Pe 8 martie 2012, Inspectia Judiciara a CSM anunta ca s-a sesizat din oficiu ca urmare a publicarii pe site-ul juridice.ro a articolului Nimic despre cum un tovaras procuror a devenit presedintele tuturor judecatorilor, in cuprinsul caruia "se faceau referiri la cariera profesionala a presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie", Livia Stanciu (foto). Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii emitea hotararea nr. 808/16.10.2012 prin care constata ca autoarea articolului, judecatoarea Daniela Panioglu de la Sectia a I-a penala a Curtii de Apel Bucuresti, a incalcat Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor.

Aparent inexplicabil, subiectul a fost readus de curand in discutie chiar de Consiliul Superior al Magistraturii, gest pe care unii l-au catalogat un santaj ordinar, o actiune la intimidarea acelor magistrati care ar mai indrazni sa-si exprime opiniile cu privire la functionarea sistemului. Pentru cei care nu au aflat, in urma cu cateva zile, la rubrica „Noutati” a site-ului CSM, cineva a postat decizia ICCJ de confirmare a hotararii Plenului CSM de constatare a incalcarii Codului deontologic. Documentul a fost retras in cateva ore, iar asta numai dupa interventia prompta a judecatoarei Adina Daria Lupea-Aghinita de la Curtea de Apel Cluj. Explicatiile reprezentantilor Consiliului, cum ca decizia instantei supreme din 01.11.2013 a ajuns dintr-o „eroare” pe frontispiciul paginii de internet a CSM, sunt fara comentarii.

Judecatoarea Daniela Panioglu nu a ramas insa impasibila in fata gestului Consiliului Superior al Magistraturii si, printr-un editorial de exceptie intitulat Disciplinarea si deontologizarea masei de judecatori si postat pe site-ul cotidianul.ro, luni 7 martie 2016, ofera Inspectiei Judiciare si CSM-ului, la fix 4 ani distanta, un nou prilej de reflectie pe taramul libertatii de exprimare.

Prezentam in continuare editorialul judecatoarei Daniela Panioglu publicat pe site-ul cotidianul.ro:

"Intr-o Romanie care geme sub povara coruptiei, pentru eliminarea careia sunt folosite bugete si sferturi de masura sau mai putin de atat, a fost gasita, in sfarsit, solutia salvatoare: sanctionarea deontologica a judecatorului Gabriela Baltag, de la Tribunalul Neamt, care a avut obraznicia sa-i solicite demisia insusi presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Insa marea opera de infaptuire a noului stat democratic nu se opreste aici. Sunt vanate, in continuare, de data aceasta disciplinar, alte doua exemplare indraznete, judecatorii Risantea Gagescu si Damian Dolache, fostul complet de apel care a pronuntat o fosta decizie penala definitiva, cu privire la acelasi subiect pasiv. Cu totii sunt plimbati, de luni intregi, intr-o suferinta muta si prelunga, prin fata inspectorilor judiciari si a Consiliului Superior al Magistraturii. In tot acest timp, cei doi judecatori de la Curtea de Apel Bucuresti, cu sabia excluderii din magistratura deasupra capului, in noile lor complete de judecata, pentru ca au fost despartiti nu numai din completul de apel, dar si din sectie, precum si judecatorul pus pe drumuri de la mare distanta trebuie sa judece maldarele de dosare rasturnate in fata lor, adica munti de destine umane. Ce mai conteaza?!

Consider ca cea mare parte din independenta judecatorului a fost pierduta odata cu introducerea, pe vremea ministeriatului Macovei Monica-Luisa, a sanctiunii disciplinare constand in exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca fapta nu constituie infractiune, precum si a sanctiunii deontologice, dar cu efectul unei veritabile sanctiuni disciplinare, prin blocarea la promovare, pe o perioada de 3 ani, constand in exprimarea parerii cu privire la probitatea profesionala si morala a colegilor.

Operatiunea juridica de verificare a solutiei judecatorului nu poate fi realizata decat de catre instantele de control judiciar. Sacramental. Prin urmare, in mod normal, nimanui, in afara unei instante de judecata legal investita, nu ar trebui sa i se permita sa analizeze legalitatea si temeinicia unei solutii pe fond. Cu toate acestea, in schizofrenia realitatii noastre juridice, inspectiei judiciare i-a fost acordata insasi puterea de cenzura a unei solutii definitive, care, astfel, o transforma intr-o autentica si exceptionala instanta de control judiciar, cu atributii in acest sens, dar care nu este reglementata ca atare de nici o lege, fundamentala, speciala sau ordinara. Practic, inspectia judiciara are dreptul de a examina si reinterpreta probele din dosar, putand sa ajunga la o concluzie proprie, diferita de opinia completului de judecata reflectata in solutie. Inspaimantator. O suprainstanta, in afara legii. O fisura legislativa intentionata si extrem de periculoasa, dupa cum, de altfel, s-a dovedit, introdusa in mod demagogic, pentru a se crea iluzia ca, prin aceasta, judecatorii nedrepti vor fi pedepsiti. Judecatorii corupti si imorali sunt cunoscuti foarte bine, de mult timp, si nu sunt deranjati decat parte dintre acestia si in anumite circumstante. Unii sunt extrasi, din cand in cand, tocmai pentru a mai da, la momentul care impune, o grea lovitura imaginii justitiei, pe baza certitudinii ca multimea o va considera corupta si indecenta in mod global.

Cu referire la calitatea mea de judecator declarat definitiv lipsit de deontologie profesionala, impotriva aceluiasi subiect pasiv, am constatat ca, dupa sanctionarea deontologica a colegului meu de la Tribunalul Neamt, pentru care eu, din nefericire, am fost un tulbure izvor de drept, a fost publicata, pe data de 22.II.2016, pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, cu energie si viteza de reactie, direct la rubrica noutatilor, decizia de acum mai bine de doi ani, din data de 1.XI.2013, prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis, in mod definitiv, valabilitatea sanctionarii mele deontologice, pentru a-mi fi exprimat parerea cu privire la probitatea profesionala a actualului presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fost procuror in vremea comunismului. Un singur coleg judecator, de la Curtea de Apel Cluj, a reactionat public, sesizand ca masura publicarii dupa atata vreme a deciziei respective nu poate sa insemne altceva decat un avertisment in masa, pentru magistratii care vor mai avea indrazneala. Un singur judecator si a fost de ajuns ca postarea sa fie retrasa. Dovada ca, la scara mult mai mare, uneori, un singur om poate schimba lumea.

P.S.: Prin adresa nr. 4.761/24.II.2016, Consiliul Superior al Magistraturii mi-a adus la cunostinta faptul ca publicarea deciziei din data de 1.XI.2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la rubrica 'Noutati', a fost determinata de o eroare, care, ulterior, a fost remediata".

Iata si articolul de opinie, postat pe site-ul de specialitate juridice.ro, in urma caruia CSM a constatat ca judecatoarea Daniela Panioglu a incalcat Codul deontologic:

"In anul 1980, cand lagarul comunist devenea tot mai cumplit, actualul presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie era numit procuror in orasul in care m-am nascut. Orasul avea industrie metalurgica si santier naval, prin urmare colcaia de securisti, de la micii turnatori pana la cei mai abili si privilegiati tortionari.

Eu aveam 12 ani si eram in clasa a VI-a. Pentru ca era mai mereu la serviciu si ca sa stea cat mai mult timp cu noi, mama ne lua, pe mine si pe fratele meu mai mic, la defilarea de 23 august. Odata am fost scosi sa-l vedem, pe un stadion, pe Nicolae Ceausescu, care venea in orasul nostru cu elicopterul. Imi amintesc ca am stat ore nesfarsite in picioare, sub un soare ucigator. Erau oameni multi si ponositi. Cu totii stateam drepti si repetam lozincile. Langa mine o femeie, care, de-atata oboseala, doar mima uralele. Atunci, intorcand capul sub soarele naucitor, am vazut ca un barbat a apucat-o de brat si i-a spus, discret, sa-l urmeze. Doar pentru ca vorbise fara glas. Nu am mai avut curiozitatea sa-l vad pe marele conducator. Am plecat si, dupa ce ne-am indepartat bine de stadion, o tot intrebam pe mama: De ce? In tot acest timp, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie era procuror, in plina ascensiune. Cum o fi luptat tovarasa procuror pentru starpirea dusmanului oranduirii socialiste si infaptuirea omului nou? Desigur, cu arma sa, dosarele.

Incepusem sa-mi imaginez ce se poate intampla in beciuri, de unde unii ieseau fara de onoare, ingenunchiati si-nfricosati, iar multi nu mai ieseau vii. Cine ii lovea? Cum aratau lovitii si cei care loveau? Unde sunt urmele? Nici acum nu se vrea sa se stie.

Pe urma, in clasa a VII-a, la practica agricola, pe camp, unde culegeam rosii, am vazut detinutele. Purtau costum gros, cu fusta in dungi, si batic pe cap. Doream sa retin un chip. Mi se parea incompatibila calitatea de femeie cu statutul de detinut. Ne chemau la ele, plangand, ca pe copiii lor. Apareau, autoritar, alte femei, imbracate in uniforme brazdate de curele din piele. Mama mi-a spus ca multe dintre ele erau condamnate pentru avort. Femeile alegeau sa-si ucida nenascutii, pentru ca n-aveau cu ce sa-i creasca. Pe langa aceasta tragedie interioara, erau haituite de militie si de procurori. Cum s-o fi descurcat, atunci, tovarasa procuror, bineinteles tot intru formarea omului nou?

Pentru mine, lumea, care deja se conturase, era compusa din saracia crunta, tacerea si teroarea de la suprafata pamantului si iadul necunoscut din beciuri, de unde niciodata nu se auzeau strigatele. Procurorii erau undeva deasupra, intr-o lume sclipitoare, intangibila, de sub care nimeni din lumea mea nu putea sa zareasca cerul. Toti acesti tovarasi, uzurpatori ai lui Hristos si ai Legii Lui, au pazit, cu strasnicie, temnita comunista. Si tovarasa procuror a plutit deasupra noastra, omniprezenta si pazitoare, timp de 14 ani, pana in anul 1994, cand s-a metamorfozat in judecator. Adica pana cand eu am implinit varsta de 26 de ani. In tot acest timp, mi-am facut lectiile la lumanarea lipita de marginea borcanului, hrana era rationalizata, apa rece curgea doua ore pe zi, nu mai era demult apa calda, am tremurat de frig in casa, stateam in statiile de autobuz pana incremeneam, apoi eram norocosi daca mai prindeam un loc pe scara, sa mergem la scoala.

Acum imi dau seama ca tot acest timp, cat toata copilaria si adolescenta mea, nu a fost irosit, pentru ca tovarasa procuror a infaptuit atatea, cat sa devina insusi presedintele tuturor judecatorilor. Presedintele tarii a numit-o, in anul 2010, intr-un stat european, in care se tot reformeaza la justitie. Adica, la omul vechi, sub chip nou. De aceea, rezultatul este si va fi un vesnic esec.

Daniela PANIOGLU

judecator, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a I-a penala"