Dupa cum am promis in interviul realizat cu omul de afaceri Remus Truica (foto 2) in editia din 26 martie 2013, Lumeajustitiei.ro revine cu dezvaluiri uluitoare despre "hold up-ul judiciar" savarsit de o mana de judecatori, care s-au gasit sa faca pe desteptii in cazul unui divort cu copii, fara sa tina cont de interesul superior al minorilor. Putine lucruri adevarate se cunosc despre celebrul divort al sotilor Irina si Remus Truica declansat in anul 2011, afara de articolele de can-can din anumite publicatii de profil alimentate unilateral cu informatii care i-au convenit Irinei Truica. „Influentul” om de afaceri Remus Truica, dupa cum l-au prezentat unii drept un personaj cu trecere la instantele romane, s-a dovedit a fi contrariul, mai precis victima unor instante romanesti, care i-au interzis accesul la justitie, si i-au rapit practic dreptul de a-si vedea copiii, deveniti victime colaterale intr-un conflict judiciar in care sunt implicati un judecator francez din Caraibe si mai multi judecatori de la Judecatoria Buftea, Tribunalul Ilfov si Curtea de Apel Bucuresti.

Instantele romane au refuzat sa solutioneze un divort cu cetateni romani, domiciliati si casatoriti in Romania, lasand minorii romani pe mainile unor autoritati straine

In realitate, se poate afirma cu certitudine la ora actuala ca Remus Truica este victima unei denegari de dreptate, care s-a materializat prin refuzul unor instante de a-i solutiona cererea de divort pe care a introdus-o impotriva sotiei sale la data de 10 iunie 2011 la Judecatoria Buftea, pe motivul uluitor al „necompetentei generale a instantelor romane”.

Aceasta in conditiile in care:

- casatoria dintre Irina Ioana Truica si Remus Truica a fost incheiata la Primaria Sectorului 1 in data de 9 februarie 2002;

- din casatorie au rezultat doua fetite gemene nascute la 25 iulie 2004, de nationalitate romana, cu domiciliu in Romania;

- parintii sunt cetateni romani, el avand in Cartea de Identitate domiciliul stabil in comuna Snagov, judetul Ilfov, ea avand domiciliu in Cartea de Identitate in Bucuresti, Sectorul 1;

- niciunul dintre soti sau copii nu au avut vreo legatura cu statul francez (cetatenie, domciliu sau resedinta in Franta) afara de faptul ca in august 2010 si-au cumparat o casa de vacanta in Caraibe, Insula Saint Martin (Antilele Franceze, denumite si Tarile de Jos, zona aflata sub jurisdictia franceza) in care au locuit mai putin de un an;

Conflictul intre sotii Truica a culminat in iunie 2011 cand Irina Truica, aflata cu fetitele in Insula Saint Martin, a solicitat Judecatoriei din Tarile de Jos pe calea unei ordonante prezidentiale, incredintarea provizorie a minorelor in varsta pe atunci de 7 ani, obligarea sotului la plata unor cheltuieli de intretinere pana la dizolvarea uniunii si stabilirea provizorie a resedintei ei si copiilor in casa de vacanta din Insula Saint Martin.

De retinut, ca Franta are o justitie cu imense probleme de corectitudine, fiind catalogata de multi drept „o loterie nationala”, chiar mai rea decat cea din tara noastra.

Cu toate acestea, prin Ordonanta privind lipsa concilierii din 27 iunie 2011, Judecatoria din Tarile de Jos a admis cu titlu provizoriu cele solicitate de Irina Truica, dispunand, atentie:

„In cele trei luni de la pronuntarea ordonantei, numai sotul care a prezentat cererea initiala poate cere DIVORTUL”... „CONSTATAM ca dreptul roman se aplica divortului si lichidarii de bunuri”.

Cu alte cuvinte, instanta locala franceza si-a recunoscut doar o competenta pe masuri provizorii, nu si pe divortul in sine, indicand termenul de trei luni pentru solicitarea divortului.

Cu cateva ore mai devreme decat divortul introdus la instanta franceza – lucru stabilit fara putinta de tagada – Remus Truica a introdus la 10 iunie 2011 la Judecatoria Buftea (potrivit competentei legate de domicliul sau din comuna Snagov) o cerere de divort, in care a solicitat sa i se incredinteze minorele Maria si Natalia spre crestere in domiciliul comun din Snagov in care au locuit de cand s-au nascut, motivata pe mai multe aspecte, printre care „continuarea casatoriei nu mai este posibila din culpa exclusiva a paratei care si-a neglijat familia si a avut o relatie extraconjugala cu numitul Jamel Rehab Bekouke cunoscut ca fiind consumator de droguri”. Acest Jamel Rehab a fost un ospatar de pe insula cand l-au cunoscut sotii Truica si l-au tocmit pentru fel de fel de servicii de indeplinit pe insula, el fiind un magrebian cu antecendente. Pentru reciprocitate, precizam ca acuzatii de infidelitate a formulat si Irina Truica la adresa sotului ei, insa acestea le consideram irelevante in raport de interesul major care trebuia sa existe in aceasta cauza, cel al protejarii drepturilor minorilor romani rezultati din casatorie.

Judecatoarea Alina Dumitrescu, de la Judecatoria Buftea, cea care a primit cazul spre solutionare (Dosar 625/94/2011) a pus in discutie exceptia de necompetenta generala a instantelor romane, exceptie ridicata de Irina Truica, aparata de avocatii casei de avocatura Zamfirescu Racoti Predoiu. Irina Truica a pretins ca pe divort se va pronunta instanta locala franceza – Judecatoria Tarilor de Jos, care a fost investita cu cererea ei de divort.

Judecatoarea Alina Dumitrescu a admis exceptia si a dispus prin sentinta civila nr. 5348 din 24.10.2011: „Admite exceptia necompetentei generale a instantelor romane. Respinge actiunea principala formulata de reclamantul Truica Remus... si cererea reconventionala formulata de parata Truica Irina Ioana... ca inadmisibile. Cu apel.”

Cum a trecut instanta peste faptul ca avea ca parti cetateni romani, domiciliati in Romania, nascuti si casatoriti in Romania, cu copii romani, va prezentam in continuare cateva fragmente din motivare:

„Sunt apreciate ca neintemeiate sustinerile reclamantului in sensul ca prima instanta investita a fost cea romana prin cererea inregistrata la data de 10.06.2011 ora 12.15 intrucat astfel cum s-a retinut, instanta franceza si-a stabilit prima competenta de solutionare a divortului parintilor, prin hotararea pronuntata la data de 27.06.2011. Nu sunt relevante nici inscrisurile depuse de reclamant in sustinerea faptului ca ultimul domiciliu comun al sotilor a fost in comuna Snagov, localitate unde reclamantul ar fi continuat sa locuiasca si dupa separarea in fapt din august 2010, deoarece facturile emise pentru utilitatile aferente imobilului din str. Florilor nr. 154 snagov nu fac dovada ca reclamantul a locuit efectiv la aceasta adresa in intervalul analizat. Mai mult, reclamantul si-a stabilit resedinta in imobilul din Snagov dupa data introducerii prezentei actiuni de divort. Ca atare, se constata ca sunt incidente in speta dispozitiile art. 3 (a) din Regulamentul CE nr. 221/2003, prima situatie – resedinta obisnuita a sotilor Truica la data de 10.06.2011 era in Saint Martin, iar prin Ordonanta de neconciliere pronuntata la data de 27.06.2011 Tribunalul din Baisse Terre s-a declarat competent pentru a recunoaste desfacerea uniunii sotilor si responsabilitatea parinteasca a acestora in privinta celor doua fiice... Instanta va interpreta dispozitiile art. 19 alin. 3 din Regulament in sensul ca reclamantul are posibilitatea de a intenta actiunea de divort la prima instanta sesizata, cea franceza, deoarece pe de o parte normele procesuale romane nu reglementeaza situatia declinarii competentei la o instanta din afara sistemului judicar roman, iar pe de alta parte la instanta franceza s-a deschis o procedura prealabila divortului, nefiind investita propriu-zis cu o cerere de divort. Acest ultim aspect reiese din mentionarea in cuprinsul Ordonantei de neconciliere pronuntata la 27.06.2011 a dispozitiilor art. 1113 din noul cod de procedura civila, respectiv: 'In cele trei luni de la pronuntarea ordonantei numai sotul care a prezentat cererea initiala poate cere divortul. In cazul reconcilierii sotilor sau daca cererea nu a fost introdusa in cele trei luni de la pronuntarea ordonantei, toate dispozitiile sunt caduce, inclusiv autorizatia de atribuire'.

Ca atare, nu vor fi primite nici sustinerile reclamantului in sensul ca exceptia invocata de parata ar trebui calificata ca fiind o litispendenta si s-ar impune inaintarea prezentului dosar instantei de pe insula Saint Martin. Constantand ca resedinta sotilor la momentul formularii actiunii de divort a atras incidenta dispozitiilor Regulamentului CE nr. 2201/2003, iar Tribunalul din Basse Terre si-a stabilit deja competenta de solutionare a divortului initiat de parata Truica Ioana Irina, instanta va admite exceptia necompetentei generale a instantelor romane si va respinge atat actiunea principala, cat si cererea reconventionala ca inadmisibile”.

Va dati seama? O instanta romana si-a trimis justitiabilul la plimbare, invocand o ordonanta prezidentiala dintr-o tarisoara straina, care vorbeste de un divort care trebuie introdus in trei luni de la pronuntarea respectivei ordonante! Ce poate face un justitiabil roman intr-o atare situatie, el care s-a casatorit in Romania si plateste din impozite magistrati sa-i faca dreptate! Sa presupunem ca justitiabilul roman in cauza ar fi unul sarac, fara posibilitati materiale, cum ajunge el in Caraibe sa intenteze o actiune de divort? Cum se intelege el in franceza? Stie el legislatia franceza? Dar ce treaba are un roman sa fie trimis sa se judece la o instanta dintr-un stat in care el n-are nicio treaba, in conditiile in care el cere desfiintarea unui act de casatorie incheiat in Romania?

Dar copiii romani rezultati din casatorie sunt lasati la cheremul unor persoane din alte state? Statul roman nu mai apara si protejeaza minorii?

Constitutia obliga instantele sa garanteze accesul la Justitie

In opinia noastra, ceea ce a facut Judecatoria Buftea este o incalcare flagranta a articolului 21 din Constitutie care prevede: „(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime (2) Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”

Dupa cum se poate observa, Judecatoria Buftea a argumentat lipsa de competenta a instantelor romane pe un regulament al Comisiei Europene, desi Constitutia Romaniei prevede ca nicio lege nu poate ingradi accesul la justitie. Mai mult, instanta nici nu a clarificat/probat aspectul domiciliului/resedintei, in conditiile in care avea acte de identitate la dosar care dovedeau ca ambii soti au domiciliul in Romania. Nu mai vorbim de drepturile minorilor, stipulate in art. 49 din Constitutie, minori care stau „provizoriu” de cativa ani intr-o tara straina, unde autoritatile romane nu pot asigura nicio protectie in privinta unor eventuale abuzuri, inclusiv venite din partea parintilor.

Judecatoarele Evelina Oprina si Laura Cristina Carcia de la Tribunalul Ilfov au desavarsit aberatia judiciara, respingand pe cale de exceptie apelul ca inadmisibil, pe exceptie ridicata din oficiu, invocand Legea 202/2010 a micii reforme initiata de ex-ministrul Justitiei Catalin Predoiu

Din nefericire, in special pentru minorii rezultati din casatorie si care nu au nicio vina pentru faptul ca parintii s-au separat, in apelul declarat de Remus Truica la Tribunalul Ilfov, judecatoarele Evelina Oprina (foto 1) si Laura Cristina Carcia au respins apelul ca inadmisibil, pe cale de exceptie ridicata din oficiu. Solutia s-a dat dupa ce, in mod suspect, la Tribunalul Ilfov, mai multi judecatori, inclusiv cei care au dat solutia, s-au abtinut in cascada.

Denegarea de dreptate, care consideram ca s-a produs la Judecatoria Buftea, a fost continuata si la Tribunalul Ilfov, care si-a motivat verdictul in felul urmator: „Instanta pune in discutia partilor admisibilitatea prezentei cai de atac, fata de dispozitiile art. 158 alin 3 Cod procedura civila... Analizand apelul civil de fata prin raportare la exceptia inadmisibilitatii caii de atac, tribunalul constata urmatoarele: ...in opinia tribunalului orice hotarare prin care instanta stabileste ca nu are competenta generala, materiala sau teritoriala de judecare a unei cereri nu este supusa vreunei cai de atac, indiferent de solutia data dupa admiterea exceptiei de necompetenta: declinare de competenta sau respingerea cererii ca inadmisibila. Pe cale de consecinta, constatand ca legiuitorul a suprimat orice cale de atac impotriva hotararilor de declinare de competenta de solutionare a cauzelor incepute dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, tribunalul retine ca apelantul nu are la indemana mijlocul procedural al apelului de care a inteles sa uzeze, motiv pentru care apreciaza ca intemeiata exceptia inadmisibilitatii apelului, urmand sa o admita si, in temeiul art. 296 Cod procedura civila sa respinga apelul in consecinta”.

Ati mai intalnit asa ceva? Deci omului i se da o sentinta cu apel, iar in apel i se spune ca legea nu-i mai permite sa uzeze de dreptul la apel! Mai mult, nici macar nu se verifica daca solutia primei instante in privinta admiterii exceptiei necompetentei generale a instantelor romane este intemeiata!

Solutia Tribunalului Ilfov a fost mentinuta in recurs de Curtea de Apel Bucuresti care, la 25 februarie 2013 a dispus: „Respinge recursul ca inadmisibil. Irevocabila”

Omul de afaceri Remus Truica nu mai are in prezent alta cale judiciara decat Curtea de Casatie de la Paris, intrucat instanta din Saint Martin i-a luat copiii printr-o masura provizorie, pana la divort, desi familia sa nu avea nicio legatura cu statul francez, iar instantele romane s-au descotorosit de proprii cetateni refuzand sa se pronunte pe divort, desi aveau obligatia sa le apere interesele.

Cu privire la aceasta situatie de cosmar, Remus Truica ne-a declarat: „Decizia este un atac fara precedent atat la drepturile parintesti, cat si la relationarea intracomunitara. Ca sa inteleaga oricine, copiii mei cetateni romani au fost adjudecati peste noapte de statul francez prin aceasta decizie din Saint Martin, in conditiile in care se cunoaste ce lupte duce Republica Franceza pentru a da afara din tara cetateni romani. Acesta e motivul pentru care Curtea de Casatie de la Paris, cea mai inalta instanta franceza, a admis cazul nostru si se va pronunta in curand daca atragerea competentei instantei franceze insulare a fost un abuz. Este de datoria mea sa nu las sa se creeze un precedent atat de periculos pentru cetatenii romani. Am deplina incredere ca justitia metropolitana va face dreptate.”

* Cititi aici sentinta Judecatoriei Buftea

* Cititi aici decizia din apel a Tribunalului Ilfov

* Cititi aici interviul acordat pentru Lumeajustitiei.ro de Remus Truica