Fostul prim-ministru Victor Ponta (foto 2) nu cedeaza dupa ce judecatoarea Cristina-Nicoleta Vilceleanu de la Tribunalul Bucuresti l-a obligat sa-i plateasca ex-procurorului Mircea Negulescu „Portocala” (foto 1) de la DNA Ploiesti nu mai putin de 25.000 de lei daune morale, pentru simplul fapt ca Ponta si-a permis sa-si planga in direct, la Romania TV, propriul cumnat, Iulian Hertanu, recent decedat, si sa aminteasca faptul ca acelasi Hertanu fusese victima unei paradeli marca DNA Ploiesti.

Amintim ca in aceeasi emisiune TV, Ponta a afirmat ca cei care au fabricat dosarul Hertanu sunt procurorii Mircea Negulescu si Lucian Onea.

Pe de alta parte, prin aceeasi hotarare, judecatoarea Vilceleanu a respins actiunea lui „Portocala” impotriva Romania TV si a trei jurnalisti ai postului de televiziune: Victor Ciutacu, Dragos Bistriceanu si Janos (Ioan) Korpos.

Daca saptamana trecuta v-am prezentat bizara motivare a sentintei (in care magistrata TMB se preface ca nu stie de ce a fost dat afara „Portocala” din sistem – click aici pentru a citi), de data aceasta veti vedea motivele de apel ale lui Victor Ponta.

Concret, fostul sef al Executivului explica faptul ca informatia privind implicarea lui Mircea Negulescu in dosarul Hertanu o are chiar de la cumnatul decedat. Politicianul a adaugat ca a facut respectivele afirmatii la Romania TV sub imperiul emotiei momentului: tocmai isi ingropase ruda. In plus, „Portocala” este arhicunoscut in spatiul public pentru felul in care intelegea sa instrumenteze dosare penale si pentru faptul c a incercat sa-l agate pe ex-premier, adauga Ponta.

In plus, arata Victor Ponta, chiar daca Negulescu nu se implicase direct in dosarul Hertanu, „Portocala” nu era strain de caz, data fiind relatia apropiata pe care acesta o avea in acea perioada cu procurorul Lucian Onea – cel care conducea DNA Ploiesti.

Prezentam motivele de apel ale lui Victor Ponta:

„I. Scurta descriere a situatiei de fapt:

Precizez ca la data de 13.02.2024, cumnatul meu, Hertanu Iulian Cristian, a decedat in urma unui stop cardiorespirator, la varsta de numai 50 de ani, intr-un spital din Iasi. Urmare a acestui eveniment nefericit din familia mea si fiind cunoscut faptul ca dosarul penal in care acesta fusese anchetat si arestat preventiv nu s-a finalizat nici pana la acest moment, in data de 15.02.2024 am fost contactat telefonic de catre moderatorul TV Victor Ciutacu, precum si ulterior invitat in doua emisiuni TV pentru a-mi exprima punctul de vedere cu privire la situatia tragica si posibila legatura a decesului cu anchetele penale din anul 2015 la care acesta a fost supus.

Dat fiind decesul recent al cumnatului meu – tocmai ne intorceam de la inmormantare la acel moment –, este evident ca starea mea emotionala nu era printre cele mai bune si am rememorat cu tristete si deznadejde clipele de la inceputul anului 2015, cand cumnatul meu si apoi eu insumi am facut obiectul unor cercetari penale pentru asa-zise fapte de coruptie si care s-au dovedit pana astazi ca au fost abuzive.

Precizez ca dosarul penal in care cumnatul meu a fost anchetat si arestat preventiv nu este finalizat nici la acest moment, prejudiciul indicat la momentul arestarii sale preventive fiind astazi inexistent, ca urmare a unor expertize judiciare, iar dosarul penal in care eu personal am fost anchetat de procurorul – la acea data – Negulescu a fost desfiintat in totalitate de ICCJ.

Revenind de la inmormantare, mi-am amintit ca regretatul meu cumnat mi-a relatat detaliat cum s-a desfasurat anchetarea lui abuziva in cursul anului 2015, astfel incat toate informatiile pe care le detin la acest moment provin de la el si nu pot fi confirmate de catre acesta, iar reclamantul cunoaste foarte bine acest lucru, neexistand posibilitatea unei confruntari directe, din cauza decesului survenit in luna februarie 2024.

Nu cunosc in ce structura a Ministerului Justitiei activa reclamantul la momentul arestarii cumnatului meu si nici nu cred ca ar avea vreo relevanta. Ceea ce pot spune cu certitudine insa este faptul ca in anul 2016 reclamantul facea parte din DNA ST – Ploiesti – unde a fost audiata mama mea, Cornelia Naum, dar si sora mea, Alexandra Hertanu, sotia decedatului, care aveau singura vina ca erau parte a familie mele.

Este de notorietate faptul ca reclamantul a incercat cu inversunare sa obtina o condamnare a subsemnatului si evident ca acesta, in calitatea sa de procuror, putea participa la interogatoriile unor inculpati in alte dosare penale care ar fi putut avea legatura cu subsemnatul, tocmai pentru a incerca sa-si asigure probele necesare dosarului penal care ma privea in mod direct.

Subiectul privind modul in care se desfasurau activitatile de cercetare si urmarire penala la ST Ploiesti a fost unul public si de notorietate, multe din informatiile care se regasesc in discutiile din emisiunile incriminate circulau in spatiul public jurnalistic si nu cunosc sa fi fost vreodata contrazise de catre reclamant sau pentru care reclamantul anterior sa fi solicitat repararea onoarei sale.

Subiectul decesului cumnatului meu a captat interesul public prin faptul ca era ruda cu subsemnatul si ca i se instrumentase un dosar penal cand eu ma aflam in functie. Astfel, presa, in contextul dezvaluirilor jurnalistice privind modul de desfasurare a anchetelor penale realizate in cadrul DNA – ST Ploiesti, incluziv cele realizate de reclamant, a creat o legatura intre cele doua subiecte si a adus din nou in dezbaterea publica aceasta problema, desi, repet, discutia nu avea un caracter de noutate.

Faptul ca reclamantul, incepand cu anul 2017, a fost cercetat in mai multe dosare pentru comiterea infractiunilor de cercetare abuziva, represiune nedreapta, influentarea declaratiilor, inducerea in eroare a organelor judiciare, fals intelectual si uz de fals, in dauna mai multor persoane carora le-au atribuit calitatea de subiecti procesuali principali cu incalcarea drepturilor si libertatilor acestora, au dispus si au propus luarea masurilor preventive privative de libertate, au dispus trimiterea in judecata a acestora, cunoscand ca sunt nevinovate, au indus in eroare organele judiciare prin ticluirea si producerea de probe nereale, inclusiv prin contrafacerea unor inscrisuri', potrivit procesului verbal de aducere la cunostinta a acuzatiei de constituire de grup infractional organizat impotriva procurorilor Onea si Portocala, (citat extras de pe G4Media.ro.), a condus la demiterea sa din functie si la oprobriul publicului, si nicidecum relatarile subsemnatului.

Asadar, ANTERIOR FAPTRLOR CE FAC OBIECTUL PREZENTULUI LITIGIU, reclamantul a capatat notorietate in spatiul public, fiind cunoscut la nivel national in contextul dezbaterilor jurnalistice privind modul de desfasurare a anchetelor penale.

Interventia mea a fost sa particip la un demers jurnalistic licit care avea ca scop stricta informare a opiniei publice, cu privire la experienta pe care subsemnatul si familia mea am trait-o fiind audiati in dosarele de urmarire penale instrumentate de DNA Ploiesti, nemijlocit si de catre reclamant.

Repet: acest subiect era dezbatut public de foarte mult timp, reclamantul fiind cercetat si chiar arestat preventiv la un moment dat intr-un dosar penal pentru fapte asemanatoare.

Afirmatiile facute de subsemnatul nu sunt imaginare, asa cum afirma reclamantul. De exemplu, atat sora mea, cat si mama mea au fost audiate in calitate de martori la ST Ploiesti al DNA. Ele erau asociate intr-o firma care tinea contabilitatea diferitelor firme, dar nu a societatii Grossman Engeneering Group SRL administrate de cumnatul meu. Sora mea a avut sechestru instituit de DNA – ST Ploiesti pe bunuri ale societatii de contabilitate aproape 8 ani in dosarul cumnatului meu, desi nu avea nici o calitate in dosar, fiind audiata doar ca martor.

Reclamantul lasa impresia ca acesta nu a activat la structura de parchet indicata atunci cand s-a initiat dosarul cumnatului meu si ca nu ar fi avut nici o legatura cu cauza, dar – asa cum am indicat si in emisiune – in multe situatii am vorbit de un 'tandem' intre reclamant si seful acestuia la acea data, Lucian Onea, facand referire la structura in sine, si necriticand persoanele in sine.

II. In ceea ce priveste legalitatea solutiei instantei

Prin hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti, a fost admisa cererea in contradictoriu cu subsemnatul, iar in motivarea solutiei judecatorul fondului retine ca: 'afirmatiile paratului Ponta Victor nu reprezinta judecati de valoare, ci acuzatii directe. Afirmatiile acestuia la adresa reclamantului sunt trunchiate, neadevarate, in conditiile in care aceste nu a fost procurorul ce a instrumentat dosarul penal in care Hertanu Iulian a fost anchetat de DNA – ST Ploiesti. (…) Toate cele relatate de parat dovedesc reaua-credinta in formularea acuzatiilor'.

Or, asa cum am aratat, subsemnatul mi-am exprimat punctul de vedere liber prin relatarea lucrurilor pe care eu le cunosteam direct sau indirect de la cumnatul meu sau de la ceilalti membri de familie anchetati la structura de la Ploiesti a DNA, precum si din surse deschise, privind modul in care reclamantul si-a desfasurat activitatea in perioada incriminata.

In acest fel, instanta nu poate retine ca subsemnatul am relatat lucruri neadevarate, doar cu intentia de a-l discredita pe reclamant.

Modalitatea sumara si generalizatoare in care judecatorul fondului si-a motivat hotararea a facut ca toate argumentele si apararile formulate de subsemnatul in cuprinsul intampinarii sa fie pur si simplu ignorate.

Astfel, nu a fost analizata in niciun fel distinctia intre libertatea de a exprima judecati de valoare si libertatea de a transmite informatii, ambele fiind componente ale libertatii de exprimare, dar cu limite si conditii foarte diferite in ce priveste raportul cu drepturile personale nepatrimoniale la onoare, demnitate si propria imagine.

Judecatile de valoare reprezinta doar aprecieri morale de valoare (bun-rau, drept-nedrept, frumos-urat) fata de o persoana si nu sunt supuse conditiei veritatii. Valorile morale nu sunt adevarate sau false; ele reprezinta aprecieri subiective asupra faptelor din perspectiva unor sisteme morale si culturale diferite. Este posibil ca o actiune umana sa primeasca valori morale diferite in acelasi timp, in functie de sistemul de valori morale folosit.

Sunt acuzat de transmiterea de informatii false despre activitatea reclamantului. Or, a aprecia asupra faptelor cuiva ca sunt bune sau rele este dreptul fundamental al oricarei persoane ce face parte dintr-o societate democratica. Nu are nicio importanta daca judecata de valoare este negativa sau pozitiva la adresa unei persoane, fiind de neconceput o societate in care sa nu ai dreptul sa apreciezi in mod liber asupra valorilor morale ale actiunilor celorlalti. O societate in care esti obligat sa te abtii de la a formula judecati de valoare negative la adresa celorlalti este o societate de tip autoritarist.

Fondul factual pe care se bazau judecatile mele de valoare este faptul ca in anul 2016 reclamantul facea parte din DNA ST – Ploiesti – unde a fost audiata mama mea, Cornelia Naum, dar si sora mea, Alexandra Hertanu, sotia decedatului care aveau singura vina ca erau parte a familiei mele. Sora mea a avut sechestru instituit de DNA ST Ploiesti pe bunuri ale societatii de contabilitate aproape 8 ani in dosarul cumnatului meu, desi nu avea nici o calitate in dosar, fiind audiata doar ca martor. Totodata, regretatul meu cumnat mi-a relatat detaliat cum s-a desfasurat anchetarea lui abuziva in cursul anului 2015, astfel incat toate informatiile pe care le detin provin de la el, dar din pacate nu pot fi confirmate.

Judecata mea de valoare vizeaza corectitudinea si moralitatea actiunilor reclamantului, care, prin prisma profesiei exercitate, avea rolul de a supraveghea justa aplicare a legilor, si nu de incalcare a lor.

O judecata de valoare nu este denigratoare decat daca este fundamenta pe un fond factual fals si este formulata cu rea-credinta. Niciuna din aceste conditii nu este indeplinita. Astfel ca este evident ca instanta de fond a confundat caracterul denigrator al unei judecati de valoare cu caracterul critic, negativ, al unei judecati de valoare la adresa unei persoane.

Tribunalul nu analizeaza in niciun fel conditia impusa de art. 75 Cod civ, de respectare a echilibrului intre toate drepturile si libertatile fundamentale recunoscute persoanelor fizice. In cauza, libertatea de exprimare a fost subordonata de judecatorul fondului imperativului respectarii dreptului la demnitate, onoare si propria imagine, fiind astfel interzisa formularea de judecati de valoare negative la adresa reclamantului.

Or, art. 75 Cod civ recunoaste tuturor drepturilor nepatrimoniale o valoare egala, astfel incat este necesara pastrarea tuturor drepturilor si asigurarea unui echilibru intre ele. Este imposibil sa suprimi in totalitate dreptul la libera exprimare pe motiv ca s-ar aduce o atingere demnitatii altei persoane, reciproca fiind la fel de valabila.

Prin Decizia nr. 1576/07.12.2011, Curtea Constitutionala a statuat ca: 'demnitatea umana, asa cum este aceasta consacrata de Constitutie, nu este si nu trebuie interpretata ca instituind un tratament preferential pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contributiile, calitatile ori aportul acestora in societate. Prin urmare, demnitatea are aceleasi valente pentru oricare dintre indivizi'.

Tribunalul desi analizeaza care sunt efectele faptului ca reclamantul este o persoana publica, si faptul ca afirmatiile subsemnatului au fost facute in contextul existentei unei dezbatere publice legate de activitatea profesionala a reclamantului, pe baza existentei unor dosare in care acesta era cercetat pentru cercetare abuziva, represiune nedreapta, influentarea declaratiilor, totusi, Tribunalul retine ca prin afirmatiile si cuvintele jignitoare adresate, reclamantului i s-a creat un prejudiciu moral.

Or, desi subsemnatul sunt o persoana cu expunere publica, judecatile de valoare expuse de mine in speta NU au avut niciun efect negativ asupra reputatiei sau demnitatii reclamantului, reputatie care a avut de suferit inca din anul 2017, cand a fost demis din functie si arestat pentru fapte in legatura cu exercitarea profesiei sale de procuror.

Atat timp cat o persoana isi asuma rolul de persoana publica, ea isi asuma implicit si expunerea propriilor fapte judecatii celorlalti. Nici reclamantul si nici subsemnatul nu suntem detinatorii adevarului absolut si nici nu suntem mai presus de critici; ba dimpotriva: trebuie sa suportam o mai mare amplitudine a criticii celorlalti.

Judecatile de valoare pot fi definite ca opinii personale, evaluari, descrieri cu privire la calitatile personale, profesionale sau morale ale unei persoane sau unui obiect, care, prin esenta lor, sunt caracterizate de o doza inerenta de subiectivism.

Curtea Europeana a stabilit o foarte importanta distinctie intre afirmarea unor fapte si cea a unor judecati de valoare, urmand a se avea in vedere ca 'existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit'.

Hotararile Curtii de la Strasbourg indica principiul conform caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat in considerare de instante in situatia in care analizeaza o acuzatie de atingere a reputatiei sau demnitatii, elementul determinant trebuind sa fie buna-credinta a autorului afirmatiilor.

In consecinta, atunci cand persoana acuzata de savarsirea unui delict in mass-media nu poate dovedi integral exactitatea afirmatiilor facute, este necesara analiza atitudinii subiective a acesteia in raport atat cu adevarul afirmatiilor sale, cat si cu scopul demersului sau, verificandu-se daca s-a urmarit informarea opiniei publice asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si astfel datoria de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea reputatiei persoanei vizate.

Astfel dupa cum am detaliat anterior, afirmatiile mele in cadrul interventiilor TV, in contextul dat (inmormantarea cumnatului meu anchetat intr-un dosar penal care treneaza de 9 ani fara vreo finalitate), au fost simple judecati de valoare, fara a urmari vreun scop anume – respectiv cel insinuat de catre reclamant, de a-l prejudicia sau de a-l transforma intr-o tinta a unor atacuri.

Nu am facut decat sa relatez ceea ce regretatul meu cumnat mi-a povestit dupa eliberarea sa din arestul preventiv, precum si ceea ce ni s-a intamplat mie personal si familiei mele pe parcursul urmarii penale, demers judiciar desfiintat in mod definitiv de catre instantele de judecata.

Tribunalul procedand la analizarea termenilor utilizati de subsemnatul (infractor, interlop, tortionar), a retinut ca 'acestea nu pot fi justificate si ca acestea reprezinta insulte care nu pot fi acceptate nici ca provocari admisibile' Or, eventualul caracter insultator al termenilor trebuia analizat sub aspectul intregului ansamblu circumstantial, luand in considerare toate celelalte elemente si criterii, simpla retinere a caracterului insultator al termenilor nefiind suficienta.

Omisiunea de a analiza critic si detaliat circumstantele concrete ale contextului in care este formulata si exprimata opinia subsemnatului impiedica identificarea cu certitudine a motivelor care conduc la si justifica aplicarea de sanctiuni, impunandu-se ca instanta sa nu se axeze exclusiv pe caracterul defaimator al unor expresii sau formulari, ci sa le raporteze, circumstantiat, la intregul context.

Exprimarea unei opinii presupune, in concret, exprimarea unei judecati de valoare, ceea ce are o importanta deosebita sub aspect probator, deoarece, asa cum a decis Curtea in jurisprudenta sa, exactitatea judecatilor de valoare nu poate fi demonstrata asa cum pot fi demonstrate faptele concrete, iar a pretinde o asemenea proba ar duce inevitabil la o ingradire nepermisa a libertatii de opinie.

Invederez onoratei instante ca exista o baza facturala suficienta pentru afirmatiile mele din cadrul emisiunilor TV. Enumar aici fara a relua cele detaliate in partea introductiva: arestul preventiv al cumnatului meu cu trimiteri la legatura de familie a acestuia cu mine, nefinalizarea dosarului penal in care acesta a fost anchetat, ancheta penala impotriva mea. Toate acestea impreuna cu achitarea mea de catre instantele de judecata demonstreaza buna mea credinta si faptul ca nu am avut drept scop in aparitiile mele televizare prejudicierea reclamantului; nu am facut decat sa expun anumite aspecte, deloc placute, din trecutul meu si al familiei mele, aspecte cu care ne-am confruntat din cauza urmaririlor penale declansate de catre structura teritoriala DNA Ploiesti – din care reclamantul a facut parte – impotriva mea si a familiei mele.

Mai mult decat atat, nu am facut referire la aspecte ale vietii particulare ale reclamantului, ci la activitatea sa in calitate de persoana publica, fiind de esenta libertatii de exprimare sa pot transmite informatii si idei cu privire la chestiuni de interes public si sa critic activitatea profesionala a acestuia.

III. Nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale in conformitate cu prevederile art. 1357 cod civil

Pentru a se angaja raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, ea trebuie sa aiba loc in conditiile existentei unei fapte ilicite comise cu vinovatie, de natura sa creeze un prejudiciu cu care se afla in legatura de cauzalitate. In speta nu sunt intrunite conditiile mai sus mentionate, respectiv:

a) nu exista o fapta ilicita a subsemnatului – astfel cum am detaliat anterior, afirmatiile mele reprezinta judecati de valoare care au o baza facturala suficienta; calitatea – atat a subsemnatului, cat si a reclamantului – de persoane publice a generat discutii aprinse alimentate si de faptul ca partile din dosar erau participanti activi in zona politica si ca unitatea de parchet, respectiv DNA – Structura teritoriala Ploiesti – si parte din procurorii acestei structuri care au efectuat activitatile de urmarire penala au facut ulterior obiectul unor investigatii jurnalistice, dar si al unor investigatii de natura penala efectuate de institutiile statului.

In chestiuni de interes public, in care sunt antrenati oameni publici, acestia trebuie sa dea dovada de toleranta, tocmai datorita statutului pe care il au in societate. Limitele criticii admisibile sunt mai largi in privinta unui om public decat a unui om obisnuit, cel dintai expunandu-se in mod inevitabil si constient unui atent control al faptelor si gesturilor sale – atat din partea mass-media, cat si a marelui public.

Astfel, se recunoaste dreptul la o anumita doza de provocare si de exagerare, toate aceste libertati fiind insa subsumate conditiei in care cel interesat sa actioneze cu buna-credinta, astfel incat publicului sa ii parvina informatii exacte si demne de crezare (Cauza Bladet Tromsr si Stensaas c. Norvegiei, hotararea din 20.05.1999, paragraful 63).

b) nu exista un prejudiciu – reclamantul invoca un prejudiciu moral a carui existenta insa nu a fost dovedita.

Prejudiciul, ca element al raspunderii civile delictuale, consta in rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a unei fapte ilicite.

Or, prejudiciul – fie el moral sau material – este supus cerintei dovedirii de catre reclamant in conditiile prevazute de lege. Mai mult, problema prejudiciului nici macar nu este abordata punctual prin cererea introductiva, cu exceptia solicitarii acestuia prin petitele actiunii.

Reclamantul se limiteaza in a face mentiuni pur teoretice referitoare la prejudiciul moral, fara a identifica in mod explicit care ar fi acest prejudiciu moral. Desi doctrina si practica judecatoreasca accepta posibilitatea acordarii unor despagubiri materiale (in bani) pentru prejudiciul moral produs, aceste despagubiri nu trebuie sa devina niciodata un mijloc de imbogatire fara justa cauza a partii vatamate.

Conform art. 253 Cod civil, repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea unui drept nepatrimonial se realizeaza in principal prin mijloace de natura nepatrimoniala. Totusi, intrucat uneori repararea prejudiciilor nepatrimoniale prin mijloace de aceeasi natura este insuficienta pentru ca victima sa fie repusa integral in situatia anterioara, este posibil ca debitorul sa fie obligat si la plata unor sume de bani. Sumele de bani astfel acordate nu au o natura reparatorie, intrucat prin insasi natura lor prejudiciile morale nu pot fi reparate pecuniar. Rolul acestor despagubiri este unul compensatoriu, menirea lor fiind aceea de a atenua si recunoaste durerea fizica sau psihica suferita de catre victima si de a-i acorda acesteia o satisfactie psihica.

c) Nu exista legatura de cauzalitate intre pretinsa fapta ilicita si pretinsul prejudiciu moral – reclamantul nu face dovada existentei unui raport de cauzalitate intre presupusa fapta ilicita si pretinsul prejudiciu moral.

d) Inexistenta vinovatiei – Practica CEDO a consacrat principiul conform caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat in considerare, elementul determinant trebuind sa fie buna-credinta a autorului afirmatiilor care afecteaza reputatia persoanei.

In consecinta, atunci cand persoana acuzata de savarsirea unui delict nu poate dovedi intru totul exactitatea afirmatiilor sale, este necesara analizarea atitudinii subiective a acesteia in raport atat cu adevarul afirmatiilor sale, cat si cu scopul demersului, constituit in speta de informarea publicului asupra unor chestiuni de interes public general.

Dreptul meu la libera exprimare nu a fost exercitat abuziv, ci am adus la cunostinta publicului aspecte concrete cunoscute mie atat din experienta personala, cat si din experientele unor persoane apropiate mie, astfel cum acestea mi-au fost relatate la acel moment.

Fata de toate aceste motive, va rog sa admiteti apelul si sa dispuneti modificarea in parte a hotararii instantei de fond, iar in rejudecare va rugam sa respingeti in tot actiunea formulata, precum si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces”.

* Cititi aici integral apelul lui Victor Ponta