in care deja existase o condamnare a instantei de fond, iar diferenta de probatorii avuta in vedere in cele doua cauze era semnificativa. Era o diferenta care nu poate fi discutata, intre probatoriul pe care noi, ca instanta de apel, l-am avut in vedere la judecarea cauzei si cel avut in vedere la mentinerea solutiei de neincepere a urmaririi penale. Eu nu am vazut dosarul in care s-a mentinut solutia de neincepere a urmaririi penale dar, din experienta mea de 15 ani ca judecator, pot afirma ca actele premergatoare nu pot contine probele administrate in timpul urmaririi penale si in timpul judecatii. De altfel, in procedura prevazuta de art. 278/1 Cpp instanta de judecata nu poate administra probatorii, ci examineaza cauza pe baza actelor premergatoare efectuate de procuror'”.