ACTUALIZARE 16:40

Judecatorii Octavian-Ionel Grozav si Ana-Elena Dobre de la Curtea de Apel Bucuresti au respins toate solicitarile avocatului Virgil Boglea, aparatorul lui Mario Iorgulescu. Este vorba atat despre cererea privind revocarea mandatului european de arestare preventiva, cat si despre solicitarile vizand efectuarea expertizei medico-legale a lui Iorgulescu si administrarea ca probe a expertizelor efectuate de catre medicii din Italia. Amintim ca pe baza acestor expertize, Curtea de Apel din Milano a refuzat executarea mandatului european de arestare emis de CAB pe numele lui Mario Iorgulescu, pe motiv ca acesta sufera de o boala psihica ireversibila, cu grad de handicap grav, ce nu-i permite sa stea in instanta ori sa execute vreo pedeapsa (click aici pentru a citi).

Iata minuta incheierii CAB:

„Respinge cererea de efectuare a expertizei medico-legale a inculpatului in vederea suspendarii judecatii, formulata de inculpatul Iorgulescu Gino-Mario. Respinge cererea de probe formulata de inculpatul Iorgulescu Gino-Mario. Respinge, ca inadmisibila, cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului Iorgulescu Gino-Mario. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitie, prin mijlocirea grefei instantei, azi, 05.11.2024”.

-------

Avocatul Virgil Boglea (foto) solicita Curtii de Apel Bucuresti revocarea mandatului european de arestare emis in 2020 de catre Tribunalul Bucuresti fata de Mario Iorgulescu in dosarul in care este judecat pentru accidentul rutier in care a fost implicat in 2019, accident soldat cu moartea unui om.

Avocatul explica faptul ca din moment ce Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus schimbarea incadrarii juridice – din omor in ucidere din culpa –, nu mai subzista temeiul legal pentru care TMB a emis mandatul in 2020.

In drept, este vorba despre art. 242 alin. 1 din Codul de procedura penala: „Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, in cazul in care au incetat temeiurile care au determinat-o ori au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea in libertate a suspectului ori a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza”.

Avocatul Boglea argumenteaza si din perspectiva proportionalitatii, aratand ca schimbarea incadrarii juridice intr-o fapta mai putin grava ar trebui sa atraga o masura mai putin dura decat arestul preventiv.

ICCJ trebuie sa clarifice problema

In aceleasi note scrise depuse la dosarul nr. 20691/3/2020*, Virgil Boglea cere Curtii de Apel Bucuresti sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru pronuntarea unei dezlegari de drept privind atragerea nelegalitatii mandatului de arestare in situatia schimbarii incadrarii juridice a faptei.

Incheiem, mentionand ca judecatorii CAB Octavian-Ionel Grozav si Ana-Elena Dobre sunt asteptati sa se pronunte marti, 5 noiembrie 2024, cu privire la cererea de anulare a mandatului de arestare fata de Mario Iorgulescu.

Iata intreaga argumentatie a avocatului lui Mario Iorgulescu (vezi facsimil):

„Solicitam, in mod respectuos, revocarea masurii preventive dispuse impotriva inculpatului, intrucat aceasta este nelegala din perspectiva schimbarii incadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventiva.

Prin incheierea din data de 15.05.2020, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 4406/3/2020*, s-a dispus luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul Iorgulescu Gino-Mario, pentru o perioada de 30 de zile incepand cu data incarcerarii efective, fiind emis si mandatul de arestare preventiva nr. 93/UP/15.05.2020.

In baza mandatului de arestare preventiva mentionat mai sus, Tribunalul Bucuresti a emis mandatul european de arestare nr. 17/18.05.2020.

Mentiunea esentiala ce vizeaza Incheierea prin care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive si Mandatul de arestare prezentiva rezida in aceea ca ambele acte de procedura au in vedere infractiunea de omor si conducere sub influenta alcoolului sau a altor substante.

Odata cu schimbarea incadrarii juridice, apararea apreciaza ca devin incidente prev. art. 242 alin. (1) C. proc. pen., iar cele doua acte de procedura amintite sunt nelegale.

In vederea fundamentarii concluziilor scrise, intelegem sa ne prevalam de urmatoarele considerente:

I. Nelegalitatea mandatului de arestare preventiva

Conform dispozitiilor art. 230 alin. (3) lit. f) din Codul de procedura penala, mandatul de arestare preventiva trebuie sa contina specificatii clare cu privire la fapta de care este acuzat inculpatul, incluzand incadrarea juridica, infractiunea si pedeapsa prevazuta de lege. Aceasta prevedere impune ca mandatul sa fie emis exclusiv pentru infractiunea determinata de instanta si pentru care s-au constatat temeiurile legale ale masurii preventive.

In cazul in care, ulterior emiterii mandatului, se dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei, mandatul de arestare preventiva devine nelegal din perspectiva art. 242 alin. (1) Cod procedura penala. Aceasta deoarece schimbarea incadrarii juridice poate afecta temeiurile ce au fundamentat masura arestarii, aducand o noua imprejurare care influenteaza legalitatea acesteia. Astfel, masura preventiva trebuie revocata, dispunandu-se punerea in libertate a inculpatului.

In plus, prin schimbarea incadrarii juridice, fapta pentru care a fost emis mandatul nu mai coincide cu cea actuala, neexistand astfel o corespondenta juridica intre masura arestarii si infractiunea retinuta in sarcina inculpatului. Conform principiului legalitatii si caracterului strict al masurilor preventive, orice modificare a incadrarii juridice impune reevaluarea necesitatii si temeiniciei masurii preventive in raport cu noua fapta retinuta. Drept urmare, mandatul de arestare preventiva trebuie anulat, intrucat acesta vizeaza o fapta diferita fata de cea pentru care s-a dispus masura.

Pentru a sustine mai departe nelegalitatea mentinerii mandatului de arestare preventiva, este esential sa analizam si implicatiile principiului proportionalitatii si ale necesitatii masurilor preventive. Arestarea preventiva reprezinta cea mai grava masura restrictiva a libertatii, fiind justificata doar in cazurile in care infractiunea retinuta prezinta o periculozitate ridicata, iar scopul urmarit nu poate fi atins prin alte masuri mai putin restrictive, cum ar fi controlul judiciar sau arestul la domiciliu.

Atunci cand se schimba incadrarea juridica, este necesar sa se evalueze din nou proportionalitatea masurii. Noua incadrare juridica poate sa atraga o pedeapsa mai putin severa, sa diminueze gradul de pericol social al faptei sau sa modifice perspectiva asupra riscului ca inculpatul sa sustraga de la urmarire penala. In aceasta situatie, temeiurile care au fundamentat initial masura arestarii pot inceta, astfel cum prevede art. 242 alin. (1) Cod procedura penala, atragand necesitatea revocarii masurii preventive si punerii in libertate a inculpatului.

Mai mult, potrivit principiului legalitatii masurilor procesuale, fiecare act emis de organele judiciare trebuie sa respecte conditiile si limitele stabilite de lege. Or, mentinerea arestarii preventive pe baza unui mandat care nu corespunde faptei retinute contravine direct acestui principiu. Un mandat de arestare preventiva emis pe o alta fapta sau pentru o alta incadrare juridica decat cea corecta nu mai poate fi considerat un act procedural legal, fiind in contradictie cu prevederile art. 230 alin. (3) lit. f), si devine, prin urmare, nelegal.

In concluzie, avand in vedere schimbarea incadrarii juridice a faptei, care afecteaza direct obiectul si legalitatea mandatului de arestare preventiva, solicitam revocarea masurii preventive in temeiul art. 242 alin. (1) Cod procedura penala. Mentinerea arestarii preventive in aceasta situatie ar constitui o incalcare a principiilor de legalitate, proportionalitate si necesitate care guverneaza aplicarea masurilor preventive in procesul penal.

In ipoteza in care inculpatul a fost initial acuzat de savarsirea infractiunii de omor, iar in rejudecarea apelului s-a dispus schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de ucidere din culpa, se poate concluziona ca temeiurile care au justificat initial masura arestarii preventive sunt fundamental modificate, impunand astfel revocarea masurii preventive.

Diferentele dintre cele doua infractiuni – omorul, prevazut de art. 188 Cod penal, si uciderea din culpa, prevazuta de art. 192 Cod penal – sunt esentiale. Omorul presupune intentia directa sau indirecta de a suprima viata unei persoane, aspect ce confera un grad de pericol social mult mai ridicat si o severitate mai mare a pedepsei prevazute de lege. Pe de alta parte, uciderea din culpa presupune lipsa intentiei de a produce decesul, avand ca premisa producerea unui 'eveniment' nedorit.

In contextul Codului de procedura penala, schimbarea incadrarii juridice in ucidere din culpa reduce automat gravitatea faptei imputate, aspect care influenteaza direct atat periculozitatea inculpatului, cat si proportionalitatea masurii arestarii preventive. Astfel, masura privativa de libertate a fost dispusa initial pentru o fapta de o gravitate mai mare (omor), insa, odata cu schimbarea incadrarii, gravitatea faptei se diminueaza semnificativ.

In concluzie, avand in vedere schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de omor in infractiunea de ucidere din culpa, consideram ca masura arestarii preventive devine nelegala din doua perspective:

- Infractiunea pentru care s-a dispus emiterea mandatului de arestare nu mai corespunde cu infractiunea pentru care este judecat inculpatul;

- Infractiunea pentru care s-a dispus emiterea mandatului de arestare manifesta un alt tip de reverberatii din perspectiva gravitatii.

II. Dezlegarea unei chestiuni de drept – art. 475 C. proc. pen.

Observand ca in prezenta materie exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea cererii de revocare a arestarii preventive si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, apararea manifesta respectuoasa rugaminte de a sesiza ICCJ pentru ca forul jurisdictional suprem sa pronunte o hotarare prin care sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept vizand atragerea nelegalitatii mandatului de arestare in situatia schimbarii incadrarii juridice a faptei”.