Judecatorul Narcis Violin Stoica (foto) de la Tribunalul Iasi vrea ca viitorul Consiliu Superior al Magistraturii – pentru care candideaza – sa fie unul al consensului, la polul opus fata de orgoliile care au macinat actualul CSM. Numai asa institutia va putea sa-si respecte rolul constitutional de garant al independentei justitiei.

---

De altfel, noul CSM trebuie sa stea el insusi departe de orice influente – fie politice, fie din zona serviciilor de informatii. De aceea, nu mai trebuie sa existe protocoale incheiate cu serviciile secrete, adauga Stoica.

Fostul presedinte, apoi vicepresedinte al Tribunalului Iasi priveste independenta justitiei si din punct de vedere financiar. De aceea, magistratul militeaza pentru preluarea bugetului instantelor de la Ministerul Justitiei la Inalta Curte de Casatie si Justitie sau la Consiliul Superior al Magistraturii.

Totodata, Narcis Stoica pledeaza pentru ocuparea corespunzatoare a posturilor de grefieri in instante si pentru implementarea asistentului de judecator – astfel incat judecatorii sa nu mai fie nevoiti a pierde timpul cu treburi administrative, de care se poate ocupa foarte bine personalul auxiliar.

Nu in ultimul rand, judecatorul Stoica insista ca in mandatul 2023-2028, Consiliul Superior al Magistraturii sa reia consultarile cu magistratii si cu asociatiile profesionale ale acestora, dar si cu societatea civila – obicei abandonat in ultimii doi ani, sub pretextul pandemiei. Tot in sensul cresterii transparentei, ex-presedintele Tribunalului Iasi insista pe necesitatea publicarii (desigur: anonimizate) a motivarilor hotararilor in materie disciplinara – un obicei de asemenea abandonat de catre CSM-ul ultimilor ani.

In incheiere, candidatul subliniaza necesitatea stoparii de detasari ale judecatorilor si procurorilor pe acele posturi unde nu este neaparata nevoie de un magistrat.

Redam intregul proiect de candidatura al judecatorului Narcis Violin Stoica:

„Proiect privind principalele obiective ce vor fi urmarite in cazul alegerii ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii

Cateva explicatii prealabile

M-am decis in ultimele zile sa candidez. Si nu pentru ca nu as fi hotarat; asa a fost sa fie!

As fi ipocrit sa sustin ca, anterior, nu m-am gandit niciodata la o astfel de candidatura, mai ales atunci cand – mai intai cu mai multi ani in urma – cativa colegi mi-au sugerat acest lucru. Din varii motive – in special personale –, am exclus pana in prezent o astfel de posibilitate. Am ales, de asemenea, sa imi duc pana la capat mandatele functiilor de conducere pe care le-am exercitat in trecut, considerand nefireasca abandonarea acestora la scurt timp. Apoi (la fel ca foarte multi colegi), mult timp, am considerat ca locul meu este inca la instanta si ca sunt suficienti alti colegi bine pregatiti, capabili, cu experienta, implicati si care pot indeplini in mod corespunzator atributiile specifice demnitatii de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii.

Iata insa ca, in urma cu doar 3 zile, am luat hotararea: voi candida!

Prima dilema: am timp sa fac un proiect? Si daca da, ce fel de proiect?

Incercand un raspuns rapid, prima tentatie a fost aceea de intocmi un proiect tehnic, aplicat si structurat (chestiune ce, de altfel, ma caracterizeaza), care sa valorifice – de ce nu? – bogata mea experienta in materie manageriala organizationala ori in management de proiecte. In acest sens, imi aduceam aminte, vag, de faptul ca unii fosti sau actuali membri ai Consiliului au ales abordarea tehnica in realizarea proiectelor lor de candidatura. Mi-am zis insa ca timpul disponibil este prea la limita. Asa ca – pentru a ma convinge – am aruncat un ochi pe cateva astfel de proiecte inca disponibile pe internet si, dincolo de foarte multe detalii, in unele, am vazut, in esenta, multe vorbe frumos impachetate (cele mai multe intr-un stil juridic rece), cam aceleasi obiective si „linii directoare” arhicunoscute (n.b.: unele ce excedeaza de lege lata evident atributiunilor Consiliului) si care, cele mai multe, nu au fost atinse ori pur si simplu au fost abandonate. Prin urmare, am renuntat la ideea unui proiect tehnic.

O a doua tentatie a fost aceea de a ma raporta strict la activitatea actualului Consiliului, de a-i sublinia neimplinirile, de a-i critica activitatea si de a sugera, punctual, ce s-ar fi putut face. De regula, o astfel de abordare este cea mai facila si, poate, si cea mai eficienta atunci cand candidezi. Nu mi-am propus insa sa inventariez neimplinirile ori disfunctiile din activitatea actualului Consiliu Superior al Magistraturii. Ele sunt cunoscute mult mai bine de colegii judecatori. Pe de alta parte, nu am fost in interiorul CSM si nu am la dispozitie toate datele, dar, mai ales, nu sunt adeptul criticii cu orice pret a trecutului si nici a blamarii a ceea ce a fost. Cred ca a discuta despre activitatea actualului Consiliu este util si poate contribui la identificarea cauzelor unor disfunctii. A insista insa pe cauze nu este insa la fel de eficient, mai ales cand trebuie sa gasesti solutii si sa privesti spre viitor. De altfel, subsemnatul sunt adeptul identificarii solutiilor concrete, al comunicarii si colaborarii si, in general, al faptelor. Prin urmare, am concluzionat ca nici intocmirea unui proiect bazat pe abordarea exclusiva a criticarii activitatii actualului Consiliu nu este o solutie, chir daca o anumita raportare la aceasta este inerenta.

Si atunci ce ramane?

Nimic altceva decat a prezenta succint, mai intai, gandurile, viziunea si modul in care ma raportez la Consiliul Superior al Magistraturii, la ce ar trebui sa fie Consiliul, la cum ar trebui sa isi desfasoare activitatea (prin intermediul membrilor sai) pentru a fi eficient si credibil. In al doilea rand, de a sublinia valorile si principiile dupa care ar trebui sa se ghideze membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii si dupa care imi propun sa actionez. In al treilea rand, de a evidentia de ce candidez si ce anume ma recomanda. In fine, de a puncta doar cateva din directiile de actiune (obiectivele) pe care imi propun sa ma axez, daca voi fi ales.

I. Viziunea si motivatia candidatului

1. Cum ar trebui sa fie Consiliului Superior al Magistraturii si membrii alesi ai acestuia?

Garantarea independentei justitiei, realizarea unui act de justitie transparent si asigurarea eficientei, eficacitatii si calitatii actului de justitie sunt obiective prioritare asumate in Romania de toti decidentii sistemului judiciar, inclusiv de actualul Consiliu Superior al Magistraturii, ce nu pot fi insa realizate fara un corp de magistrati independenti, impartiali, integri, profesionisti, care sa inspire respect si incredere si, mai ales, responsabili.

Asigurarea ca aceste cerinte sunt indeplinite constant de magistratii romani si, in mod special, de judecatori (avand in vedere ca ei sunt cei care – potrivit Constitutiei – infaptuiesc justitia), ar trebui realizata, desigur, in primul rand, de fiecare dintre acestia, dar, mai ales de Consiliul Superior al Magistraturii, date fiind atributiile sale specifice, in special cele de garant al independentei justitiei si de responsabil de cariera profesionala a judecatorilor.

Pentru aceasta insa este nevoie de un Consiliu Superior al Magistraturii functional, compus din membri care sa nu isi uite menirea si sa actioneze unitar, cu respectarea stricta a legii si cu o activitate canalizata pentru rezolvarea problemelor concrete, specifice justitiei romane, desigur in limitele competentelor sale. Conflictele interne constante si radicalizarea pozitiilor nu pot contribui la indeplinirea atributiilor constitutionale ale Consiliului. Acesta este un organism colegial, iar ceea ce conteaza sunt hotararile sale, motiv pentru care „vocea” Consiliului trebuie sa fie clara si unitara. Opinia individuala a unuia sau a altuia dintre membri, desi importanta, conteaza mai putin, iar, practic, nu produce nici un efect juridic. Desigur ca uneori un vot, alaturi de altele, poate fi hotarator, dar este evident ca nu ma refer la astfel de situatii. Vizibilitatea unuia sau altuia dintre membrii Consiliului este mai putin importanta. Fara a se transforma intr-un sindicat, Consiliul ar trebui sa uneasca corpul magistratilor, sa ii reprezinte in mod real si sa le garanteze independenta, insa astfel de scopuri ce tin de esenta activitatii sale sunt imposibil de atins atunci cand insusi acest organism constitutional este puternic divizat, uneori chiar si in cadrul aceleasi sectii, iar mesajele transmise sunt contradictorii.

De aceea, din punctul meu de vedere, reprezentatii alesi ai judecatorilor in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii trebuie sa fie dintre cei mai dedicati si implicati magistrati, cu experienta, capabili sa lucreze in echipa, deschisi la colaborare si la gasirea de solutii comune si care au facut deja proba acestor calitati. Membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii nu trebuie sa uite nici pe cine reprezinta si nici ca principalele calitati cerute unui judecator sunt acelea de a sti (si de a avea rabdarea) sa asculte si apoi de cantari si de a alege cea mai buna solutie posibila. Cred ca aceste calitati trebuie sa ghideze si activitatea reprezentantilor pe care judecatorii si-i aleg sa-i reprezinte in Consiliu.

In plus, in opinia mea, membrii Consiliului trebuie sa indeplineasca – mai intai ei – cele mai inalte standarde specifice magistraturii, sa prezinte principii si valori morale foarte bine conturate si sa manifeste un nivel foarte ridicat de intelegere si aderenta la conduitele profesionale care transpun, in fapt, valori precum independenta, integritate, impartialitate, responsabilitate, echilibru, profesionalism.

In fine, Consiliul ar trebui sa fie mult mai aproape de corpul magistratilor, sa dea dovada de o mai mare transparenta, sa fie coerent in hotararile sale, sa fie primul care respecta si aplica legea, sa evite ca actiunile sau deciziile sale ori ale unora dintre membrii sai sa fie asociate cu activitatile/pozitiile unora sau altora dintre actorii politici, sa se implice in identificarea de solutii rapide la problemele recurente ale justitiei si sa garanteze in mod real independenta acesteia.

Acestea sunt principalele repere, valori si principii dupa care imi propun sa imi ghidez activitatea de membru ales al in Consiliul Superior al Magistraturii, in cazul in care colegii imi vor acorda increderea lor.

Tind sa cred, cu modestie, ca intrunesc cerintele necesare pentru a putea onora o astfel de demnitate.

Aceasta insa nu este suficient, pentru ca dincolo de intrunirea cerintelor de eligibilitate mai este nevoie, suplimentar, si de castigarea si, mai ales, pastrarea increderii si respectului colegilor judecatori. Cred ca, de fapt, acesta este marea provocare.

Dragi colegi, sper sa va pot castiga increderea si apoi sa o pot onora!

2. Dar cine sunt si ce ma recomanda?

In anul 1999 am absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” Iasi, dupa care, in urma promovarii examenului comun de admitere in magistratura si la I.N.M. si in baza optiunii mele, in acelasi an, am fost numit ca judecator stagiar la Judecatoria Iasi incepand cu data de 01.11.1999.

In anul 2002, dupa promovarea examenului de capacitate, am fost numit judecator definitiv la Judecatoria Iasi, unde am activat pana in anul 2004, cand am promovat la Tribunalul Iasi. De la 01.09.2004 si pana in prezent, timp de peste 17 ani, am activat la Tribunalul Iasi in cadrul Sectiei Penale, in mod continuu.

Am deci o vechime totala efectiva doar in functia de judecator de peste 22 de ani, in toata aceasta perioada judecand – exceptand cateva luni in stagiatura – exclusiv in materie penala.

In perioada 15.07.2008-14.07.2021, in urma promovarii concursurilor organizate de CSM, am fost numit si am exercitat succesiv patru mandate de functii de conducere in cadrul Tribunalului Iasi, doua de presedinte si doua de vicepresedinte, la care se adauga si o perioada de cca. 11 luni in care am fost vicepresedinte cu delegatie. Prin urmare, timp de aproape 13 ani am exercitat functii de conducere, interval de timp, in care, in mod inerent, am dobandit o vasta experienta manageriala si am cunoscut indeaproape problemele specifice din activitatea curenta a tribunalelor, cu atat mai mult cu cat aceasta perioada a fost aceea in care s-au implementat noile coduri si, pentru Tribunalul Iasi, a insemnat construirea, inaugurarea si mutarea intr-un nou sediu, proiect in care am fost implicat inca de la inceput.

Timp de cca. 21 de ani am fost si inca sunt membru al Asociatiei Magistratilor din Iasi (n.b.: aceasta nu este o filiala a AMR), calitate in care am fost implicat activ in implementarea mai multor proiecte, in oferirea de solutii alternative de formare profesionala, in elaborarea de proiecte de lege ferenda, precum si in identificarea, elaborarea si propunerea de politici publice in sistemul judiciar.

De-a lungul carierei, am initiat si/sau implementat parteneriate ori colaborari cu organizatii non-guvernamentale ori cu instante din Republica Moldova, in cadrul carora s-au organizat multiple activitati de formare profesionala continua, s-au elaborat studii ori s-a reusit dotarea unor spatii din instante.

Pe de alta parte, m-am implicat constant in activitatile didactice si/sau de formator in cadrul sistemului judiciar, dobandind abilitati specifice si reusind astfel sa cunosc mai bine atat nevoile instantelor, cat si colegii. Astfel, am fost cadru didactic la Universitatea „Petre Andrei” din Iasi in perioada 2005-2007, iar in perioada 2013-2016 am fost cadru didactic asociat al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” Iasi, exercitand activitatile de indrumare si desfasurare a activitatilor de practica judiciara a studentilor. Insa, in mod special, din anul 2008 sunt formator al Scolii Nationale de Grefieri, la mai multe discipline (precum Drept procesual penal, Cooperare judiciara internationala in materie penala, Informatii clasificate, Managementul si arhivarea documentelor, Organizarea instantelor judecatoresti, Executari penale, Drepturile omului). De asemenea, in trecut, am colaborat cu I.N.M., participand ca lector (formator colaborator) la seminare avand ca obiect „politici publice in justitie”, „management judiciar” si „informatii publice si informatii clasificate”.

Am multiple specializari si formari continue, nationale si internationale, detaliate in CV-ul anexat scrisorii de candidatura, inclusiv in domeniile managementului judiciar, comunicarii organizationale, managementului de proiect ori eticii si deontologiei profesionale.

Am participat ca formator sau expert in cadrul mai multor seminare sau proiecte vizand diverse componente ale activitatii instantelor judecatoresti, in tara si in Republica Moldova, precum si la vizite de studiu pentru a cunoaste activitatea institutiilor Uniunii Europene, dar si alte sisteme judiciare (Germania, Republica Moldova). De asemenea, m-am implicat in elaborarea de studii in domeniul justitiei juvenile si al politicilor publice in justitie.

Experienta profesionala acumulata si toate aceste activitati mi-au permis sa cunosc numerosi colegi si au fost de natura sa-mi ofere, o data in plus, o viziune de ansamblu asupra tuturor componentelor activitatii instantelor judecatoresti si o cunoastere indeaproape a problemelor specifice, ceea ce, in opinia mea, ar putea facilita exercitarea eficienta a activitatii de membru ales al C.S.M..

3. De ce candidez?

In contextul actual in care sistemul judiciar roman continua inca sa se afle sub lupa monitorizarii in cadrul MCV, iar asteptarile opiniei publice si ale tuturor celor implicati in activitatea judiciara sunt extrem de mari, apreciez ca este necesara implicarea tuturor actorilor sistemului judiciar, pe zona de competenta a fiecaruia, intr-un efort conjugat de crestere a increderii in justitie.

Apreciez ca acest lucru se poate realiza, in primul rand, prin indeplinirea corespunzatoare a atributiilor specifice Consiliul Superior al Magistraturii, institutie cu rol esential in asigurarea respectarii cerintelor de independenta, responsabilitate, eficienta, integritate, impartialitate, echilibru si profesionalism in infaptuirea actului de justitie.

Iar atunci cand ma refer la implicarea tuturor actorilor sistemului judiciar, nu ma refer doar la institutiile cu atributii in materie, ci ma refer, in special, la fiecare magistrat in parte, dar mai ales la fiecare judecator.

In general, colegii judecatori prefera sa aiba o atitudine rezervata / neutra. Si desi sunt destul de multi judecatorii implicati care intrunesc toate cerintele pentru a-si reprezenta cu onoare, responsabilitate si profesionalism colegii in Consiliul Superior al Magistraturii, majoritatea covarsitoare aleg sa nu candideze. Unii din motive personal-familiale, altii datorita dezamagirii sau neincrederii in faptul ca ar mai putea schimba ceva, daca ar fi alesi.

Asa am gandit si eu, mai ales intr-o vreme, prin anii 2004-2008, cand eram destul de implicat in activitatea unei asociatii de magistrati, pozitie din care era foarte usor sa identifici disfunctii si sa critici. Pana ce, la un moment dat, un coleg mi-a spus: „Dar daca ai fi tu in locul judecatorului cu functie de conducere sau cu rol de reprezentare in CSM, ce ai face? Ai putea sa faci mai bine? Iar daca da, de ce nu te implici si nu incerci sa schimbi ceva?”. Asa am ajuns sa candidez in 2008 pentru o functie de conducere in cadrul Tribunalului Iasi, iar, la inceput, nu a fost deloc usor.

Tocmai de aceea am decis sa ma implic din nou si sa incerc sa valorific bogata mea experienta profesionala si manageriala, dar si aptitudinile si trasaturile mele de personalitate prin depunerea candidaturii pentru a fi ales ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea tribunalelor, categorie de instante cu care aproape toata cariera m-am identificat. Cu modestie, apreciez ca o astfel de demnitate se potriveste cu spiritul de initiativa, abilitatile de comunicare si calificarea mea profesionala.

Cu alte cuvinte, candidatura si proiectul de fata urmaresc sa valorifice competenta, experienta si aptitudinile acumulate ori, dupa caz, dobandite in cursul celor peste 22 de activitate continua in instantele iesene (din care aproape 18 la tribunal), dar si ca urmare a exercitarii timp de cca. 13 ani a unor functii de conducere la Tribunalului Iasi, precum si intr-o asociatie profesionala (Asociatia Magistratilor din Iasi) ori ca urmare a implicarii constante in identificarea, elaborarea si propunerea de politici publice in justitie.

Pe de alta parte, calificarea profesionala dobandita nu doar in cadrul activitatilor judiciare curente, dar si in procesul de formare continua (prin: studii de masterat; participarea la – iar, in mai multe randuri si, organizarea de – seminarii, simpozioane, conferinte; implementarea de parteneriate profesionale; desfasurarea de activitati didactice; publicarea unor articole de specialitate; implicarea ca expert sau formator in cadrul unor proiecte nationale si internationale; intocmirea si publicarea de studii in domeniul justitiei juvenile si, mai ales, al politicilor publice in justitie) ma determina sa apreciez ca voi putea indeplini, in mod corespunzator, exigentele specifice demnitatii de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, mai ales ca sunt o persoana dedicata profesiei si implicata activ in buna functionare a sistemului judiciar.

Toate aceste componente ale activitatii si experientei mele profesionale de pana acum mi-au consolidat capacitatea de a-mi organiza singur activitatea, de a avea initiativa si de a identifica solutii la probleme manageriale sau profesionale cu care m-am confruntat.

Desi adept al stilului de management participativ, am invatat, in scurt timp, ca initiativa, deciziile importante si, mai ales, solutiile sunt asteptate de la persoanele cu atributii manageriale si, in special, de la leader si ca, intr-o organizatie mare, acesta trebuie sa fie dispus la efort sustinut, sa fie rezistent la stress si la diversele influente si aiba, in primul rand, o gandire autonoma, atat critica, dar, in acelasi timp, si empatica, pentru a intelege, in mod efectiv, problemele si resorturile conduitei fiecarui membru al organizatiei. De asemenea, am experimentat si inteles rapid ca, in conditiile in care resursele pentru administrarea justitiei sunt limitate, managerii de instante trebuie, pe de o parte, sa adapteze resursele existente la nevoile organizatiei si, in acelasi timp, sa identifice solutii alternative. Atat pe durata exercitarii functiilor de conducere, dar si anterior am reusit sa identific si sa implementez astfel de solutii alternative (dezvoltare de aplicatii IT locale, colaborari si parteneriate in formare profesionale cu ONG-uri si instante din strainatate s.a.). De altfel, in opinia mea, un bun manager dintr-o institutie publica este acela care face performanta cu resursele bugetare ce-i sunt puse la dispozitie, reusind, in acelasi timp, sa implementeze solutii alternative. Desigur ca aceasta nu inseamna insa abandonarea demersurilor constante ce trebuie intreprinse pentru suplimentarea resurselor materiale, bugetare si umane, urmate de o alocare echitabila a acestora.

Cred ca aceste competente dobandite si probate sunt de natura sa faciliteze exercitarea eficienta a atributiilor specifice demnitatii de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, desigur in ipoteza in care colegii vor alege sa imi acorde increderea.

Cele anterior evidentiate sunt cateva – dar cele mai importante – dintre elementele care, apreciez eu, ma recomanda pentru alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin urmare, in acest moment al carierei mele profesionale, incurajat fiind si de unii colegi, simt ca am capacitatea de a valorifica, la un alt nivel, experienta, competentele si abilitatile mele profesionale.

Nu poti pretinde sa iti reprezinti colegii daca nu ii cunosti si nu stii foarte bine activitatea curenta a acestora si, mai ales, daca nu te-ai implicat niciodata.

In consecinta, obisnuit fiind sa ma implic, sa incerc sa imbunatatesc activitatea instantelor si a judecatorilor, sa construiesc un climat optim pentru desfasurarea in bune conditii a activitatilor administrativ-judiciare (la nivel local) si sa imi asum responsabilitatea pentru altii, depunerea acestei candidaturi reprezinta pentru mine o adevarata provocare si o mare responsabilitate.

II. Principalele directii de actiune in cazul alegerii ca membru al CSM

A. Consideratii prealabile. Principii

Proiectul de fata are ca premise realitatile sistemului judiciar, tinand seama de cadrul legal in vigoare, de atributiile constitutionale si legale ale Consiliului Superior al Magistraturii si, in special, a membrilor alesi ai corpului de judecatori, dar si de asteptarile colegilor. De asemenea, am avut in avand in vedere modul de organizare si de functionare al Consiliului Superior al Magistraturii, precum si modalitatea de luare a hotararilor.

Evident ca acest proiect se va modela, in timp, dupa legile, regulamentele si strategiile care se vor aplica in ceea ce priveste activitatea Consiliului Superior al Magistraturii.

Sintetic, imi propun indeplinirea atributiilor specifice calitatii de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii cu responsabilitate, profesionalism, impartialitate, echilibru, buna-credinta, disponibilitate si punand, in prim plan, legea si interesele legitime ale instantelor judecatoresti si judecatorilor.

De asemenea, imi propun sa ma integrez rapid si sa fac parte dintr-o echipa cu obiective comune, sa am o foarte buna colaborare si comunicare cu toti ceilalti membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum si cu personalul administrativ si de specialitate.

B. Un Consiliu cu o abordare unitara si coerenta. Comunicare eficienta si colaborare

Principalul aspect sesizat de colegi in ceea ce priveste activitatea Consiliului a vizat modul in care acesta a functionat si s-a pozitionat in ultimii ani. De aceea, primul obiectiv urmarit vizeaza imbunatatirea modului de lucru, dar mai ales a colaborarii dintre membrii acestuia.

Astfel, asa cum am aratat deja, in ultimii ani, Consiliul Superior al Magistraturii a fost puternic divizat, mai ales in cadrul Sectiei de judecatori, unii din membrii acesteia adoptand pozitii antagonice si aparent ireconciliabile, astfel incat mesajele transmise au fost contradictorii.

Conflictele interne constante si radicalizarea pozitiilor nu au facut decat sa adanceasca diferentele dintre membrii Consiliului, iar aceasta a afectat indeplinirea atributiilor constitutionale ale Consiliului. S-a pus prea mult accent pe opinia individuala a unuia sau a altuia dintre membri ori a unui grup de membri ori pe chestiuni care vizau mai putin activitatea judecatorilor. Uneori, aceste divergente se pare ca au condus la adoptarea unor masuri administrative sau hotarari puternic contestate, iar, altele, cel putin discutabile. Orgoliile au ocupat prea mult loc si timp pe agenda Consiliului.

Este adevarat ca, in mod firesc, judecatorii alesi ca membri in Consiliul Superior al Magistraturii sunt personalitati puternice si care au, totodata, responsabilitati fata de colegii judecatori care i-au mandatat cu increderea acordata prin vot lor. Este, de asemenea, adevarat ca un judecator independent si responsabil nu poate si nu trebuie sa faca rabat de la principii.

Cu toate acestea, convertirea in principii a oricaror puncte de vedere diferite, refuzul repetat de a asculta argumentele celuilalt si de a gasi, de comun acord, o solutie legala si acceptabila, cu consecinta tergiversarii sau chiar blocarii activitatii ori adoptarii unor anumite masuri absolut necesare, este totalmente paguboasa si nu poate caracteriza un judecator si, cu atat mai putin, activitatea celui mai inalt for reprezentativ al magistratilor.

Prin definitie, judecatorii trebuie sa aiba capacitatea de a asculta, trebuie sa chibzuiasca corespunzator si sa aiba ori macar sa incerce sa aiba – cum bine imi spunea un coleg – exercitiul completurilor colegiale. Desigur, acesta nu exclude posibilitatea unei opinii sperate, insa adoptarea sistematica de opinii separate este contrara esentei profesiei de judecator.

Consiliul Superior al Magistraturii este si ramane un organism constitutional colegial, iar ceea ce conteaza sunt hotararile sale, motiv pentru care „vocea” acestuia trebuie sa fie una singura. Consiliul Superior al Magistraturii si, in mod special, in ceea ce ii priveste pe judecatori, Sectia de Judecatori a Consiliului trebuie sa-i uneasca pe acestia, sa ii reprezinte in mod real si sa le garanteze independenta si nu sa creeze falii in interiorul profesiei.

Pentru a fi impartiala, activitatea membrilor alesi ai Consiliului – fie privita la nivel individual, fie la nivel de „grupuri” de membri alesi – nu trebuie sa se identifice, in mod sistematic, cu activitatea uneia sau alteia dintre asociatiile profesionale ale magistratilor. Cu atat mai mult, trebuie evitate situatiile in care pozitionarea unuia sau unora dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii poate fi interpretata ca ar coincide cu pozitionarile unuia sau altuia dintre actorii politici.

Dar cum ar putea fi realizate aceste obiective?

Foarte simplu: prin disponibilitate; implicare; conlucrare, colaborare si buna intelegere; ascultare atenta si comunicare eficienta. Daca este nevoie, pot fi stabilite un set de reguli, bune practici si/sau obiective unanim agreate.

Sub aspectul relatiilor de comunicare intra-organizationale, apreciez ca fiecare judecator si fiecare membru al Consiliului Superior al Magistraturii are datoria de a face – pe cat posibil – ca acestea sa fie dintre cele mai bune, astfel incat sa nu se ajunga la situatii de criza. Desi, uneori, micile conflicte pot fi utile si generatoare de solutii optime, perpetuarea si radicalizarea acestora nu poate avea decat consecinte negative.

De altfel, in ceea ce ma priveste, nu sunt si nu am fost o fire conflictuala. Din contra, sunt adeptul unui climat de munca adecvat pentru desfasurarea optima a activitatii. In timp, in baza experientei profesionale si a multiplelor activitati de formare, am dobandit abilitatile necesare pentru preintampinarea (in masura posibilului) situatiilor de criza, medierea conflictelor si identificarea solutiilor optime si, mai ales, acceptate de o cat mai larga majoritate.

Tocmai de aceea, in opinia mea, este necesara intretinerea unor relatii interumane si profesionale bune, de natura sa ajute la indeplinirea adecvata a atributiilor Consiliului, si, in mod particular, a membrilor acestuia. Un climat tensionat nu poate facilita indeplinirea la timp si in mod eficient a atributiilor specifice.

De aceea, in ceea ce priveste comunicarea intra-organizationala, precum si cu ceilalti membri ai Consiliului imi propun sa dau dovada de: disponibilitate totala pentru ascultarea activa a propunerilor si, dupa caz, a opiniilor colegilor; eliminarea oricaror bariere in comunicare care s-ar putea ivi; comunicare directa si personala cu colegii, bazata pe buna-credinta si respect; evitarea conflictelor, prin, de pilda, ascultarea asertiva a opiniei celorlalti si, mai ales, identificarea de solutii agreate de comun acord.

Prin urmare, apreciez ca e nevoie ca nu doar judecatorii din instante, ci, cu atat mai mult, reprezentatii acestora alesi in Consiliul Superior al Magistraturii sa dea dovada de introspectie, de moderatie, de autocenzura, de cumpanire, de echilibru, de onoare, de respect fata de colegi, colaboratori si de ceilalti actori ai sistemului judiciar, precum si de ascultarea reala si fara desconsiderare a opiniei acestora, de prudenta si de rezerva.

De asemenea, apreciez ca implicarea activa in viata juridica si valorificarea spiritului critic ca gandire creatoare – binevenite, de altfel – nu trebuie sa implice nici refuzul de asculta (in opinia mea, acesta trebuind sa fie una din aptitudinile fundamentale ale unui judecator) si nici ignorarea virtutilor anterior mentionate.

Toate acestea ar trebui sa fie sau, in unele cazuri, macar sa redevina valori internalizate de fiecare judecator si, cu atat mai mult, de judecatorul ales membru in Consiliul Superior al Magistraturii si care ar putea fi chemat sa verifice indeplinirea / respectarea lor.

Pe de alta parte, nu trebuie omisa nici necesitatea consolidarii cooperarii inter-institutionale cu institutiile indispensabile infaptuirii actului de justitie. E nevoie, in opinia mea, de o mai buna si loiala colaborare institutionala atat cu reprezentantii celorlalte puteri ale statului, in ceea ce priveste aspectele de interes pentru sistemul judiciar, cat si cu reprezentatii celorlalte profesii juridice. Cred ca aceasta implica comunicare deschisa si directa, dar si organizarea de intalniri periodice cu reprezentantii celorlalte profesii juridice ori ai institutiilor ce influenteaza actul de justitie, in scopul analizarii problemelor administrativ-judiciare intampinate si gasirii de solutii.

C. Un Consiliu cu o activitate transparenta, aplicata si mai aproape de judecatori

In ultimii ani, am remarcat un regres in asigurarea transparentei activitatii Consiliul Superior al Magistraturii: atat in ceea ce priveste publicarea in timp util, dar mai ales in mod complet a ordinii de zi a sedintelor Plenului sau Sectiilor si/sau a materialelor aferente unora dintre problemele discutate de interes real pentru toate instantele judecatoresti, cat si in ceea ce priveste alte activitati curente ale Consiliului. Unele sectiuni ale site-ului nu au mai fost actualizate de mult. De asemenea, nu putine au fost situatiile in care consultarea instantelor a fost tardiva sau formala, timpul avut la dispozitie fiind prea scurt.

Transparenta activitatii implica, in acelasi timp, si o legatura constanta intre membrii Consiliului si judecatorii care i-au ales, inclusiv pentru a fi la curent cu problemele din instante si pentru o informare reciproca. Este adevarat ca, in ultimi doi ani, constrangerile determinate de pandemie au redus posibilitatea de punere in aplicare a prevederilor art. 31 alin.2 din Legea nr. 317/2004 (potrivit carora: „In scopul informarii cu privire la activitatea instantelor si parchetelor, membrii Consiliului Superior al Magistraturii efectueaza deplasari la sediile instantelor si ale parchetelor si organizeaza intalniri cu judecatorii, procurorii si reprezentantii societatii civile”), insa nu au anulat-o.

In ipoteza in care voi fi ales, imi propun sa fiu cat mai aproape de judecatori, sa intreprind toate demersurile necesare pentru asigurarea transparentei depline a activitatii Consiliului Superior al Magistraturii, precum si pentru o consultare reala si efectiva a corpului de judecatori cu privire la toate aspectele ce vizeaza statutul profesiei. In aceeasi ordine de idei, apreciez ca fiind utila reluarea si dezvoltarea bunelor practici de consultare periodica a tuturor asociatiilor profesionale ale magistratilor.

Pe de alta parte, desi atat mai multi membri ai actualului Consiliu Superior al Magistraturii, cat si conducerea Inspectiei Judiciare si-au asumat, prin proiectele lor, publicarea anonimizata a jurisprudentei relevante in materie disciplinara si/sau deontologica si desi o astfel de publicare sistematizata a fost chiar asumata prin diverse strategii, nici pana la acest moment acest lucru nu s-a realizat. O astfel de publicare – pentru care pledez – este necesara tocmai pentru a da posibilitatea corpului de judecatori sa-si ghideze conduita si actiunile, dar si pentru a se asigura transparenta si uniformitatea practicii sectiilor disciplinare, dar si previzibilitatea solutiilor.

Nu in ultimul rand, transparenta si coerenta activitatii implica actualizarea si imbunatatirea cadrului normativ elaborat de CSM (regulamente). Exista inca multe reglementari neactualizate si/sau necorelate cu cadrul legal primar de foarte multi ani. Cu toate acestea, in baza unor astfel de reglementari continua sa se organizeze si desfasoare diverse proceduri, concursuri sau chiar alegeri (inclusiv alegerile pentru Consiliu), ceea ce face ca, in practica, sa apara diverse probleme de aplicare ori de previzibilitate. Imi propun initierea procedurilor necesare in vederea actualizarii si corelarii acestor reglementari.

D. Independenta si responsabilitate

a) Principii. Apararea independentei, impartialitatii si reputatiei profesionale a judecatorilor

Potrivit art.133 alin.1 din Constitutie, republicata: „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei”.

In opinia mea, in exercitarea acestei categorii esentiale de atributii constitutionale trebuie plecat de la principiul ca independenta este dreptul fiecarui cetatean intr-o societate democratica de a beneficia de o justitie care este (si ar trebuie sa fie perceputa ca fiind) independenta de puterea legislativa si executiva si care ocroteste libertatile si drepturile cetatenilor intr-un stat de drept.

In acelasi timp, trebuie avut in vedere faptul ca independenta nu trebuie inteleasa ca fiind un privilegiu instituit in favoarea magistratilor, fiind sarcina acestora de a depune eforturi in vederea mentinerii independentei sistemului judiciar – atat la nivel individual, cat si institutional.

In opinia mea, independenta justitiei nu poate si nu trebuie sa existe fara a fi insotita de responsabilitate. In plus, independenta justitiei nu trebuie sa fi convertita in privilegii ori intr-o umbrela care sa acopere abuzurile.

Independenta in justitie poate fi clasificata si analizata in functie de diferite categorii: independenta obiectiva si independenta subiectiva; independenta externa si independenta interna; independenta sistemului judiciar si independenta fiecarui judecator si procuror.

Independenta individuala obiectiva a judecatorului presupune eliminarea oricaror interferente externe sau interne. Exista o varietate de modalitati prin care se poate exercita o presiune asupra judecatorilor, in contextul procesului individual de luare a deciziilor in activitatea de zi cu zi, dar si in evolutia acestora in cariera.

Independenta individuala subiectiva a judecatorului impune obligatia acestuia de a decide liber de orice influente externe – fie ca sunt exercitate de celelalte puteri ale statului, clasa politica, conducatorii ierarhici sau mediul economic, fie ca sunt exercitate de mass-media sau opinia publica. Judecatorul trebuie sa ramana, de asemenea, independent, fata de colegi si grupurile de presiune. Independenta judecatorului implica, in egala masura, respectarea interdictiilor prevazute de lege, dar si dezvoltarea capacitatii de a respinge factorii de natura externa sau interna care ar putea influenta sau crea aparenta unei influente in luarea deciziilor si exercitarea atributiilor.

Dar, asa cum am aratat, independenta justitiei, in general, si a judecatorului, in particular – indiferent de componenta si formele sale –, nu poate si nu trebuie sa serveasca nimanui drept scut pentru a se incalca legea sau pentru se aduce atingere prestigiului justitiei si trebuie protejata doar in limitele si scopul pentru care Constitutia Romaniei a consacrat-o.

In ultimii ani, am remarcat nu doar o intensificare si diversificare a conduitelor, pozitionarilor si afirmatiilor publice de natura a afecta independenta, impartialitatea si/sau reputatia profesionala a judecatorilor, dar, in egala masura, si o multiplicare a cazurilor in care s-a solicitat apararea acestor valori. Din aceasta ultima perspectiva, in unele cazuri, ideea de aparare a independentei, impartialitatii si reputatiei profesionale a judecatorilor a fost dusa, uneori, in derizoriu, fie prin frecventa solicitarilor, fie a modului superficial in care a fost tratata.

De aceea, in opinia mea, atat semnalele de indepartare de la standardele inalte ale statutului profesiei de judecator, cat si sesizarile referitoare la posibila afectare a independentei, impartialitatii si/sau reputatiei profesionale a judecatorilor trebuie sa fie clarificate, in cel mai scurt timp, prin investigatii si verificari amanuntite si aplicate, realizate prompt – la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii – de Inspectia Judiciara, iar in functie de rezultatele acestora si de imprejurarile factuale ce se deceleaza sa se adopte fie masuri de protectie imediata a magistratului, fie (daca acuzatiile se confirma) sa se demareze procedurile legale corespunzatoare.

Pe de alta parte, consider ca independenta justitiei nu trebuie sa ramana un exercitiu retoric, rolul sesizarilor privind apararea independentei, impartialitatii si reputatiei profesionale a judecatorilor fiind acela de a asigura cadrul unei judecati impartiale si fara presiuni, de catre judecatori netimorati, dar, in acelasi timp, responsabili. Din aceasta perspectiva, o hotarare de aparare venita tardiv este evident ineficienta, motiv pentru care apreciez ca se impune ca viitorul CSM sa ia masurile necesare pentru ca verificarile sa fie realizate si finalizate cu celeritate, respectiv in cel mai scurt timp posibil.

b) Independenta financiara a instantelor

In Romania, in sistemul judiciar, paradoxul este ca, din punct de vedere constitutional, judecatorii (si instantele judecatoresti, cu exceptia I.C.CJ.) sunt independenti, insa din punct de vedere material, al asigurarii resurselor logistice si al finantarii, sunt dependenti de executiv, prin Ministerul Justitiei. In schimb, tot potrivit Constitutiei Romaniei, procurorii nu sunt independenti, fiind sub autoritatea ministrului justitiei, insa, din punct de vedere material, al asigurarii resurselor logistice si al finantarii, Ministerul Public si parchetele componente sunt independente.

In opinia mea, acest paradox se perpetueaza de prea mult timp!

In proiectele lor, mai multi dintre actualii sau fostii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii si-au propus sa intreprinda demersuri institutionale pentru corectarea acestei situatii si asigurarea unei independente reale, inclusiv din punct de vedere financiar, a instantelor de judecata (judecatorii, tribunale si curti de apel). Acest obiectiv a fost insa abandonat, in conditiile in care nici Inalta Curte de Casatie si Justitie (se pare ca din motive – declarate – de logistica) si nici Consiliul Superior al Magistraturii nu si-au asumat preluarea bugetului. Mai mult, intre timp, dupa prorogari succesive, dispozitiile relevante ale art.136 din Legea nr. 304/2004 (care prevedea ca „Incepand cu data de 1.01.2010, atributiile Ministerului Justitiei referitoare la gestionarea bugetului curtilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate si al judecatoriilor vor fi preluate de Inalta Curte de Casatie si Justitie”) a fost abrogat in 2017. Ulterior, orice demers in acest sens se pare ca a fost abandonat.

Aceasta lipsa de independenta reala bugetara a instantelor judecatoresti s-a reflectat, in ultimii ani, inclusiv in modul discriminatoriu in care Ministerul Justitiei a inteles sa puna in discutie o serie de hotarari judecatoresti definitive ori sa achite discretionar o serie de drepturi salariale ale corpului de judecatori, atat intre diferite curti de apel, dar, mai ales, prin opozitie cu modul in care acest lucru s-a realizat in cadrul Ministerului Public.

Aceasta stare de dependenta nu poate fi insa acceptata la nesfarsit!

Dar, ce poate fi facut in conditiile legislatiei actuale si a atributiilor pe care le are Consiliul Superior al Magistraturii? Si ce poate face un membru al Consiliului?

Cred cu tarie ca viitorul Consiliu Superior al Magistraturii, prin Sectia pentru Judecatori, va trebui ca, mai intai, sa repuna in discutie necesitatea respectarii dispozitiilor constitutionale care garanteaza independenta judecatorilor (si implicit a instantelor judecatoresti), respectiv sa repuna in discutia puterilor executiva si legislativa necesitatea initierii si adoptarii unor modificari legislative care sa creeze cadrul normativ adecvat. Apoi, in functie de cadrul normativ creat, vor trebui intreprinse demersurile necesare pentru ca fie Inalta Curte de Casatie si Justitie, fie Consiliul Superior al Magistraturii (prin Sectia pentru Judecatori) sa aiba capabilitatea logistica si, mai ales, sa isi asume preluarea si gestionarea bugetului instantelor.

Daca Ministerul Public poate sa gestioneze bugetul parchetelor, cu siguranta si Inalta Curte de Casatie si Justitie sau Consiliul Superior al Magistraturii poate si ar trebui sa o faca (n.r. in cazul instantelor). Este vorba – in opinia mea – doar de asumare. Din perspectiva actualei arhitecturi constitutionale si a dispozitiilor legale in vigoare, inclin sa cred ca aceasta preluare ar trebui realizata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca cea mai inalta instanta ce reprezinta si exercita puterea judecatoreasca.

Este real ca acest lucru implica modificari legislative si ca de lege lata Consiliul Superior al Magistraturii nu are drept de initiativa legislativa, dar potrivit art.38 alin.5 din Legea nr.317/2004, Consiliul poate totusi sesiza ministrul justitiei cu privire la necesitatea initierii sau modificarii unor acte normative in domeniul justitiei.

In consecinta, imi propun sa militez pentru repunerea in discutie a necesitatii preluarii bugetului instantelor de la Ministerul de Justitie si intreprinderea tuturor demersurilor institutionale posibile in acest sens.

c) Finantarea instantelor si asigurarea personalului de suport necesar – parte componenta a independentei justitiei

Pana la o modificare legislativa care sa permita preluarea bugetului instantelor de la Ministerul de Justitiei, consider ca este necesara asigurarea unei finantari adecvate pentru realizarea unei justitii eficiente si profesioniste. Multe instante au nevoie de sedii si dotari corespunzatoare ori de echipamente IT suplimentare.

Apararea independentei justitiei de catre Consiliul Superior al Magistraturii implica, in mod necesar, o aplecare deosebita a acestuia in problema finantarii justitiei, chiar si in lipsa unor atributii directe, prin sesizarea constanta a disfunctiilor si necesitatilor instantelor ordonatorului principal de credite actual (Ministerul de Justitie), prin analiza de bugete comparate, precum si prin solicitarea finantarii – acolo unde este necesar – de noi posturi de judecatori, dar, mai ales, de personal auxiliar.

Pe de alta parte, in opinia mea, Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui sa aiba o evidenta constanta a raportului grefier de sedinta / judecator, mai ales ca exista numeroase instante (in special tribunale) in care acest raport este inca subunitar.

In aceasta privinta, apreciez, de exemplu, ca in baza unor analize si studii temeinice, raportate la volumul de activitate si plecand de la actualele scheme de personal (care, in multe cazuri, e mai mult decat evident ca trebuie ajustate), ar trebui ca Sectia pentru Judecatori a CSM (in legatura cu exercitarea atributiei sale de „aprobare a masurilor pentru suplimentarea sau reducerea numarului de posturi pentru instante”) sa stabileasca numarul minim necesar – pentru indeplinirea eficienta a activitatii – de personal auxiliar din diferitele categorii (grefieri de sedinta, registratori, arhivari, grefieri la compartimentele de executari etc.) de care are nevoie o instanta dintr-o anumit grup si cu un anumit volum mediu de activitate (de pilda: tribunale cu activitate medie in ultimii 5 ani intre 5000 si 10.000 de dosare, tribunale cu volum de activitate intre 10.000-15.000 dosare etc.). Intr-o a doua etapa, ar trebui intreprinse demersurile institutionale necesare suplimentarii statelor de functii in acest sens pana la minimul necesar de posturi acceptabil. In prezent, exista numeroase tribunale cu numar foarte mic de grefieri din anumite categorii (de pilda, registratori sau arhivari), cu consecinta reducerii semnificative a numarului grefierilor de sedinta (care, desi incadrati in schema pe astfel de posturi, sunt repartizati la alte compartimente, pentru a se putea asigura functionarea), astfel incat raportul grefier de sedinta-judecator este subunitar.

Or, nu se poate vorbi de o independenta reala si functionala a judecatorului si nici de un volum adecvat de munca, daca acesta trebuie sa indeplineasca numeroase atributii administrative (care ar putea fi preluate de personalul auxiliar) ori sa lucreze in paralel cu doi grefieri pe aceeasi sedinta. De aceea, in opinia mea, standardul minimal trebuie sa fie cel putin de 1 judecator-1 grefier de sedinta.

Pe de alta parte, consider ca viitorul Consiliu Superior al Magistraturii va trebui sa intreprinda demersurile necesare in vederea consacrarii legale si extinderii la nivelul intregii tari a institutiei asistentului judecatorului (actualii „experti in implementare” din cadrul unora dintre instantele-pilot in proiectul implementat de CSM), corelativ cu identificarea unor solutii in vederea asigurarii unei mai bune selectii a acestora si a unei pregatiri prealabile minimale. Daca in Republica Moldova de peste 10-15 ani este posibil ca fiecare judecator sa aiba propriul asistent si propriul grefier de sedinta, cred ca si in Romania este posibil acest lucru. E nevoie doar de vointa, de asumare si de coordonarea demersurilor institutiilor cu atributii in materie.

Ca membru CSM, voi depune eforturi pentru concretizarea acestor obiective si pentru normalizarea situatiei resurselor umane si folosirea cat mai eficienta a acestora.

d) Statut consolidat si previzibil al judecatorului

In mod recurent, in special in perioadele alegerilor politice, diverse componente ale statutului judecatorilor sunt puse sub semnul intrebarii. Politicienii se intrec in a propune solutii demagogice, prezentand trunchiat realitatea. In mod voit se uita ca, in sistemul salariatilor bugetari, procentual, numarul magistratilor este nesemnificativ, dupa cum tot la fel de redus este si numarul magistratilor pensionati beneficiari de pensii de serviciu in raport cu numarul total al pensionarilor din Romania ce beneficiaza de astfel de pensii (asa cum just a argumentat – pe baza de cifre concrete – Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 900/15.12.2020). Paradoxal este ca uneori, izolat, se regasesc si magistrati care, intr-un astfel de context, propun negocierea sau chiar renuntarea la unele componente ale statutului judecatorilor. Astfel de dezbateri repetate nu au fost in nici un fel benefice sistemului judiciar. Din contra, ele au determinat neincredere si plecari in masa din sistem, inclusiv ale unor colegi judecatori care, altfel, si-ar mai fi dorit poate sa ramana.

In opinia mea, bazata pe principiile constitutionale si internationale in materia garantarii independentei judecatorilor, precum si pe jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a CEDO si a CJUE (arhicunoscute de colegii judecatori), statutul si independenta judecatorilor si a instantelor judecatoresti nu pot fi negociate.

In ipoteza in care voi fi ales membru al Consiliului, nu voi accepta punerea in discutie sau „negocierea” vreuneia dintre componentele statutului judecatorului.

Din contra, consider ca standardele de independenta a judecatorilor trebuie consolidate. Si nu doar prin inlaturarea dependentei de executiv in materia finantarii instantelor judecatoresti. Astfel, consider ca mai sunt inca pasi de facut, de pilda, pentru inlaturarea inechitatilor in materie de salarizare unitara si, mai ales, de plata a drepturilor salariale restante in baza acelorasi criterii.

e) Evitarea reintoarcerii la mecanisme de natura sa puna in discutie independenta justitiei

Pe de alta parte, tinand seama de deciziile categorice ale Curtii Constitutionale, vremea „protocoalelor” cu serviciile secrete si a oricaror mecanisme netransparente de investigatii sau de realizare a actului de justitie trebuie sa ramana de mult apusa.

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie sa se opuna oricaror incercari de reactivare a unor astfel de mecanisme, precum si a oricaror forme de presiune, directa sau indirecta, asupra judecatorilor si instantelor, indiferent din partea cui ar putea veni acestea. Judecatorii trebuie sa decida in cauzele repartizate liberi de orice ingerinta si de orice forma de presiune.

Aceasta nu inseamna insa ca, in anumite domenii, nu pot si nu trebuie sa existe reguli specifice (precum in domeniile protectiei informatiilor confidentiale sau clasificate), cata vreme toate garantiile de independenta, impartialitate si echitabilitate sunt asigurate. De asemenea, aceasta nu trebuie sa conduca nici la impunitatea acelora care comit infractiuni. In fata legii, toti cetatenii – inclusiv magistratii – trebuie sa fie egali.

In fine, problemele din trecut ce se pare ca au fost natura sa poata imixtiona in realizarea independenta a actului de justitie ori sa poata crea forme de presiune indirecta asupra judecatorilor nu trebuie repuse pe tapet la nesfarsit si nici sa acopere sistematic si nejustificat agenda Consiliului. Lupta cu himerele trecutului trebuie abandonata, iar energiile canalizate pentru ceea ce e de facut in continuare.

Erorile trebuie asumate in mod responsabil, dupa cum tot la fel trebuie asumata si lipsa constanta de eficienta.

Evaluarea eficientei instantelor, dar si a parchetelor trebuie sa se faca comparativ, intre aceleasi grade de jurisdictie, si trebuie masurata periodic pe baza unor criterii obiective. In functie de aceleasi criterii obiective ar trebui sa se realizeze si repartizarea echitabila a resurselor umane.

E. Cariera judecatorului

Desi, in aceasta privinta, in ultimii ani au fost operate mai multe modificari legislative succesive, unele contestate mai mult sau mai putin, dupa cum au fost adoptate si o serie de masuri de Consiliu menite sa incerce sa asigure o mai mare coerenta, obiectivitate si previzibilitate, continua sa fie semnalate numeroase situatii de natura a pune in discutie obiectivitatea unor evaluari.

In acest sens, am in vedere, de pilda, aspectele semnate de unii colegii in ceea ce priveste discrepantele in evaluarea unora sau chiar a acelorasi proiecte manageriale la unele examene de functii de conducere, pretinsele evaluari subiective ale unor candidati la examenele de promovare efectiva in functie de executie sau chiar la Inalta Curte de Casatie si Justitie sau criteriile aplicate in solutionarea unor cereri de transfer. De asemenea, in cazul concursurilor de promovare in functii de executie pe loc au continuat sa existe unele situatii in care numarul intrebarilor anulate ori cu raspuns modificat ar fi putut fi de natura sa influenteze ierarhia finala.

Cu siguranta, in materia promovarii, a examenelor pentru functii de conducere si a transferului judecatorilor, mai sunt multe aspecte de imbunatatit, astfel incat marja de subiectivism in evaluare sa poata fi redusa la minimul posibil, daca nu chiar inlaturata total.

In acest sens, cred ca, in mod constant, se impune a fi consultati colegii judecatori, luate in considerare propunerile acestora si adaugate sau modificate criteriile de evaluare – daca este posibil prin regulamente –, astfel incat sa se asigure un grad sporit de obiectivitate in examinare, iar daca acestea implica modificari legislative, intreprinderea demersurilor necesare pentru promovarea acestora catre Ministerul Justitiei. Consiliul trebuie sa fie in permanenta preocupat de cresterea gradului de obiectivate a tuturor procedurilor de selectie ori care vizeaza evolutia in cariera profesionala a judecatorului.

Pe de alta parte, cred ca este nevoie de o reactie institutionala mult mai rapida, ferma si unitara a Consiliului Superior al Magistraturii in situatii precum cea din ultimii ani, cand, in mod practic, a avut loc un blocaj al ocuparii posturilor din instante, prin procedura transferului, timp de peste un an si jumatate. In astfel de situatii, e nevoie de persuadarea decidentilor cu initiativa legislativa pentru propunerea si adoptarea rapida a unui act normativ. Asa cum acest lucru a fost posibil sa fie realizat rapid, prin Legea nr. 130/2021, de pilda, pentru punerea in acord a art.405-406 Cod pr. penala (in materia pronuntarii si redactarii hotararilor penale prin care se solutioneaza actiunea penala) cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 233/2021, tot la fel ar fi trebuit sa se procedeze si in cazul punerii de acord a art.60 din Legea nr. 303/2004 (in materia transferului magistratilor) cu decizia Curtii Constitutionale nr.454/24.06.2020. Desigur aceasta implica un demers coordonat si sustinut al reprezentatiilor institutiilor sistemului judiciar, dar in special al Consiliului Superior al Magistraturii, precum si o buna colaborare institutionala cu reprezentatii celorlalte puteri.

In ceea ce priveste detasarea judecatorilor la alte institutii din afara sistemului judiciar ori pe posturi din institutii componente ale sistemului judiciar, dar care nu reclama, in mod necesar, ocuparea lor de catre un magistrat, desi prin proiectele lor mai multi dintre actualii membri ai Consiliului si-au propus sa nu mai permita acest lucru si, desi in ultimii ani s-a inregistrat o reducere importanta a acestor cazuri, au continuat totusi sa existe destule situatii cand s-au dispus astfel de detasari, unele cu mult peste termenele legale maximale (desigur, cu intreruperi formale), ignorand-se inclusiv cele statuate de C.C.R. prin decizia nr.45/30.01.2018.

In cazul alegerii mele, imi propun sa fiu consecvent si sa nu accept detasari in afara instantelor pe posturi din institutiile sistemului judiciar ce nu reclama in mod necesar ocuparea lor de catre un magistrat ori peste limitele legale (nici macar prin recurgerea la subterfugii de intrerupere temporara). De asemenea, numarul unor astfel de detasari trebuie sa fie redus la minimul posibil, iar acestea trebuie acceptate numai in situatiile in care este absolut necesar.

Judecatorii nu pot fi detasati aproape toata cariera lor: acestia trebuie sa aleaga! Detasarea perpetua a unor colegi creeaza inechitati in randul judecatorilor si lipseste instantele de aportul acelor judecatori care continua sa ocupe posturi din schema acestora.

In loc de concluzii

Aspectele punctate mai sus sunt doar cateva dintre obiectivele pe care mi le propun.

Am convingerea acum, mai mult decat oricand, ca magistratura romaneasca si, cu atat mai mult, membrii ce compun institutia chemata sa garanteze independenta justitiei sa gestioneze cariera profesionala a magistratilor si sa vegheze la respectarea legii, a regulamentelor si a statutului profesiei – si anume: membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii – au nevoie de o abordare responsabila, in care asigurarea unui just echilibru intre independenta si responsabilitate este esentiala.

Iar acest echilibru nu poate fi asigurat decat daca membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii indeplineste – asa cum am subliniat deja – mai intai el cele mai inalte standarde specifice magistraturii, respectiv daca impartaseste principii morale foarte bine conturate, daca manifesta in mod constant un nivel foarte ridicat de intelegere si aderenta la conduitele profesionale care transpun, in fapt, valori precum independenta, integritate, impartialitate, responsabilitate, profesionalism.

In acelasi timp, asumarea, dialogul onest si constructiv, respectul, transparenta sunt valori in care cred cu tarie si care trebuie atasate ideii de imbunatatire a activitatii Consiliului.

Iar o astfel de evolutie nu poate fi realizata, in opinia mea, decat prin fapte.

Vremea dezbaterilor nesfarsite si a discutiilor sterile cu privire la acelasi teme – din care, unele, reprezinta doar o mica parte a activitatii Consiliului si, in genere, a activitatilor judiciare – ar trebui sa inceteze.

In fine, cred ca doar un Consiliu Superior al Magistraturii coerent si consecvent in actiuni, cu o abordare unitara, implicat in dezbaterea si in comunicarea publica (pe temele specifice sistemului judiciar) si care sa fie totodata un partener neutru si onest de dialog cu institutiile indispensabile infaptuirii actului de justitie poate garanta independenta justitiei si contribui la eficientizarea activitatii instantelor si parchetelor”.