Judecatorul Mitu Stegaru, de la Tribunalul Bucuresti, si-a motivat intr-un mod neobisnuit decizia de arestare a oamenilor de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, Liviu Luca si a altor opt inculpati. Mai mult, judecatorul a respins ca inadmisibila o cerere de recuzare pe care avocatii lui Vantu au facut-o la adresa sa, fara insa a prezenta cererea de recuzare unui alt complet de judecata! Pe langa copierea a zeci de pagini din referatul cu propunerea de arestare semnata de procurorii Parchetului General, judecatorul Mitu Stegaru a facut niste referiri la Vantu si la avocatii sai, considerate cel putin nepotrivite. Astfel, Mitu Stegaru a insinuat ca omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu a reusit sa elimine din dosarul sau un judecator “indezirabil”, cu referire la dosarul in care Vantu a recuzat-o pe judecatoarea Camelia Bogdan, iar cererea sa a fost admisa de judecatoarea Elena Burlan, ambele de la Tribunalul Bucuresti, sugerand cumva ca judecatoarea Burlan ar fi fost cea care l-ar fi ajutat pe omul de afaceri sa scape de magistratul Bogdan din cauza respectiva. Mai mult, Stegaru a apreciat ca “speculatiile fara probe” sunt specifice profesiei de avocat si apoi a filosofat pe tema “judecator-suveran, inculpat-vasal”, ca motiv de recuzare.

Mitu Stegaru a decis singur ca nu trebuie sa fie recuzat din dosarul Petromservice si l-a acuzat pe Vantu ca elimina judecatorii pe care nu si-i doreste, insinuand astfel ca judecatoarea Burlan ar fi de partea omului de afaceri

La inceputul sedintei de judecata, aparatorii omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu au depus o cerere de recuzare a instantei, adica a judecatorului Mitu Stegaru, pe motiv ca acesta s-a mai pronuntat in alta cauza, tot pe arestarea lui SOV, si, ca atare, nu poate sa fie impartial. Judecatorul Stegaru nici macar nu a catadicsit sa transmita cererea de recuzare catre un alt complet, care sa o solutioneze, ci a judecat-o singur, in doi timp si trei miscari si a decis: inadmisibila! Motivele care l-au determinat insa pe Stegaru sa considere cererea de recuzare inadmisibila au fost de-a dreptul filosofice: “In sfarsit in ceea ce priveste cererea de recuzare formulata de catre inculpatul S. O. V., (in nota obisnuita de altfel inculpatul, in cauzele pe care le are pe rolul instantelor, prin aparatorii alesi, incearca sa scape de judecatori pe care ii considera 'indezirabili' si din nefericire uneori si reuseste) instanta o apreciaza ca inadmisibila, fiind respinsa ca atare, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele: intr-o constructie logico – juridica 'demna de o cauza mai buna sau de maieutica lui Socrate' aparatorul a invederat faptul ca in cauza sunt incidente prev. art. 47 alin. 2 C.p.p. in sensul ca, judecatorul investit cu solutionarea prezentei cauze, si-ar fi exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data intr-o cauza, aratand in acest sens ca acesta prin incheierea din 29.04.2011, in opinie majoritara, a decis arestarea clientului sau intr-o alta cauza, retinand ca temei prev. art. 148 lit. d C.p.p., in sensul ca 'inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune' astfel ca in prezenta cauza a devenit incompatibil. Instanta apreciaza insa ca in cauza sunt incidente prev art. 51 alin. 3 C.p.p., in sensul ca motivul invocat de catre aparator nu se circumscrie nici pe departe prev. art. 47 alin. 2 C.p.p., astfel ca nu se impune trimiterea cauzei la un alt complet, care sa se pronunte, asupra temeiniciei motivului invocat. Astfel cu minimum de 'imaginatie al oricarui aparator care se respecta' nu exista motiv de recuzare care nu poate fi 'agatat' de vreunul din cazurile de incompatibilitate, prevazute de lege, situatie in care, prev art. 51 alin. 3 C.p.p. cu usurinta sunt golite de continut (pe o astfel de constructie logico-juridica formulata de catre o parte din proces ar trebui inaintata spre solutionare unui alt complet si o cerere de recuzare, formulata pe un motiv ca 'intr-o viata anterioara judecatorul a fost suveran, iar inculpatul vasal, intre acestia existand insa relatii de dusmanie', invocandu-se in acest sens prev. art. 48 alin. 1 lit. d C.p.p.), in consecinta este lesne de observat ca textul de lege prev. de art. 47 alin. 2 C.p.p. se refera la o antepronuntare cu privire la solutia din cauza prezenta si nicidecum din alte cauze care nu au absolut nimic in comun, cererea de recuzare fiind deci inadmisibila, simpla enuntare a prev. art. 47 alin. 2 C.p.p. nefiind suficienta fara un minimum de 'pipaire' a motivului de recuzare invocat chiar de catre judecatorul recuzat”. De altfel, in afara de cele aproape 40 de pagini de incheiere, in care judecatorul a copiat sustinerile din referatul cu propunerea de arestare, judecatorul Mitu Stegaru a motivat propriu-zis doar exceptiile ridicate de avocati. Astfel, aparatorii inculpatilor au sustinut ca nu Parchetul General ar fi avut competenta in aceasta cauza, ci eventual DIICOT-ul, dat fiind felul infractiunilor pentru care inculpatii sunt pusi sub acuzare, precum si valoarea prejudiciului produs.

Judecatorul Stegaru considera ca “speculatiile” sunt “specifice profesiei de avocat”

De asemenea, avocatii au sustinut ca la intocmirea referatului cu propunere de arestare preventiva au participat doi procurori, unul dintre acestia fiind procurorul Horia Valentin Selaru, care are functia de procuror sef sectie, iar la dosarul cauzei nu s-ar fi gasit nicio delegare valabila care sa ii permita acestuia sa se ocupe de urmarirea penala. In motivarea respingerii exceptiei cu privire la procurorul care a semnat referatul cu propunerea de arestare, judecatorul Mitu Stegaru a precizat: “lipsa unei asa zise 'claritati a numelui si persoanei' care a dispus ca urmarirea penala in cauza sa fie efectuata de cei doi procurori, nu pot conduce la existenta unei nulitati absolute (...) in conditiile in care aparatorul nu a fost in masura sa prezinte un minimum de probatoriu in sustinerea afirmatilor sale, rezumandu-se astfel la speculatii specifice profesiei sale. Referitor la cea de-a doua exceptie a necompetentei organului care a efectuat urmarirea penala, invocata de catre avocata, in sensul ca din descrierea faptelor in referatul de propunere de arestare preventiva au existat indicii cu privire la savarsirea unor infractiuni de competenta DNA si prin urmare, incadrarea juridica a faptelor este gresita, urmarirea penala fiind efectuata de catre un organ necompetent, instanta nu o poate primi cel putin din doua motive: in primul rand, urmarirea penala este inca in faza incipienta si pe parcursul derularii acesteia pot intervenii date care pot conduce la schimbarea incadrarii juridice a faptelor si posibil declinarii de competenta in favoarea unui alt organ de urmarire penala, (nu numai DNA dar si DIICOT), iar in al doilea rand judecatorul, in conditiile in care dosarul se afla in faza de urmarire penala si este investit cu o propunere de luare a unei masuri de arestare preventive, are la indemana doar doua solutii, fie respinge propunerea de arestare preventiva, atunci cand constata ca in cauza sunt indicii in savarsirea unei alte infractiuni decat cea retinuta de procuror, fie respinge propunerea de arestare preventiva, atunci cand constata ca in cauza ea este solicitata de catre un organ necompetent (nu se poate schimba incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului, atata vreme cat dosarul se afla in faza de urmarire penala si nici nu se poate 'declina' propunerea de arestare in favoarea unui alt organ de urmarire penala, in conditiile in care astfel cu s-a aratat mai sus propunerea de arestare preventiva ar veni din partea unui organ necompetent, instanta de judecata ar deveni intr-o astfel de situatie un veritabil regulator de competenta intre organele de urmarire penala substituindu-se procurorilor ieranhici superiori, fapt inadmisibil si totalmente nelegal)”.

* Cititi aici motivarea arestarii lui Sorin Ovidiu Vantu, Liviu Luca si a altor opt inculpati in cauza Petromservice