Curtea de Apel Brasov – condusa de judecatoarea Daniela Niculeasa (foto) – a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie la 9 mai 2024 cu un recurs in interesul legii in ceea ce priveste concediile bugetarilor. ICCJ este asteptata sa dea pronuntarea in 16 septembrie 2024.

Mai exact, CA Brasov solicita ca Inalta Curte sa precizeze daca, in cazul functionarilor publici si al personalului contractual platit din fonduri publice, indemnizatia de hrana reglementata de art. 18 din Legea salarizarii unitare nr. 153/2017 intra sau nu in baza de calcul a indemnizatiei de odihna. In formularea exacta: „Daca, in interpretarea si aplicarea art. 150 din Codul muncii, art. 7 din HG nr. 250/1992, art. 22 din OG nr. 6/2007, indemnizatia de hrana reglementata de art. 18 din Legea nr. 153/2017 intra in baza de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna cuvenite functionarilor publici”.

Practica judiciara, favorabila bugetarilor. CA Brasov zice invers

In sesizarea trimisa catre instanta suprema, Curtea de Apel Brasov mentioneaza ca, la nivel national, practica majoritara a instantelor este de a include indemnizatia de hrana in baza de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna.

Pe de alta parte, colegiul de conducere al CA Brasov – format atat din presedinta Daniela Niculeasa, cat si din vicepresedinta Mihaela Darabana si judecatorii Razvan Dicu, Cristinel-Costel Ghigheci, Maria-Iuliana Mihai, Catalina Nistor si Otilia-Diana Pop – a emis o opinie de sens contrar celei de mai sus. Altfel spus: sefii CA Brasov considera ca indemnizatia de hrana a bugetarilor nu trebuie inclusa in baza de calcul a indemnizatiei lor de concediu. Totusi, aceeasi curte de apel recunoaste ca nu are pana acum niciun dosar solutionat definitiv in legatura cu aceasta problema.

In drept, CA Brasov invoca urmatoarele norme:

- art. 150 din Codul muncii:

„(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca.

(2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.

(3) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu”;

- art. 7 din HG nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare:

„(1) Pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.

(2) Media zilnica a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.

(3) Pentru salariatii incadrati cu fractiuni de norma, indemnizatia de concediu de odihna se calculeaza avindu-se in vedere veniturile prevazute la alin. (1), cuvenite pentru fractiunea sau fractiunile de norma care se iau in calcul.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica si in cazul efectuarii concediului restant din anul 1991.

(5) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu”;

- art. 22 din OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007:

„(1) Functionarii publici au dreptul anual la un concediu de odihna platit, in raport cu vechimea lor in munca, dupa cum urmeaza:

- pana la 10 ani: 21 de zile lucratoare;

- peste 10 ani: 25 de zile lucratoare.

(2) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an calendaristic, integral sau fractionat. In cazul in care programarea concediului se face fractionat, conducatorul autoritatii sau institutiei publice este obligat sa stabileasca programarea astfel incat una dintre fractiuni sa fie de cel putin 15 zile lucratoare, neintrerupta. La solicitarea motivata a functionarului public, se pot acorda fractiuni neintrerupte mai mici de 15 zile lucratoare”;

- art. 23 din OG nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale:

„(1) Personalul contractual din sectorul bugetar are dreptul in fiecare an calendaristic la un concediu de odihna si la alte concedii, in conditiile legii.

(2) Durata minima a concediului de odihna este de 21 de zile lucratoare pe an.

(3) La determinarea indemnizatiei de concediu de odihna se vor lua in calcul, pe langa salariul de baza, si sporurile de care beneficiaza, potrivit legii”;

- art. 18 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice:

„(1) Incepand cu 1 octombrie 2023, ordonatorii de credite acorda obligatoriu, lunar, pentru personalul incadrat ale carui salarii lunare nete sunt de pana la 8.000 lei inclusiv, indemnizatii de hrana la nivelul anual a doua salarii minime pe economie in vigoare la data de 1 ianuarie 2019, actualizat anual cu indicele pretului de consum comunicat anual de Institutul National de Statistica, incepand cu 2025, cu exceptia personalului Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justitiei, Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale, Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat si Probleme Speciale, precum si a personalului politiei locale care, potrivit legii, beneficiaza de drepturi de hrana in temeiul Ordonantei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(1^1) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si personalului Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si institutiilor sale subordonate, care beneficiaza in continuare de drepturi de hrana, in conformitate cu dispozitiile art. 36 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017 privind unele masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, aprobata cu completari prin Legea nr. 80/2018, cu modificarile si completarile ulterioare.

(1^2) Pentru personalul din sistemul de invatamant acordarea indemnizatiei de hrana prevazute la alin. (1) se stabileste prin raportare la salariul net cuvenit functiei de baza.

(2) Indemnizatiile de hrana prevazute la alin. (1) se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat in luna anterioara, cu incadrarea in prevederile art. 25 alin. (1).

(3) Personalul care, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, beneficiaza de drepturi de hrana potrivit Ordonantei Guvernului nr. 26/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si nu este angajat/incadrat in institutiile si autoritatile publice prevazute la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 26/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv in cadrul politiei locale, beneficiaza exclusiv de indemnizatia de hrana prevazuta la alin. (1).

(4) Indemnizatia de hrana nu se acorda persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite.

(5) Pentru personalul din sistemul sanitar care a beneficiat in anul 2017 de tichete de masa, indemnizatia de hrana se acorda incepand cu 1 ianuarie 2018, in cuantumul lunar stabilit la alin. (1).

(6) Indemnizatia de hrana acordata potrivit alin. (5) nu va fi inclusa in anul 2018 la stabilirea limitei de sporuri prevazuta la art. 25 alin. (2).

(7) Incepand cu luna mai 2018 si pana la data de 30 noiembrie 2018, personalul din invatamantul superior de stat poate beneficia de indemnizatia de hrana, in cuantumul lunar stabilit la alin. (1), care se acorda in exclusivitate din venituri proprii ale universitatilor de stat.

(8) Indemnizatia de hrana acordata potrivit alin. (7) nu va fi inclusa in anul 2018 la stabilirea limitei de sporuri prevazute la art. 25 alin. (1)”.

Redam principalele pasaje din RIL-ul CA Brasov:

„I. In referatul intocmit de presedintele sectiei civile se arata ca, in fapt, pe rolul instantelor de judecata s-au aflat si se afla inca litigii care constituie conflicte individuale de munca in sensul art. 231 din Codul muncii, in cadrul carora personalul contractual platit din fonduri publice, al caror regim de salarizare intra sub incidenta normelor legale cu caracter special anterior citate, cuprinse in alte acte normative decat Codul muncii, solicita obligarea institutiilor/ autoritatilor publice angajatoare la recalcularea indemnizatiilor de concediu de odihna pentru anii anteriori, prin includerea in baza de calcul a indemnizatiei de hrana de care au beneficiat.

Problema de drept pusa in discutie nu s-a ivit in mod direct in activitatea Curtii de Apel Brasov – Sectia civila, dar s-a manifestat in cadrul tribunalelor din raza sa de competenta si a fost ridicata la intalnirea trimestriala de practica neunitara organizata in primul trimestru al anului 2024. Astfel, nu exista inca hotarari judecatoresti definitive pronuntate de Curtea de Apel Brasov insa, din verificarile efectuate, s-a constatat existenta unei practici neunitare la nivel national, fiind identificate in acest sens hotarari definitive pronuntate de alte curti de apel.

Pe langa normele legale citate, prezinta relevanta in ceea ce priveste problema de drept sesizata cele statuate prin decizia nr. 23/2021 din 15 noiembrie 2021 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 62 din 20 ianuarie 2022, in sensul ca: 'Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea unitara a art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 462/2006, cu modificarile ulterioare, si a art. 150 alin. (1) si (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la stabilirea drepturilor banesti cuvenite politistilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihna trebuie avute in vedere sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase de care acestia au beneficiat in perioada de activitate, corespunzator timpului lucrat in locurile de munca respective'.

Desi o parte dintre normele legale interpretate sunt diferite fata de cele puse in discutie, neavand aplicabilitate in raporturile de munca dintre personalul contractual platit din fonduri publice si autoritatea/institutia angajatoare, partial, rationamentul pe care se bazeaza decizia instantei supreme poate fi valorificat pentru dezlegarea problemei de drept analizate prin prezentul referat.

In problema juridica expusa s-au conturat, la nivel national, doua opinii:

1. Intr-o prima orientare, majoritara, s-a apreciat ca indemnizatia de hrana trebuie inclusa in baza de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna.

Argumentele care stau la baza acestei opinii sunt urmatoarele:

a) Indemnizatia de hrana constituie un spor sau un venit cu caracter permanent, astfel dupa cum se deduce din art. 18 alin. (1) si (2) din Legea nr. 153/2017;

b) In cele trei luni anterioare celei in care se efectueaza concediul de odihna angajatul a

fost indreptatit la indemnizatie de hrana si, ca urmare, in acord cu art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii, indemnizatia de concediu de odihna nu poate fi inferioara; c) Aceeasi concluzie, respectiv ca pe durata concediului anual de odihna lucratorul trebuie sa primeasca remuneratia obisnuita, intrucat obiectivul cerintei de a plati acest concediu este acela de a pune lucratorul in timpul concediului de odihna intr-o situatie care este, in ceea ce priveste salariul, comparabila cu perioadele de munca, este impusa de interpretarea Directivei 2003/88/CE, rezultata din Hotararile CJUE pronuntate in Cauza C-155/10, Williams si altii (paragrafele 19-28), C-385/17, C-514/20 si din considerentele deciziei nr. 23/2021 pronuntata de catre ICCJ – Completul competent sa solutioneze recursuri in interesul legii;

d) Concediul de odihna este intrinsec legat de activitatea desfasurata anterior efectuarii acestuia, fiind destinat sa asigure refacerea capacitatii de munca afectate, intre altele, de conditiile de munca si este firesc ca drepturile baneste aferente concediului de odihna sa fie stabilite in raport cu salariul lunar corespunzator perioadei de activitate. (...)

2. Intr-o a doua orientare jurisprudentiala, minoritara, au fost respinse cererile de chemare in judecata formulate in situatii de acelasi gen. In motivarea acestei opinii s-au retinut, in esenta, urmatoarele:

a) Indemnizatia de hrana este reglementata in Sectiunea a 2-a din Capitolul II al Legii nr. 153/2017, la art. 18, sub titlul 'Alte drepturi salariale' si, ca urmare, nu poate fi considerata spor in sensul legii mentionate si a Codului muncii;

b) Conform jurisprudentei CJUE, in interpretarea art. 7 din Directiva 2003/88/CE si a clauzei 3 din acordul anexat Directivei 2009/79/CE, acele elemente ale remuneratiei globale a salariatului care au ca scop acoperirea unor costuri accesorii sau ocazionale, intervenite in contextul executarii sarcinilor care ii revin lucratorului, nu trebuie luate in considerare la calculul indemnizatiei de concediu de odihna;

c) Indemnizatia de hrana nu reprezinta o compensare a unui inconvenient legat in mod intrinsec de executarea sarcinilor de serviciu (adica pentru compensarea unui efort suplimentar pe care trebuie sa il faca salariatul in executarea sarcinilor de serviciu, sau a riscului pe care il presupune munca) si nu este aferent statutului personal sau profesional al salariatului, nefiind stabilit si acordat in considerarea conditiilor specifice ale locurilor de munca si atributiilor corespunzatoare statutului profesional;

d) Indemnizatia de hrana reprezinta o suma primita pe perioada executarii sarcinilor de serviciu, cu caracter alimentar, fiind un cost accesoriu intervenit in contextul executarii sarcinilor de serviciu;

e) Raportat art. 7 din HG nr. 250/1992, indemnizatia de hrana este exceptata de legiuitor de la calculul indemnizatiei de concediu de odihna;

f) Indemnizatia de hrana nu are caracter permanent, fiind strans legata de activitatea efectiv prestata de catre angajat si se acorda doar in intervalul de timp in care aceasta a fost prestata;

g) Decizia ICCJ nr. 23/2021 se refera la alta categorie profesionala functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si la sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare si periculoase. (...)

II. In referatul intocmit de presedintele sectiei contencios administrativ si fiscal se arata ca in cadrul intalnirii trimestriale de practica neunitara din 15.03.2024 in materia contenciosului administrativ si fiscal organizata la nivelul Curtii de Apel Brasov nu a fost intrunita unanimitatea opiniilor exprimate de judecatorii participanti, in urma corespondentei administrative purtata cu celelalte curti de apel fiind identificate hotarari judecatoresti definitive, prin care aceeasi problema de drept a fost solutionata diferit. Astfel:

1. Intr-o prima orientare, minoritara, s-a apreciat ca indemnizatia de hrana trebuie inclusa in baza de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna a functionarilor publici.

Argumentele care stau la baza acestei opinii sunt urmatoarele:

- din interpretarea art. 150 alin. (1) Codul muncii si a art. 18 din Legea nr. 153/2017 rezulta ca indemnizatia de hrana, din perspectiva faptului ca se acorda lunar, indiferent de modalitatea concreta de calcul, are caracterul unei indemnizatii cu caracter regulat si pe cale de consecinta in temeiul dispozitiilor din Codul Muncii intra obligatoriu in calculul indemnizatiei de concediu de odihna;

- dispozitiile HG nr. 250/1992 si OG nr. 6/2007 nu pot fi retinute in cauza in considerarea faptului ca, eventuale inadvertente de ordin legislativ (in sensul in care cele doua acte normative anterior indicate restrang sfera drepturilor ce intra in baza de calcul a indemnizatiilor de concediu de odihna potrivit Codului Muncii si nu se coreleaza cu dispozitiile Legii 153/2017 care instituie obligativitatea platii si caracterul lunar al indemnizatiei de hrana) se impun a fi inlaturate in prezenta cauza in aplicarea principiului interpretarii conforme, sens in care facem trimitere la paragraful 59 al Hotararii CJUE In cauza C-684/16: 'Principiul interpretarii conforme impune ca instantele nationale sa faca tot ce tine de competenta lor, luand in considerare dreptul intern in ansamblul sau si aplicand metodele de interpretare recunoscute de acesta, in vederea garantarii efectivitatii depline a directivei in discutie si in vederea identificarii unei solutii conforme cu finalitatea urmarita de aceasta' (Hotararea din 24 ianuarie 2012, Dominguez, C-282/10, EU:C:2012:33, punctul 27 si jurisprudenta citata);

- interpretarile date de CJUE notiunilor incluse in Directiva 2003/88 devin obligatorii pentru instantele nationale. Prin hotararea CJUE din 15 septembrie 2011, data in cauza C- 155/10, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat in sensul ca expresia 'concediu anual platit' care figureaza la art. 7 alin. 1 din Directiva 2003/88, are drept 'semnificatie faptul ca pe durata concediului anual, remuneratia trebuie mentinuta, astfel spus, lucratorul trebuie sa primeasca remuneratia obisnuita pentru aceasta perioada de repaus' si ca 'trebuie constatat ca desi structura remuneratiei obisnuite a unui lucrator ca atare, intra in sfera de aplicare a dispozitiilor si practicilor reglementate de dreptul statelor membre, aceasta nu poate avea un impact asupra dreptului lucratorului de a se bucura, in perioada de repaus si de relaxare, de conditii economice comparabile cu cele privind perioada in care isi desfasoara activitatea'. sunt incidente considerentele Deciziei nr. 23/2021, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii, in cuprinsul careia se face referire la jurisprudenta relevanta in materie a CJUE cu concluzia: 'Curtea de Justitie a Uniunii Europene a subliniat ca orice inconvenient legat in mod intrinsec de executarea sarcinilor ce revin lucratorului si care este compensat printr-o suma de bani ce intra in calculul indemnizatiei globale a lucratorului trebuie sa faca parte in mod obligatoriu din suma la care acesta are dreptul pe durata concediului anual. Doar acele elemente ale remuneratiei globale a lucratorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri accesorii sau ocazionale, intervenite in contextul executarii sarcinilor care revin lucratorului, nu trebuie luate in considerare la calculul sumei cuvenite acestuia pe durata concediului anual';

- au fost avute in vedere, in analiza caracterului permanent al unor sporuri si considerentul redat la pct. 98 din Decizia nr. 23/2021, conform caruia imprejurarea ca aceste sporuri se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat in conditii de munca grele, vatamatoare si periculoase constituie doar o modalitate de cuantificare a lor in perioadele de activitate a personalului, fara a avea vreo influenta asupra calificarii acestora ca sporuri cu caracter permanent (cu atat mai mult cu cat consecintele conditiilor speciale de munca repercutate asupra beneficiarilor acestor sporuri nu inceteaza automat la intrarea acestora in concediu, ci se prelungesc in timp si ulterior, justificand astfel acordarea sporurilor cu caracter de continuitate)'. (...)

Punctul de vedere al colegiului de conducere al Curtii de Apel Brasov este in sensul ca indemnizatia de hrana nu trebuie inclusa in baza de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna a personalului contractual platit din fonduri publice si a functionarilor publici, avand in vedere, pe langa argumentele enumerate, urmatoarele imprejurari:

1. Prin decizia RIL nr. 23/2021 a ICCJ au fost interpretate dispozitiile art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, care nu sunt aplicabile in raporturile personalului contractual cu angajatorii bugetari, coroborate cu art. 150 din Codul muncii, raportat, in concret, la sporurile pentru conditii periculoase sau vatamatoare, precum si pentru conditii grele de munca. Aceste venituri au un anumit specific, in considerarea caruia instanta suprema a retinut ca:

'105. Astfel, concediul de odihna este destinat refacerii capacitatii de munca a salariatului, se efectueaza in fiecare an si, ca regula, in natura, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat fiind permisa numai in cazul incetarii raporturilor de munca (art. 146 din Codul muncii).

106. Asa fiind, intrucat concediul de odihna este intrinsec legat de activitatea desfasurata de salariat anterior efectuarii acestuia, fiind destinat sa asigure refacerea capacitatii de munca afectate intre altele de conditiile de munca, este firesc ca si drepturile banesti aferente concediului de odihna sa fie stabilite in raport cu salariul lunar corespunzator perioadei de activitate, deci cu luarea in considerare a sporurilor pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase'.

Aceste consideratii nu sunt valabile in ceea ce priveste indemnizatia de hrana. 2. Art. 150 alin. (1) din Codul muncii face referire, in ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei de concediu de odihna, la indemnizatiile si sporurile (cu caracter permanent) 'cuvenite pentru perioada respectiva', fiind evident ca 'perioada respectiva' este perioada in care se efectueaza concediul de odihna. Or, pentru aceasta perioada este unanim recunoscut ca indemnizatia de hrana nu este cuvenita.

3. Art. 7 din HG nr. 250/1992 si art. 23 din OG nr. 10/2008 au un continut mai restrans decat art. 38 alin. (1) din OG nr. 64/2006, limitand expres baza de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna la salariul de baza al angajatului si sporuri.

4. Indemnizatia de hrana nu este calificata de lege ca spor si nu exista niciun argument de text pentru a primi o atare calificare, iar nu pe cea de, indemnizatie' (asa dupa cum reiese chiar din terminologia folosita de catre legiuitor), in sensul art. 160 din Codul muncii, potrivit caruia: 'Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri'.

5. Din jurisprudenta CJUE in interpretarea art. 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 4 noiembrie 2003, privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru, reiese ca anumite venituri pot fi excluse din calculul indemnizatiei de concediu de odihna, nefiind o regula implacabila includerea in baza de calcul a acesteia a oricaror venituri obtinute de catre angajat in perioada anterioara efectuarii concediului de odihna.

Astfel, fara ca enumerarea sa fie limitativa, pot fi omise venituri precum:

- 'acele elemente ale remuneratiei globale a lucratorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri ocazionale sau accesorii intervenite cu ocazia executarii sarcinilor care revin lucratorului potrivit contractului sau de munca, precum cheltuielile legate de timpul pe care pilotii sunt obligati sa il petreaca in afara bazei' (Hot. Curtii (Camera intai), din 15 septembrie 2011, pronuntata in cauza C-155/10);

- 'In sfarsit, in ceea ce priveste regula potrivit careia orele suplimentare efectuate de lucrator trebuie luate in considerare in vederea calcularii remuneratiei datorate pentru dreptul la concediu anual platit, trebuie mentionat ca, avand in vedere caracterul sau exceptional si imprevizibil, remuneratia primita orele suplimentare nu fac, in principiu, parte din remuneratia normala pe care lucratorul o poate pretinde pentru concediul anual platit prevazut la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 (Hot. Curtii (Camera a patra), din 13 decembrie 2018, cauza C-385/17)”.

* Cititi aici intregul recurs in interesul legii