Lumea Justitiei prezinta interviul in urma caruia Sectia pentru judecatori din Consiliul Superior al Magistraturii l-a respins pe magistratul Laurentiu-Marius Hetriuc (foto) de la Curtea de Apel Suceava la concursul pentru promovarea la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Mai exact, veti vedea cum judecatorul inca are dubii in legatura cu aplicarea hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene privind prescriptia, chiar daca acelasi Marius Hetriuc recunoaste ca linia corecta este cea trasata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Este vorba nu doar despre Hotararea prealabila nr. 67/2022 (privind aplicarea deciziilor CCR nr. 297/2018 si 358/2022), ci si despre deciziile prin care ICCJ a respins recursurile in casatie declarate de catre Directia Nationala Anticoruptie. Amintim ca DNA a depus mai multe astfel de cai extraordinare de atac, solicitand anularea hotararilor definitive pronuntate de catre curtile de apel, in sensul incetarii procesului penal pe prescriptie. Situatia a fost cu atat mai de impact, cu cat deciziile ICCJ de respingere a recursurilor in casatie au fost pronuntate chiar in dosare vizand fraude cu fonduri europene – asadar, exact situatia la care se refera hotararea CJUE (click aici pentru a citi).

Revenind la judecatorul Marius Hetriuc: magistratul de la CA Suceava a declarat la interviul CSM ca singura problema pe care ar putea-o pune hotararea CJUE ar fi in legatura cu dezlegarea de drept data de ICCJ (HP 67/2022) – si chiar si atunci, numai pentru perioada 2014-2018 (de la intrarea in vigoare a Codului penal pana la prima decizie prin care CCR a desfiintat art. 154 alin. 1 CP) si doar in speta unde a fost invocata hotararea CJUE.

Totusi, repetam: magistratul nu a oferit o opinie transanta in legatura cu aplicarea hotararii pronuntate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene. De altfel, nici la nivelul Curtii de Apel Suceava nu exista practica unitara in legatura cu punerea in practica a deciziei CJUE, a completat Hetriuc.

Redam principalele declaratii ale judecatorului Marius Hetriuc in fata CSM (vezi video):

„Daniel Gradinaru: Ca tot se vorbeste despre caracterul disuasiv al unor pedepse: cum vedeti dumneavoastra – din perspectiva Hotararii CJUE nr. 107 din 24 iulie 2023 – o sanctiune cu caracter disuasiv in ceea ce priveste infractiunile contra intereselor financiare ale Uniunii Europene?

Marius Hetriuc: Aceasta hotarare a suscitat mult interes din partea sistemului (mai ales din partea presei) si, in opinia mea, la un moment dat a fost destul de gresit inteleasa si gresit explicata – cel putin in media. Ne revine noua sarcina de a o aplica. Iar atunci cand o aplicam, trebuie sa stim cu exactitate in ce limita o putem aplica. O astfel de hotarare – conform art. 148 din Constitutie – este obligatorie, dar este obligatorie pentru instanta care a facut solicitarea catre CJUE si numai intr-o speta identica. Deci trebuie avuta foarte mare grija in aplicarea acesteia, pentru ca, personal, am observat in spatiul public niste opinii in sensul ca o astfel de decizie obliga la nerespectarea unor decizii ale Curtii Constitutionale sau ale Inaltei Curti date in HP. Personal, citind aceasta hotarare, mie mi s-a parut, din contra, ca nu dispune nimic in acest sens.

Daniel Gradinaru: Sigur ca sunt specialisti foarte multi care nu sunt juristi (am vazut cu totii in mass media), care se pricep insa la interpretarea dreptului si a deciziilor. Am intrebat punand in balanta caracterul disuasiv al regimului sanctionator al acestor infractiuni. Cum credeti ca ar trebui sanctionate astfel de infractiuni, ca sa aiba acest caracter (n.r. disuasiv)?

Marius Hetriuc: Din fericire, cred ca practica actuala a dat deja raspuns la aceasta problema. Avem mai multe solutii chiar ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recursuri in casatie, avem cateva solutii de la curtile de apel. In opinia mea, aceasta problema a fost deja transata.

Daniel Gradinaru: Cred ca practica e impartita – nu stiu daca e transata.

Marius Hetriuc: Solutii contrare celor de la Inalta Curte personal nu am vazut inca (sau sa fie majoritare). Dar opinia la nivelul curtii de apel de unde provin este cam in acelasi sens ca cea in recurs in casatie.

Daniel Gradinaru: Tot in aceasta decizie, este un considerent foarte important, care sprijina dispozitivul deciziei. Spune asa:

'In consecinta, este necesar sa se considere ca instantele nationale nu pot, in cadrul procedurilor jurisdictionale prin care se urmareste sanctionarea pe plan penal a infractiunilor de frauda grava care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, sa aplice standardul national de protectie referitor la principiul aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum este mentionat la punctul 119 din prezenta hotarare, pentru a repune in discutie intreruperea termenului de prescriptie a raspunderii penale prin acte de procedura intervenite inainte de 25 iunie 2018, data publicarii Deciziei nr. 297/2018 a Curtii Constitutionale'.

Deci pe de o parte se vorbeste aici despre frauda grava...

Marius Hetriuc: ...care nu este definita, din punctul meu de vedere.

Daniel Gradinaru: ...si mai face aceasta demarcatie in timp.

Marius Hetriuc: Din punctul meu de vedere, o problema din aceasta decizie este aceasta sintagma, 'frauda grava impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene', care nu este clar definita. Din punctul meu de vedere, cred ca aici s-ar putea sa fie foarte multe discutii si o eventuala practica neunitara.

Pe de alta parte, al doilea aspect pus in discutie de dumneavoastra cred ca vine din faptul ca in marea majoritate a sistemelor de drept vest-europene, institutia prescriptiei raspunderii penale nu este vazuta ca fiind o institutie de drept substantial, ci o institutie de drept procesual. Si cred ca de aici vine aceasta constatare.

Din aceasta perspectiva, din punctul meu de vedere, singura problema pe care ar putea-o pune aceasta Decizie 107/2023 ar fi in legatura cu HP 67/2022 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie (n.r. privind aplicarea deciziilor CCR 297/2018 si 358/2022) si numai pentru perioada de pana la aplicarea Deciziei 297/2018 si strict in speta unde a fost invocata.

Daniel Gradinaru: Ati spus despre asta ca este obligatorie pentru instanta de trimitere. Dar dumneavoastra, ca instanta care ati sesizat CJUE si judecati astfel de cauze similare, ignorati hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene (nefiind obligatorie, inteleg)?

Marius Hetriuc: Cum am spus: conform art. 148 din Constitutie, este obligatorie, dar in anumite conditii: in primul rand pentru instanta de trimitere si in al doilea rand pentru toate instantele, dar doar in masura in care are aplicabilitate acea interpretare data dreptului comunitar si numai in spete identice. Adica ar trebui sa ma aflu strict intr-o cauza ca cea de la Curtea de Apel Brasov ca sa fie obligatorie. Altfel, trebuie analizat cu foarte mare atentie.

Daniel Gradinaru: In acea decizie, se fac multiple referiri la Conventia PIF (n.r. Conventia privind protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor Europene) din 1995. Avem Directiva PIF in 2017. Exista vreo definitie a fraudei grave in aceste acte normative europene?

Marius Hetriuc: … (n.r. moment de tacere)

Daniel Gradinaru: Pentru ca nu intamplator au facut dumnealor trimitere la aceasta sintagma. Este un considerent important, care sprijina dispozitivul acestei hotarari.

Marius Hetriuc: Da... Am spus ca daca aceasta sintagma va genera – din punctul meu de vedere – o interpretare diferita, ea, intr-adevar, este definita in anumite instrumente internationale, dar as aminti eu aici o decizie recenta a Curtii de Apel Bucuresti cu privire la acest aspect. Cred ca au considerat ca nu se aplica decizia (n.r. a CJUE) intr-o cauza similara, raportat tocmai la instrumentele internationale la care ati facut referire.

Daniel Gradinaru: Voiam sa stiu cum ati vedea dumneavoastra lucrurile.

Marius Hetriuc: Va spun sincer: si la noi, la nivelul curtii (n.r. CA Suceava), inca avem foarte multe discutii. Nu am transat in mod efectiv aceasta problema. Sunt inca foarte multe discutii. Nu va ascund ca aproape toata lumea a asteptat deciziile de recurs in casatie ale ICCJ, ca sa avem o perspectiva cat mai larga asupra acestei probleme. Dar este o decizie a CJUE destul de tehnica, din punctul meu de vedere mai dificil de interpretat. Inca nu am transat practica in mod clar cu privire la aceasta. Se pare ca la nivel national practica a inceput sa mearga intr-o anumita directie.

Daniel Gradinaru: In directiva din 2017 despre care faceam vorbire, preambulul acesteia (care este mai mare decat continutul directivei in sine), face niste trimiteri la alte documente referitoare la definirea acestei 'fraude grave' si stabileste niste limite – si de prejudiciu, si de mod de savarsire.

Marius Hetriuc: Aceasta in conditiile in care Hotararea 107 (n.r. din 2023 a CJUE) se refera la infractiuni de evaziune fiscala, si nu ce avem noi (partea speciala din Legea 78/2000).

Daniel Gradinaru: Era in Conventia PIF din 1995 definita clauza privind interesele financiare cu privire si la evaziunea fiscala? Erau prinse si aceste fapte de evaziune fiscala?

Marius Hetriuc: Cred ca, in acceptiunea europeana, evaziunea fiscala este vazuta cumva ca aducand atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. In schimb, la noi, avem incriminare distincta pe de o parte pe evaziune fiscala, pe de alta parte pe fraudele impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Probabil din aceasta cauza exista aceasta usoara neintelegere.

Elena Costache: Ati spus ca, din perspectiva articolului 148 din Constitutie, Decizia CJUE nr. 107/2023 este obligatorie. Intrebarea mea vizeaza interpretarea dumneavoastra proprie a acestei decizii prin prisma art. 20 alin. 2 din Constitutie, care acorda prevalenta dispozitiilor din tratatele si pactele internationale la care Romania este parte fata de dispozitiile interne contradictorii, cu exceptia situatiei in care Constitutia si legile interne contin dispozitii mai favorabile. Deci cum interpretati aceasta decizie prin prisma acestor dispozitii din Constitutie?

Marius Hetriuc: Din punctul meu de vedere, art. 148 alin. 2 da expresie principiului suprematiei dreptului Uniunii Europene asupra dreptului national – implicit hotararile CJUE sunt obligatorii. Art. 20 alin. 2 din Constitutie se refera strict la situatia in care legislatia nationala ofera un standard de protectie mai ridicat drepturilor fundamentale ale omului – ca limita in care se aplica legislatia nationala in detrimentul legislatiei internationale in materie. Cred ca si din acest punct de vedere, aceasta Decizie 107 ridica unele probleme, aparand unele opinii – exprimate chiar la nivelul curtii noastre de apel – ca standardul intern in aceasta situatie (prin faptul ca la un moment dat au fost constatate ca prescrise anumite infractiuni) ar fi superior celui international si implicit nu ar trebui aplicata aceasta decizie. Exista si aceasta opinie”.