* Se dezleaga greu misterul protocolului incheiat in 2009 intre Inalta Curte si SRI, protocol semnat de fostul presedinte al instantei supreme, prof.dr. Nicoale Popa, si tandemul Maior-Coldea. Protocolul a fost semnat dupa ce in anul 2007 Romania a fost condamnata la CEDO in cauza Dumitru Popescu, care fusese inculpat in dosarul Tigareta II si ascultat pe mandat de siguranta nationala de catre SRI, mandat emis de un procuror. CEDO a stabilit ca procurorul nu este un magistrat independent si toate dosarele SRI au fost la un pas sa sara in aer. Dar nu au mai sarit pentru ca a intervenit ilegalul protocol, in care s-a stabilit ca Procurorul General al Romaniei sa faca filtru de legalitate al mandatelor cerute de SRI, iar niste judecatori anume desemnati de presedintele ICCJ sa emita mandatul. Pana la intrarea in vigoare a noilor Coduri penale, in anul 2014, (cand s-a modificat si Legea 51/1991, in conformitate cu noile Coduri) asa s-a lucrat, ilegal, pe protocol secret. Culmea e ca Legea 51/1991 privind siguranta nationala a prevazut pana in septembrie 2014, la art. 13, ca mandatele de siguranta nationala se emit de catre Procurorul General al Romaniei. Pe durate de maxim 6 luni care pot fi prelungite de fiecare data, cu cate 3 luni.

De ce credeti ca din 2007 si pana in 2014 baietii de la SRI nu au tipat niciodata ca legea sigurantei nationale are prevederi in vigoare care se bat cap in cap cu realitatea? Pentru ca le-a placut si au putut sa lucreze pe siguranta nationala?

Rezulta foarte clar ca din 2007 (data deciziei CEDO) si pana in septembrie 2014 (modificarea Legii sigurantei nationale, in conformitate cu noile Coduri penale) Inalta Curte a emis in mod ilegal mandate pe siguranta nationala in pofida articolului 13 din Legea 51/1991 care prevedea ca mandatele se emit de Procurorul General al Romaniei. Asta a facut Maior cu Coldea si cu Kovesi, au facut niste protocoale, inclusiv cu Inalta Curte, in care au modificat procedura de emitere a mandatelor pe siguranta nationala, in secret, ocolind Parlamentul Romaniei, stabilind urmatorul circuit al unui mandat:

-Cererea SRI de emitere a unui mandat de interceptare;

-Supunerea cererii filtrului Procurorului General al Romaniei, care dadea aviz de legalitate;

-Trimiterea cererii la Inalta Curte, unde dosarele nu erau repartizate aleatoriu, ci de catre presedintele ICCJ, care se afla in intelegere secreta cu SRI;

-Se emitea mandatul in 100% din cazuri (circa 4.000 de mandate pe siguranta nationala)

Facem o rectificare! A existat, in 2015, un singur mandat de siguranta nationala respins de Inalta Curte (Exceptia care confirma regula).

Autorii protocolului si-au mai bazat fanteziile lor judiciare si pe prevederile Legii 535/2004 privind combaterea terorismului (Legea DIICOT). Mai precis, s-au inspirat din art. 21 al acestei legi, in care se vorbea de filtrul Procurorului General si trimiterea cererilor la ICCJ pentru emiterea mandatelor de interceptare. Numai ca legea 535/2004 se refera strict la fapte de terorism, descrise cu lux de amanunte, si din care nu fac parte sub nicio forma infractiuni precum cele de coruptie, ori de evaziune fiscala, pe care Binomul SRI-DNA si-a axat aproape intreaga activitate. Tocmai de aceea ne miram unii prin presa cand mai aparea prin cate o publicatie cate un mandat in facsimil de ce in cazul unor politicieni, oameni de afaceri sau de presa se indica faptul ca mandatele de siguranta nationala au fost emise pentru fapte de terorism, desi dosarele erau pentru asa zisa coruptie.

Cam cata puscarie credeti ca ar trebui sa isi ia semnatarii protocolului? Nu aveti impresia ca toate mandatele de interceptare pe siguranta nationala date in aceste conditii, pe langa lege, dar in baza unui protocol abuziv, dar clasificat, ar trebui anulate si probele obtinute in baza lor declarate de asemenea nule.

* Si hai sa va mai spunem una buna. In Legea 51/1991 (forma aflata in vigoare pana in septembrie 2014) se prevedea la finalul art. 13: "orice cetatean care se considera vatamat in mod nejustificat prin activitatile care fac obiectul mandatului prevazut in alin. 1-4 se poate adresa cu plangere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul". Ati mai auzit ca pe siguranta nationala de vreo 10 ani incoace sa se comunice celor urmariti ca au fost ascultati de SRI si sa li se indice ca au dreptul sa faca plangere? Bineinteles ca nu! De altfel, de cand au facut protocolul in 2009, acuzatii nici macar nu au putut afla numele judecatorului de la ICCJ care i-a emis mandatul de siguranta nationala. Asta intrucat documentul este clasificat, iar daca era declasificat, pentru a fi atasat la un rechizitoriu, intotdeauna numele judecatorului era sters cu banda neagra. Aleluia drept de a mai recuza vreun judecator incompatibil, intrucat partile habar nu aveau daca nu cumva judecatorul care le-a emis mandatul era cel mai mare dusman al lor. Ce sa mai vorbim ca daca descoperi vreo infractiune nu stii impotriva carui judecator sa faci plangere penala, pentru ca numele acestuia este tinut la secret. Asta au facut baietii cu protocolul SRI-ICCJ. Au bagat toata procedura in regim clasificat-secret de stat, ca nimeni sa nu mai afle nimic, incalcand chiar art. 13 din Legea 51/1991, care a fost in vigoare pana in septembrie 2014. Bravo, baieti! La d'astea sunteti artisti!

*E oficial! Soarta sefei DNA Laura Kovesi va fi decisa la Curtea Constitutionala a Romaniei. Guvernul a trimis la CCR sesizarea privind refuzul presedintelui Klaus Iohannis de a da curs propunerii ministrului Justitiei Tudorel Toader de revocare a Laurei Kovesi din functie. Urmeaza ca o decizie sa se dea cel mai probabil pe la mijlocul lunii mai. Cine stie, poate CCR va anunta decizia chiar de ziua lui Kovesi, 15 mai. Si, cine stie, poate nu va fi un cadou placut pentru sefa DNA.

Nota: Informatiile din aceasta rubrica trebuie luate sub beneficiu de inventar, ele facand parte din categoria zvonurilor sau pamfletului. Luati-le ca atare!