Sedinta istorica in Plenul Consiliului Superior al Magistraturii marti, 15 octombrie 2019. A produs o adevarata rascoala raportul Inspectiei Judiciare care demasca nenorocirile comise de catre Directia Nationala Anticoruptie impotriva a nenumarati judecatori si procurori doar pentru ca acestia nu erau pe placul parchetului condus de Laura Kovesi sau nu dadeau solutiile dorite de DNA. Este vorba despre raportul pe care Lumea Justitiei l-a publicat in exclusivitate aici, in serialul „Magistratura sub cizma DNA”.

Lumea Justitiei va prezinta reactiile dure, dar corecte, exprimate de catre judecatoarele CSM Lia Savonea (foto 1 centru), Gabriela Baltag (foto 3 centru), Nicoleta Tint (foto 3 dreapta), Evelina Oprina (foto 2 dreapta) si Simona Marcu (foto 1 a doua din stanga), precum si de presedinta Asociatiei Magistratilor din Romania, judecatoarea Andreea Ciuca (foto 4), sefa ICCJ, judecatoarea Corina Corbu (foto 1 a doua din dreapta), si de asemenea de reprezentantul societatii civile in CSM Victor Alistar (foto 3 al doilea din dreapta).

In esenta, toti cei care au luat cuvantul s-au aratat cutremurati de atrocitatile comise de DNA (de multe ori mana-n mana cu SRI), care au reprezentat adevarate atentate la independenta justitiei. Toti au fost de acord ca sunt necesare sanctiuni disciplinare si chiar penale, precum si masuri pentru ca asemenea presiuni asupra judecatorilor si procurorilor sa nu se repete, in caz contrar justitiabilii nemaiputand avea garantii ca vor beneficia de procese echitabile, in fata unor judecatori impartiali.

In mod particular, judecatoarea Nicoleta Tint a remarcat faptul ca multe dintre dosarele DNA mentionate in raportul Inspectiei Judiciare au fost inchise in iulie-august 2018, perioada in care a fost operationalizata Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie. De altminteri, fosta presedinta CSM Simona Marcu si-a exprimat regretul ca SIIJ „functioneaza cu motoarele foarte slab turate, pentru ca nu am reusit sa incadram acolo numarul de procurori prevazut in lege”. La randul ei, actuala sefa a CSM Lia Savonea si-a marturisit indignarea in fata numarului urias de dosare penale deschise de catre DNA din oficiu impotriva unor judecatori si procurori. Concret, Savonea s-a referit atat la batjocorirea judecatoarei Gabriela Birsan (coordonatorul perchezitiei, procurorul Viorel Cerbu, conducand acum Parchetul Curtii de Apel Bucuresti), cat si la paradirea procurorilor George Balan si Tiberiu Nitu.

Prezenta la sedinta Plenului CSM prin videoconferinta, judecatoarea Andreea Ciuca a avertizat ca raportul Inspectiei Judiciare vine in urma unor controale efectuate cu „o oarecare blandete”, sefa AMR subliniind ca IJ nu a sondat pana la capat dimensiunea dezastrului comis de DNA.

Nu in ultimul rand, presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Corina Corbu, a denuntat felul in care DNA intelegea sa instituie teroarea in randurile a numerosi judecatori, cerand de la instante dosare aflate chiar in stadiul de judecata. De altfel, amintim ca insasi Inspectia Judiciara, in raportul despre care vorbim, califica acest mod de lucru drept „un potential factor de presiune asupra judecatorilor investiti cu solutionarea respectivelor dosare”.

Redam cele mai importante luari de pozitie ale membrilor CSM:

„Judecator Lia Savonea: Cred ca se impune sa discutam de aceasta lucrare, care asteapta de foarte multe luni de zile.

Judecator Gabriela Baltag: Daca, doamna presedinta, imi ingaduiti, as vrea sa spun cateva lucruri. Sa va spun ca am tot citit si recitit acest raport al Inspectiei Judiciare si am descoperit de fiecare data parca lucruri pe care prima data nu le-am vazut. Poate ca o sa va surprinda: astazi voi vorbi nu doar de judecatori care au fost abuzati de anumite structuri de parchet (asa cum v-ati obisnuit sa m-auziti in anii acestia). Am sa vorbesc in principal despre procurori si – fireste – voi vorbi si despre judecatori. Eu nu pot sa ating toate temele de aici, dar mi-am scos cateva idei. Si permiteti-mi sa va spun ca la cateva luni de la intocmirea acestui raport, care a fost cunoscut si mi-as dori sa fie diseminat la toate intalnirile noastre, pentru ca istoria sa nu se mai repete – fie ca suntem judecatori, fie ca suntem procurori. N-as vrea sa credeti ca acest raport... Si departe de mine sa stigmatizam colegii nostri procurori! E vorba de o structura de parchet (pentru ca despre dansa vorbim)... Am antamat cumva aceasta tema mai-nainte, cand am vorbit despre SIIJ, si acum poate ca e timpul sa prezentam in detaliu ceea ce s-a retinut (sau atat cat putem) in acest raport.

Vreau sa va spun ca am fost marcata de incercarea noastra de a nu recunoaste ca lucrurile nu au stat, ani de zile, deloc bine. Stiu ca exista aceasta tendinta de a ne apara unii pe altii. Eu, personal, am fost lider de asociatie (n.r. AMR – Asociatia Magistratilor din Romania) si am avut aceasta tendinta, de a da intaietate argumentelor colegilor care veneau spre noi, cerand sprijinul. Vreau sa va spun ca e momentul sa lasam aceste obiceiuri deoparte, pentru ca toata societatea se uita spre noi si asteapta corectitudine de la noi. (...)

Practic, daca ar fi sa dam la o parte acest raport al Inspectiei Judiciare, cu siguranta nu vom putea da deoparte hotararile judecatoresti pronuntate de Inalta Curte. Si sunt pronuntate atat in favoarea judecatorilor, cat si in favoarea procurorilor. Am citit o hotarare a Inaltei Curti (pronuntata , cred, acum un an) – o hotarare care vizeaza doi procurori cu functii de conducere la nivelul Parchetului Curtii de Apel Ploiesti, doi oameni care au fost retinuti, arestati patru luni de zile, tinuti in control judiciar doi ani de zile si achitati pe 16, litera a (adica 'fapta nu exista'). Ne spune Inalta Curte in hotararea ei (…) ca niciuna dintre probe nu poate sa confirme acuzatia. Si ma uit spre dumneavoastra si ma intreb: cine mai da viata oamenilor acestia (colegii nostri, colegii dumneavoastra, colegi procurori) cine le-o mai da inapoi? Trei ani din viata unor oameni! A retinut Inalta Curte intr-o hotarare judecatoreasca! N-a retinut un procuror-sef sau un procuror de caz.

Vreau sa va vorbesc si de situatia nefericita a colegilor nostri... Si suntem aici cel putin trei membri CSM care am luat contact direct – i-am vazut pe colegii nostri atunci cand am fost la bilantul de la Tribunalul Bihor si judecatoriile din raza de competenta a acestei instante. Avem acolo patru judecatori care din 2012 pana in 2016-2017 au stat in anchete, au fost trimisi in judecata, s-a intors solutia din nou la procuror... Pana la urma, s-a ajuns la a se dispune clasarea pe acelasi temei: 16 litera a – adica 'fapta nu exista'. Colegii nostri au fost suspendati din functie ani de zile. Doi ani au fost suspendati, dar ei au stat in cercetari foarte multi ani (aproximativ cinci ani). Cine intoarce viata acestor colegi inapoi? Noi i-am putut vedea. Intr-o sedinta de bilant, i-am vazut: unii erau revoltati (ar fi dorit sa vorbeasca si vorbeau), altii plangeau si nu puteau spune absolut nimic. Si noi, dupa atatia ani, nu vrem sa vorbim despre acest aspect. Nu vrem sa vorbim! Cum nu vrem sa vorbim, la 30 de ani de la caderea comunismului (cum ii spuneti dumneavoastra: aceasta mare revolutie); uite: 30 de ani de cand SRI-ul nu mai putea sa aiba competente pe cercetarea penala. Unde suntem cu acest Serviciu Roman de Informatii? Ne uitam in raportul Inspectiei si gasim nenumarate dovezi ca acest Serviciu Roman de Informatii facea acte de urmarire penala.

Si va pot exemplifica in acest sens, pentru ca mi-am scos mentiunile unde acest aspect apare concret. As vrea sa va ganditi: nu e un proces de intentie, dar este un moment cand putem sa avem un 'te zero' (n.r. un moment initial, de resetare). Avem pagina 118 din raportul Inspectiei Judiciare (chiar ultimul alineat), in care se vorbeste despre implicarea Serviciului Roman de Informatii. Este desemnat ca organ de executare SRI-ul (prin Directia Judeteana Bihor) fie singur, fie in colaborare cu DNA – Serviciul Teritorial Oradea sau cu operatori de telefonie mobila.

Iarasi, la pagina 119 (…), la fel – nu exista niciun fel de siguranta ce s-a intamplat de fiecare data cand au fost efectuate interceptari: daca acestea au urmat cursul normal, daca Serviciul Roman de Informatii, care trebuia sa puna la dispozitie numai logistica, a pus aceste interceptari sau a facut si o interpretare. Pentru ca avem si situatii de acest gen, cand transcriptul si, practic, interpretarea convorbirilor era facuta numai de Serviciul Roman de Informatii.

Exemple de acest sens avem si la pagina 120: la data de 19.11.2011 (nu vreau sa spun numele procurorului), analizand continutul lucrarilor inregistrate la Serviciul Roman de Informatii, s-a sesizat din oficiu (o structura de parchet – nu am vrut sa spun mai mult) cu privire la faptul ca Parchetul de pe langa Judecatoria (o judecatorie), ca este inregistrat un dosar avand ca obiect comiterea unor infractiuni de abuz in serviciu in legatura cu modalitatea de executare a unui contract de achizititii publice. Eu stiu ca Serviciul Roman de Informatii avea competenta limitata. Asa ne spune legea speciala din 1992, chiar daca ea a mai fost un pic 'imbunatatita' de nefericita Ordonanta 6 (n.r. OUG 6/2016).

Aspecte de acest gen gasim peste tot in cuprinsul raportului: implicarea Serviciului Roman de Informatii. La un moment dat, gasim explicatii referitoare la faptul ca toate aceste lucrari au avut drept consecinta incheierea unor protocoale. Este adevarat – ca le-am descoperit si noi, de curand, aceste protocoale. Despre ele vom discuta cu ocazia unei alte sedinte, probabil. Dar asa justifica organele de parchet implicarea Serviciului Roman de Informatii.

Trebuie sa cunoasca colegii nostri ca astfel de activitati au existat – dupa cum au existat situatii cand judecatorii au fost urmariti pe solutii. Si acest lucru este evident. (…) Avem o situatie cand un judecator care judeca in materia falimentului (cunoastem ca acest gen de judecati sunt de lunga durata) a fost in cercetari 12 ani de zile – din 2006 pana in 2018. 12 ani! Si de fiecare data cand s-au intocmit (fireste: cu ritmicitate indoielnica) acte de urmarire, despre acest judecator se spunea in documente ca a aplicat necorespunzator prevederile legale. Deci iata cine era organ de control judiciar! Pentru ca nu pot, nu am cum sa-mi explic o astfel de situatie. Cine critica modalitatea in care un judecator apreciaza sau nu dispozitiile legii... 12 ani si 6 luni de la inregistrare. Dosarul a fost clasat – sa ne-ntelegem! A stat la parchet de pe 28.02.2006 pana pe 24.08.2018.

Situatiile sunt multiple, nenumarate... Probabil ca si dumneavoastra aveti de adaugat, cu siguranta, dar va repet: am vorbit cam putin, sumar despre ce este in acest raport al Inspectiei Judiciare – raport care ne avertizeaza la inceput ca situatia nu este completa, pentru ca s-ar putea sa nu avem toate datele si toate dosarele, fiindca unele dintre ele pot face obiectul altor lucrari. Deci chiar Inspectia Judiciara ne avertizeaza ca e posibil ca ceea ce avem si ni se pare ingrozitor sa nu fie complet!

V-am spus ca si alte regimuri au fost criticate si a existat chiar un proces de condamnare a lor, dupa foarte multa vreme. Cred ca si noi putem sa recunoastem daca s-au facut greseli, sa gasim solutii si s-o luam impreuna de la zero. Sa invatam din toate greselile care s-au petrecut si sa nu mai permitem sa se intample niciodata! Sa nu mai vina niciodata vreun coleg procuror si sa ceara dosarul de la judecator – asa cum s-a intamplat – in timpul judecatii sau din arhiva si sa vada daca solutiile judecatorului sau judecatorilor sunt corecte. Pentru ca nu are aceasta abilitate. (...)

Judecator Evelina Oprina: Eu am lecturat acest raport si am incercat sa-l sistematizez intr-o alta forma decat este el – si anume: am identificat multe practici intalnite la nivelul acestei structuri de parchet (Directia Nationala Anticoruptie), practici care ridica probleme atat din continutul lor intrinsec, dar si din faptul ca am constatat, din nefericire, ca ele au fost practici generalizate la nivelul intregii tari. Raportul face o analiza atat pe Structura Centrala, cat si pe fiecare structura teritoriala si am constatat ca fiecare dintre aceste practici se reiau la fiecare structura de parchet.

Mai mult decat atat (...): am constatat si existenta unui mod de lucru coordonat de la nivel central al acestei structuri. Voi da citire acestor practici (...), cu cateva exemple care sa ateste ceea ce am spus eu anterior. Unele dintre practicile cu care opera aceasta structura de parchet vizau (...) lipsa ordonantelor de incepere a urmaririi penale in rem. Si aici am identificat si am exemple concrete. (...) Sunt nenumarate dosare care vizau judecatori de la Judecatoria Nasaud, de la Judecatoria Radauti, de la Tribunalul Cluj, de la Tribunalul Bacau, de la Curtea de Apel Bacau; procurori de la Parchetul Tribunalului Bacau, procurori de la Parchetul Curtii de Apel Bacau; judecatori de la Tribunalul Brasov etc.

O alta practica identificata: dosare tinute in nelucrare perioade foarte mari de timp. Si aici am fisat foarte multe exemple, insa am sa relev doar cateva. (...) Fila 62: dosar care viza judecatori de la Tribunalul Brasov si Curtea de Apel Brasov, tinut in nelucrare peste 3 ani. Pagina 64: dosar care viza judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, format ca urmare a unei sesizari din oficiu, tinut in nelucrare 5 ani. Dosar care viza judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, tinut in nelucrare 3 ani. Dosar care viza judecatori de la Judecatoria Bicaz, tinut in nelucrare 4 ani. Dosar care viza judecatori de la Tribunalul Dambovita, tinut in nelucrare 5 ani. Dosar care viza procurori de la Parchetul Judecatoriei Sfantu Gheorghe, tinut in nelucrare 3 ani. Dosar care viza un membru CSM si alti judecatori de la Curtea de Apel Brasov, tinut in nelucrare 2 ani. Dosar care viza judecatori de la Tribunalul Buzau, tinut in nelucrare 5 ani. Dosar care viza procurori de la Parchetul de pe langa Judecatoria Pucioasa, format ca urmare a unei sesizari din oficiu, tinut in nelucrare 5 ani. Si exemplele pot continua. Le-am dat pe cele in care durata tinerii in nelucrare este mai mare. Pentru ca durate de un an-doi-trei sunt nenumarate.

A treia practica identificata din acest raport este aceea unor judecatori supravegheati simultan pentru aceleasi fapte, in baza a doua mandate de supraveghere tehnica. Si dau un singur exemplu (pagina 69): 4 judecatori de la Judecatoria Zimnicea aflati in aceeasi situatie.

Alta practica: judecator supravegheat timp de 270 de zile, cu incalcarea art. 144 alin. 3 din Codul de procedura penala, in conditiile in care durata nu poate depasi 6 luni Pagina 70 din dosar: este vorba de judecator de la Judecatoria Zimnicea.

Alta practica: amanarea supravegherii persoanelor supravegheate pana la terminarea urmaririi penale. Si aici dau doua exemple: un judecator sindic de la Tribunalul Bucuresti. Dosar inregistrat in 2013, pe baza unei informari SRI. Dosar nesolutionat nici in prezent. Si – evident – amanata aceasta informare. Sau: judecator de la Judecatoria Oltenita – dosar format ca urmare a unei sesizari din oficiu.

O alta practica: inregistrarea dosarului la Structura Centrala a DNA pentru o zi (in vederea obtinerii de interpretari pe magistrat) si trimiterea in aceeasi zi la structura teritoriala de parchet (unde se aflau de fapt in instrumentare) si reinregistrarea dosarului sub un alt numar, cu ocazia prelungirii mandatului de supraveghere tehnica. Si aici as da exemplul unui procuror de la Parchetul Tribunalului Constanta, ulterior dandu-se ordonanta de clasare in temeiul art. 16 litera a (n.r. 'fapta nu exista'). Procurori in acest caz de la Structura Centrala: domnii procurori Marius Iacob si Ioan Amariei.

O alta practica: necomunicarea solutiei de clasare magistratilor vizati. Si aici exemplele sunt nenumarate. As da exemplul unui judecator sindic de la Tribunalul Hunedoara, unde sesizarea a fost din oficiu si ulterior clasare pe art. 16 litera a. Similar: un judecator de la Tribunalul Bucuresti sau Tribunalul Sibiu, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Brasov...

O alta practica: necomunicarea masurilor de supraveghere tehnica magistratilor vizati. (...) Judecatoria Bicaz, Curtea de Apel Timisoara... In urma unei sesizari din oficiu, clasare ulterior pe 16 lit. a. Sau procuror de la PJ Segarcea. (...)

O practica extrem de grava mi s-a parut mie: solicitarea de preluare a unei cauze penale de catre Structura Centrala a DNA, in raport de modul de solutionare de catre judecator a unor cereri de prelungire a masurilor de supraveghere tehnica vizand alti magistrati. Si aici se da urmatorul exemplu: dosarul penal 241/P/2015, in care solicitarea DNA-ului de emitere a unui mandat de supraveghere tehnica se admite. Dupa o luna de zile, judecatorul de drepturi si libertati respinge solicitarea DNA-ului de prelungire a mandatului de supraveghere tehnica. Dupa inca o luna, judecatorul de drepturi si libertati respinge din nou solicitarea DNA de prelungire a mandatului de supraveghere tehnica. In consecinta acestei a doua respingeri, dupa 5 zile procurorul de caz intocmeste un referat si solicita DNA – Structura Centrala preluarea dosarului, lucru care se si intampla.

O alta practica: emiterea ordonantelor de delegare in alb (aceasta inseamna fara mentionarea activitatilor complete delegate organului de urmarire penala) si precizarea generala si neaplicata a mai multor tipuri de activitati. (...) As da exemplul unui judecator de la Tribunalul Covasna vizat de unul din aceste dosare.

O alta practica pe care am intalnit-o si noi: solicitarea de la instantele de judecata a dosarelor civile, respectiv penale ce se aflau pe rolul instantelor de judecata (indiferent de stadiul de solutionare), in vederea efectuarii urmaririi penale in cauze privind magistratii. Si aici as da exemplul unui dosar solicitat de la Judecatoria Sfantu Gheorghe, Judecatoria Zarnesti... In alte trei dosare, au fost solicitate spre consultare chiar in original si in integralitate dosarele civile la care se facea referire in plangerile penale respective. Judecatoria Dragasani, Tribunalul Prahova, Inalta Curte, Curtea de Apel Ploiesti, Judecatoria Moreni etc.

In fine: a vorbit colega mea (...) despre efectuarea actelor specifice urmaririi penale de catre ofiterii SRI. As mentiona, de asemenea, si o precizare facuta in dosarul 81/P/2013 (...), in care in ordonanta procurorului de clasare se mentioneaza urmatoarele: 'cu toate ca, intr-adevar, solutia de achitare ridica semne de intrebare cu privire la legalitate'.

Si exemplele ar putea continua. Practicile sunt mai multe decat atat, ar putea fi structurate mult mai bine decat am facut-o eu... Apreciez ca toate aceste activitati (asa cum se mentioneaza in dreptul multora dintre ele in raport) au fost de natura sa constituie un factor de presiune pe magistrati, pe activitatea de judecata si cred eu ca au fost de natura sa afecteze dreptul partilor la un proces echitabil. Eu cred ca acest raport trebuie aprobat de plenul Consiliului Superior al Magistraturii asa cum a fost el formulat, sa ne aplecam asupra lui si sa identificam masurile concrete pe care le putem lua in consecinta acestor constatari, astfel incat pe viitor sa evitam sa ne mai confruntam cu astfel de practici, care – repet – au fost generalizate la nivelul tarii si au fost coordonate de la nivel central. (…)

Judecator Nicoleta Tint: Personal, mi-as fi dorit sa gasesc mult mai multe detalii in acest raport. Dar, dincolo de acestea, personal, am avut cel putin confirmarea nevoii de schimbare, confirmarea nevoii de a gasi calea pentru ca in viitor sa nu mai vedem nici macar o singura situatie de genul multora prezentate in raport. (…)

Si eu mi-am scos din raport situatii nu atipice (ca este prea putin spus), care pe mine personal m-au revoltat (si spun asta pentru ca sunt judecator care a mai judecat in cauzele penale). Situatii la care nu m-am gandit vreodata sau situatii despre care, atunci cand am auzit ca se intampla, m-am gandit ca poate nu se intampla intamplator (iertati-mi repetitia!), dand toata increderea organelor de urmarire penala in activitatea de urmarire penala. Spun acest lucru, pentru ca inclusiv la Curtea de Apel Brasov (n.r. pe care Tint a condus-o inainte sa intre in CSM) – nu neaparat Curtea ca atare, dar instantele arondate – am avut situatii in care ne-am confruntat cu magistrati supusi unor dosare penale de catre DNA, dosare care in mare parte sunt enumerate si in acest raport. Astfel ca am si contactul direct cu ceea ce au trait efectiv colegii nostri care s-au trezit – dupa ce au facut parte in complet de recurs civil, dupa ce au solutionat o anumita cauza – ca sunt chemati la DNA, li se solicita declaratii, iar apoi vreme indelungata nu au mai stiut absolut nimic despre acea procedura, trecand 2-3 ani pana cand au primit in final o solutie de clasare.

Stiu ca s-a spus de multe ori ca ar fi trebuit sa uzeze de instrumentele puse la dispozitie de Codul de procedura penala pentru astfel de situatii. Si noul Cod ofera acel instrument al contestatiei la tergiversare. Din cate stiu eu (…), un coleg chiar a uzat de acest instrument, pentru ca era impiedicat efectiv sa se pensioneze. S-a pensionat in final din sistemul public de pensii, pentru ca atinsese varsta prevazuta de lege. A uzat de acest instrument pentru ca sa poata in final sa-si obtina pensia de serviciu, pentru ca – evident – si dosarul acela s-a solutionat cu clasare.

Prin urmare, nu este un lucru deloc de tratat cu usurinta. Nu sunt adepta generalizarilor, nu spun ca acesta a fost constant si in toate structurile de parchet un mod de lucru. Insa ceea ce am gasit in acest raport mi se pare extrem de grav. Mi-a atras atentia – dincolo de chestiunile care vizeaza mandatele de siguranta nationala, de sesizarile din oficiu – faptul ca in dosarele cu durata foarte mare si care au ramas in nelucrare... Si nu ma refer la dosare a caror instrumentare a durat foarte mult, ci la acele dosare care au perioade certe de inactivitate. Adica eu inteleg prin asta ca in acea perioada dosarele au stat in sertar, in dulap si absolut nimeni nu s-a atins de ele.

Mi-a atras atentia faptul ca foarte multe din aceste dosare au primit solutie – in mod intamplator sau nu – in general in lunile iulie-august 2018. Si stim cu totii ce este acea perioada: perioada in care a fost operationalizata Sectia (n.r. Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie. De asemenea, Laura Kovesi a fost revocata pe 9 iulie 2018.) Mie mi se pare cel putin indoielnica (si nu vreau sa fac niciun fel de alta speculatie) aceasta solutionare dintr-o data, rapida, in luna august. (…)

In luna august, cred ca au fost inchise prin clasare cele mai multe dintre dosarele enumerate si analizate aici, in acest raport. Nu stiu daca este o pura intamplare, daca atunci au fost mai energici colegii nostri care le-au avut in instrumentare... Experienta din instante spune ca atunci, fiind vacanta judecatoreasca, de regula nu exista asa un ritm de solutionare a dosarelor (putem verifica oricand rata de solutionare la instante – iulie, august intotdeauna sunt in cadere). Prin urmare, din punctul meu de vedere, avem nevoie de o schimbare, este nevoie sa nu se mai creeze cadrul in care sa se intample astfel de situatii. Si cred ca este printre primele noastre obligatii sa facem asa incat sa nu mai avem astfel de situatii – cu atat mai mult cu cat probabil nu au fost discutate chestiuni de raspundere, de modul in care s-au produs efecte asupra procurorilor care au tinut efectiv in nelucrare dosare ani de zile. Deci efectiv este vorba de nelucrare (un an, doi ani, trei ani), nu e vorba ca n-am avut o proba sau o expertiza, ca nu s-a prezentat un martor... Pur si simplu, raportul (…) a consemnat perioade de inactivitate. (…)

Judecator Simona Marcu: As prelua un termen pe care l-a folosit doamna judecator Tint – termenul de 'raspundere' – si as dori sa aduc in aceasta zona discutia noastra. Raportul documenteaza, fara doar si poate, foarte multe nereguli – unele chiar foarte grave, care pot reprezenta adevarate forme de abuz.

Raspunderea disciplinara stim cu totii ca este conditionata de respectarea unui termen de prescriptie foarte scurt – de doi ani. Deci probabil ca in marea majoritate a situatiilor nu se pune problema unei raspunderi disciplinare. Raspunderea penala ar putea fi atrasa in unele din cazurile documentate; numai ca aceasta este foarte greu de derulat, pentru ca stim cu totii ca Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie functioneaza cu motoarele foarte slab turate, pentru ca nu am reusit sa incadram acolo numarul de procurori prevazut in lege.

Nu cred ca este o coincidenta ca parte dintre vocile cele mai critice la adresa acestei sectii sunt ale procurorilor care sunt mentionati in acest raport ca fiind autori ai unor nereguli (sa le zic asa; sa nu duc ideea mai departe). Eu structural nu sunt o persoana care vede lucrurile in alb si negru si nici nu cred ca vom putea vreodata progresa, ca ne vom putea reseta (…), in conditiile in care nu alegem un moment 'te zero; de la care sa privim lucrurile desfasurandu-se intr-o paradigma corecta, normala. Insa cred ca acest moment 'te zero' nu este foarte actual, pentru ca n-am vazut pe nimeni sa-si ceara scuze pentru ceea ce s-a intamplat. N-am vazut niciun procuror dintre aceia care au fost implicati in anchetarea procurorilor George Balan si Tiberiu Nitu sa spuna macar ca le pare rau, ca nu si-au dat seama. N-am vazut, de asemenea, bun-simt la unii procurori care, implicati in perchezitii nelegale in casa unui magistrat de Inalta Curte (n.r. Gabriela Birsan), n-au considerat oportun sa se abtina de la a candida pentru dobandirea unei functii de conducere in parchet si au mers mai departe. Iar acum persoana respectiva detine o functie de conducere in parchet. (n.r. Viorel Cerbu, autorul perchezitiei, a ajuns seful PCA Bucuresti.)

Deci oricata intelegere as avea, oricat de mult mi-as dori sa incercam sa ne infatisam magistratilor si societatii, in general, intr-o haina transparenta, cu o atitudine corecta si sa spunem: 'Gata! Am vazut ce s-a intamplat. S-au intamplat lucruri incorecte. Haideti ca de acum inainte sa facem cumva ca sa nu se mai intample astfel de lucruri! Hai sa fim retinuti, sa avem un pic de bun-simt!' N-am vazut acest lucru. Eu vad in continuare din partea unora foarte multa agresivitate, foarte multa determinare in a justifica abuzurile care au fost infaptuite. Or, de aceea, nu pot sa privesc intr-o cheie optimista (oricat mi-as dori s-o fac) realitatea pe care o traim.

Poate ca ar fi bine sa fie cunoscut acest raport (…), sa fie prelucrat si la parchete, si la instante. Pentru ca sa nu ne ascundem dupa o anumita calitate! Avem si judecatori, si procurori... Evident: fara a generaliza; sunt cazuri punctuale care au fost documentate.

Mai e un aspect asupra caruia as dori sa reflectam impreuna: asa cum ni se arata in acest raport (…), nu au facut obiectul verificarilor mandatele de siguranta nationala emise in baza Legii 51/1991. Daca pornim de la constatarea ca CSAT a asimilat infractiunile de coruptie ca fiind de natura a atenta la siguranta nationala, eu ma astept ca si mandatele emise pe aceasta lege sa aiba in vedere masuri de supraveghere care vizeaza infractiuni de coruptie, iar nu infractiuni care intra clasic in sfera de reglementare a Legii 51/1991 (Legea sigurantei nationale). E adevarat: o astfel de verificare trebuie sa se faca cu respectarea prevederilor legale privind protectia informatiilor clasificate. Nu pun deloc problema ca am putea in vreun fel sa incalcam vreo dispozitie legala. Dar cred ca ar trebui sa meditam daca nu cumva s-ar impune o verificare si in privinta acestor mandate, pentru a avea o reprezentare cat mai exacta asupra a ceea ce s-a intamplat pana acum. (…)

Judecator Lia Savonea: Am observat servicii teritoriale mult mai active, hiperactive, desi traditional cu un volum de activitate mai mic, fata de alte servicii teritoriale care au avut un volum de activitate constant de-a lungul timpului. De pilda, se stie: Craiova si Clujul sunt zone cu un volum mare de activitate si in perioada de referinta la Craiova au fost 76 de dosare la procurori, la Cluj 17, in timp ce la Oradea 107 cu magistrati, la Ploiesti 205... Or, aceste cifre ne spun ceva, cred. De altfel, s-a vazut si in rezultatele anchetelor derulate.

De asemenea, s-a vorbit aici de sesizarile din oficiu, in numar mult prea mare. Un numar prea mare de dosare civile si penale preluate in timpul cercetarii judecatoresti de-a lungul timpului. De pilda, la Brasov, 73 de judecatori cercetati cu privire la solutiile adoptate in dosare. Lucrul acesta este revoltator! Cum poate un procuror sa verifice legalitatea si temeinicia unei solutii? E plin raportul! Si nu numai raportul, pentru ca am sa va citesc si din niste hotarari de aprecieri ale procurorilor ca solutia este legala si temeinica sau nu este legala si temeinica, ci comporta o noua analiza, printr-o noua forma nerecunoscuta in baza Legii de organizare judiciara (n.r. Legea 304/2004).

Ce am mai retinut... Doamna presedinta, cati judecatori sunt la Inalta Curte?

Judecator Corina Corbu: 121.

Judecator Lia Savonea: 121. Ei bine, 77 au fost cercetati in perioada aceasta de DNA. Probabil, in timp, unii s-au pensionat, au venit altii si numarul eu spun ca este sugestiv. Deci 64% din judecatorii Inaltei Curti au fost cercetati de DNA. Si inca ceva mi-a atras atentia: 9 au fost cercetati la servicii teritoriale. La Brasov, la Oradea, la Constanta... Chestiune absolut ciudata.

La Curtea de Apel Bucuresti, 100 de judecatori au avut dosare penale. La Tribunalul Bucuresti, 89. (…) Curtea de Apel Alba Iulia: 24. Constanta: 19. Curtea de Apel Iasi: 21. Timisoara: 16. Ploiesti: 30. Oradea: 35, din care 5 au fost cercetati la DNA Central. La Ploiesti: 30 de judecatori, din care 14 aici, la Bucuresti. La Galati, iarasi un numar foarte mare: 37. Dovada ca tot asa. Sau unii poate de doua ori, de trei ori, de cinci ori – cine stie? (...) In fine: un numar foarte mare. (n.r. Savonea continua sa dea cifre.) (...)

Au vorbit colegele mele despre toate aspectele pe care si eu le notasem. Subscriu intru totul. (...) Am aici doua-trei hotarari foarte relevante (...), in care au fost cercetati intr-un fel cu care eu nu sunt de acord (sa nu spun altfel) procurori si judecatori pe rationament juridic. Am spus asta intotdeauna: nu cred ca un judecator sau procuror poate sa fie cercetat pentru abuz in serviciu pentru rationamentul folosit intr-un caz dat. Eu accept poate sa fie incompetent, poate sa nu fie atent, poate sa fie orice alta cauza. Dar nu sunt de acord sa construiesti un dosar penal pe baza unui rationament fara sa fie in legatura cu un act de coruptie. (...)

Citez din hotararea Inaltei Curti privindu-l pe fostul Procuror General al Romaniei, domnul Tiberiu Nitu. (...) Stiti: tinut in ancheta trei ani de zile (din 2016, 2017, 2018). In 4.02.2016, s-a inceput urmarirea penala in personam pentru ca (am sa citez de aici, din ce a scris Inalta Curte de Casatie si Justitie) 'nu era indreptatit sa beneficieze de insotire cu echipaje ale Politiei Rutiere... A deturnat astfel resursele Politiei Rutiere ce trebuia sa contribuie la fluidizarea traficului in Bucuresti... A produs un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea combustibilului utilizat pe parcursul misiunilor si a obtinut si un folos necuvenit: confortul pe care l-a avut in aceste conditii si reducerea timpului alocat deplasarilor'. Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca fapta nu exista, ca acuzatia adusa fostului Procuror General al Romaniei nu are corespondent in realitatea obiectiva. Si nu exista nicio fapta care sa se circumscrie invinuirii. Asa incat [ICCJ] a hotarat sa schimbe temeiul clasarii din art. 16 lit. b in art. 16 lit. a. (…)

Va mai spun dintr-un alt caz – revoltator, dupa parerea mea, pentru ca vizeaza un alt magistrat (de data asta, judecator), care a fost trimis in judecata de catre DNA pentru felul in care a calculat taxele de timbru in mai multe dosare. I s-a construit infractiunea de abuz in serviciu. De asemenea, achitat la ICCJ. Procurorul a luat 40 de dosare si a recalculat taxele de timbru, a stabilit ca judecatorul nu le-a calculat bine. Eu nu stiu daca le-a calculat bine sau rau, dar cred ca lucrul asta se verifica in cadrul caii de atac pe care partile puteau s-o exercite. Si a stabilit ca a prejudiciat bugetul local al unui municipiu cu taxele pe care procurorul le-a calculat.

De asemenea, i s-a retinut infractiunea de fals, constand in faptul ca a mentionat gresit in niste dosare privitor la procedura de citare. (…) Mie mi se pare absolut revoltator. I s-a pus sechestru pe imobile. Ani de zile, cat au durat procesele, acest coleg a fost pur si simplu urmarit pentru rationamentul lui. Nu stiu – inca o data – daca taxele au fost sau nu bine calculate, dar nu cred, sub nicio forma, ca o eroare – poate – cu privire la procedura de citare poate sa faca obiectul unui dosar penal de falsuri in inscrisuri de orisicare. Sau ca o greseala de judecata (daca acceptam ca ar fi) poate sa constituie infractiunea de abuz in serviciu. Inalta Curte are paragrafe absolut penetrante privitoare la cum si in ce conditii putem sa avem infractiunea de abuz in serviciu, conchizand ca este o incalcare a principiului independentei judecatoresti. (…)

In fine, mai am un dosar cu un procuror, achitat si el la ICCJ, cercetat tot de DNA, caruia i s-a imputat rationamentul intr-un dosar penal in care s-a dispus o solutie de clasare. Si a fost trimis in judecata pentru infractiunea de abuz in serviciu si favorizarea faptuitorului. Nu stiu daca solutia de clasare a fost corecta sau nu (ca nu este problema mea si la fel a conchis si instanta de judecata), dar sunt interesante cateva rationamente. Ce a incalcat procurorul? Cica normele cu privire la citare. A primit o cerere de administrare de probe fara sa prezinte procurorului-sef pentru rezolutionare si nu a consemnat in declaratiile inculpatilor intrebarile pe care le-a adresat martorilor. Oare toata lumea face lucrurile astea? Sa ne gandim! (…) A dispus clasare, s-a ales cu dosar penal... Nu s-a stabilit nicio legatura (nici de catre procuror) intre el si parti si procurorul a spus ca a adus atingere interesului general al infaptuirii justitiei si implicit intereselor legitime ale Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede, care s-a si constituit parte vatamata in dosar. (n.r. Cel mai probabil, este vorba despre procurorul Florian Manache – click aici pentru a citi.)

Va rog sa ma credeti: este dosar de DNA, despre care vorbim ca a beneficiat de atatia ani de experienta si este asa o unitate de elita, si Sectia de investigare nu are procurori asa de bine instruiti... (…) Si aici instanta de judecata – egal ca si la judecator – spune ca rationamentul si tot principiul privitor la respectarea rationamentului judecatorului si procurorului, care in sine nu poate sa constituie infractiunea de abuz in serviciu.

Noi nu putem sa negam aceste realitati. Sunt niste realitati absolut zdrobitoare. Nu se poate sa ramanem fara nicio reactie si sa nu se intample nimic dupa toate aceste lucruri.

Aici sunt cateva secvente. Sunt foarte multe cazuri. A vorbit doamna Baltag despre cazul procurorilor de la Ploiesti. Acolo este si un caz de represiune nedreapta, pe ticluire de probe, in vremurile in care traim! Eu cred (…) ca avem obligatia sa facem o analiza, sa luam toate dosarele (nu numai ale magistratilor). (…) In cate dosare nu am vazut noi public ca s-au intamplat lucruri similare? Eu, personal, am citit de foarte multe ori, oameni tinuti in ancheta ani de zile, achitati la ICCJ, unii dintre ei decedati pe parcursul proceselor... Oare cum sunt familiile lor? Cum sunt ei, care si-au pierdut serviciile, si-au pierdut tot ceea ce puteau sa aiba intr-o cariera profesionala? Nimeni in Romania in magistratura, pana in acest moment, nu a raspuns pentru astfel de cazuri. Nimeni nu a facut o analiza. Cum s-au folosit resursele in aceasta perioada? Cum s-au alocat? Cum s-au demarat toate aceste proceduri? (…) Au fost oare aceste tehnici folosite si pentru a timora unii magistrati? Ar trebui sa ne raspundem, sa ne punem serios aceasta intrebare. Cine are sau a avut nevoie in Romania de o magistratura timorata? Pentru ca practica verificarii solutiilor... Si avem cazuri in care doi judecatori au fost condamnati pe rationament juridic, fara legatura cu vreun caz de coruptie, ci numai pentru ca partea pe care au judecat-o a avut un folos ca judecatorul a interpretat gresit legea. Si au stat 4 ani de zile in inchisoare! Eu cred ca trebuie sa asumam – ca membri ai Consiliului – responsabilitatea felului in care functioneaza justitia din Romania sau in care nu functioneaza anumite zone. Nici eu nu generalizez. Sunt probabil un numar limitat de procurori care au trecut linia rosie. Dar lucrurile acestea s-au intamplat. Si noi nu facem nimic; continuam sa ne comportam la fel. S-a intamplat lucrul acesta cu colegi magistrati si continuam sa asistam impasibili. N-am auzit pe nimeni sa se revolte, domnule Procuror General, de cazul Procurorului General Nitu si de alte cazuri dovedite in acest moment prin hotarari definitive.

Deci insist sa evaluam, sa generam o lucrare si sa vedem ce este de facut. Si in acest context va propun sa discutam de ce este buna Sectia de investigare, care sunt beneficiile, de ce nu mai trebuie niciodata ca dosarele cu magistrati sa se intoarca in zona in care au fost. Si sa discutam asumat si responsabil, fara sloganuri, pe niste realitati obiective. Nu exista lucruri perfecte. Eu nu spun ca la SIIJ nu pot fi greseli, dar haideti sa discutam impreuna despre ele si sa vedem ce este de facut! Trebuie sa impiedicam... (...)

Judecator Nicoleta Tint: Eu cred ca noi am putea sa facem o verificare la Inspectia Judiciara, sa vedem totusi in situatiile in care s-au facut plangeri pe astfel de dosare, care au fost solutiile date de Inspectie? Personal, am cunostinta doar de rezolutii de clasare. Atat. Dar am cunostinta despre astfel de rezolutii de clasare. Doua dintre situatii le-am regasit inclusiv in acest raport, ca mi-am dat seama din prezentarea situatiei de fapt. Eu chiar as vrea sa vad ce a facut Inspectia Judiciara, pentru ca tare mi-este ca de fapt au fost sesizari (nu toate) finalizate cu rezolutii de clasare – adica nu s-a intamplat nimic. (...)

Judecator Andreea Ciuca: In legatura cu aceasta verificare realizata de Inspectia Judiciara: au fost voci – si chiar din interiorul sistemului – care au spus ca ea era oarecum destinata sa afecteze prestigiul luptei impotriva coruptiei. Lucrul acesta stim cu totii ca nu este adevarat. Nu pentru ca asa gandim noi, ci pentru ca pe de o parte lupta anticoruptie nu este ceva abstract. Ea se desfasoara prin actele procurorilor si judecatorilor implicati in dosarele anticoruptie. Iar pe de alta parte, daca ar fi fost asa, atunci de fiecare data cand avem un act de control pe teme manageriale sau pe teme punctuale din partea Inspectiei Judiciare, ar insemna ca respectiva instanta sa faca aceleasi afirmatii, cum ca este vorba de afectarea prestigiului acesteia. (...)

Am putea spune chiar ca raportul Inspectiei Judiciare are o oarecare blandete fata de modalitatea pe care o foloseste atunci cand controleaza activitatea instantelor de judecata. Pentru ca in raport gasim multe situatii expuse, in care in dosare de urmarire penala n-a fost luata nicio masura timp de un an, doi ani, trei ani, patru ani sau chiar cinci ani. Stim cu totii ce s-ar fi intamplat si care ar fi fost concluziile, propunerile sau observatiile Inspectiei Judiciare in situatia in care am fi fost in cazul unor dosare aflate pe rolul instantelor, in care completul de judecata n-ar fi facut nimic timp de la unu la cinci ani, ci doar ar fi amanat cauzele. In aceeasi situatie suntem si cu privire la necomunicarea solutiilor din dosare. Am vorbit cu colegi din mai multe instante din tara, care in mod surprinzator si cu o tulburare extraordinara (sa ne punem in locul lor!),din datele cuprinse in raportul Inspectiei Judiciare, si-au dat seama ca anumite masuri de supraveghere sau anumite dosare de urmarire penala ii priveau. Stiu mai multe cazuri in care au solicitat comunicarea solutiilor date in respectivele dosare. De cele mai multe ori, era vorba de comunicarea unor solutii de clasare date dupa ani de zile si pe care le-au atacat de data aceasta la SIIJ. De luni de zile, actele au ramas in nelucrare, pentru ca nu avem acolo procurorul ierarhic superior care sa le solutioneze.

Deci nu este normal ca judecatorii, in acest context, sa fi fost implicati in proceduri de urmarire penala, de punere in miscare a actiunii penale, suspendati (...) fara sa aiba cunostinta de modalitatea clara in care se desfasurau actele in dosar. (...)

De asemenea, in raport se spune ca nu au fost date toate informatiile privitoare la modalitatea de constituire a tuturor dosarelor in perioada supusa controlului (2014-2018). Si anume ca nu s-au dat aceste informatii cu privire la dosarele care au fost conexate, respectiv disjunse, reunite, cum spune raportul. Sunt o serie de astfel de dosare. Va rog sa observati!

Mi-au atras atentia mai multe dosare in care s-au facut reuniri (in aprilie 2016, iulie 2017, august 2017, februarie 2018) pentru dosare inclusiv din anii 2014-2015. Adica niste cauze lucrate in mod formal, ca sa apara niste acte de urmarire penala, care nu erau de fapt decat niste conexari dupa ani si ani de zile. Intrebarea care se pune si pe care noua ne-ar fi pus-o cu certitudine Inspectia Judiciara in cazul unui astfel de control (pentru ca am trecut si noi prin astfel de controale la nivelul instantelor) este urmatoarea: unde este evidentiata o relationare in aplicatia informatica intre dosarele de baza, dosarele disjunse, respectiv dosarele reunite / conexate? Aceasta este o obligatie sine qua non – atat in cazul procurorului, cat si in cazul conducatorilor parchetelor – de a urmari aceste situatii.

De asta spuneam ca Inspectia apare ca fiind mai blanda, neducand lucrurile pana la capat si nespunand care este situatia evidentelor informatice si de ce, pe baza acestora, nu s-au dat toate solicitarile pe care Inspectia le-a cerut cu privire la modalitatea de constituire a dosarelor. (...)

Nu generalizam (nimeni n-a facut-o), dar in numele acestei evitari a generalizarii, nu putem, sub nicio forma, pe temeiuri legale, sa ignoram multele (nu unul, nu doua), multele cazuri care au fost expuse in raportul Inspectiei Judiciare, pe baze clare, punctuale, nu pe generalitati, in care legea a fost incalcata. Si apoi, ultima intrebare retorica este: cate cazuri de incalcare a legii ar fi trebuit sa fie, ca aceste lucruri sa inceteze? Da, se pune problema de ce n-a facut nimic Inspectia Judiciara in aceasta perioada de timp, de ce n-a facut nimic Consiliul Superior al Magistraturii – mai ales ca a fost sesizat nu o data... Imi aduc aminte mai multe cazuri in care, inclusiv cu privire la aceste aspecte, colega noastra, doamna judecator Gabriela Baltag, a fost tinuta in fata usilor sedintelor CSM-ului, neavand acces, pentru ca subiectul nu era convenabil spre a fi discutat si includea si aceste abuzuri. Iata, din acest punct de vedere: intram in videoconferinta, lucrurile s-au schimbat si trebuie sa punctam si acest aspect.

Insa (incheind) chiar daca aspectele nu mai pot fi valorificate... Si este regretabil. Dupa cum regretabil este sa i se intample unui coleg magistrat ce se descrie in raportul Inspectiei Judiciare. Aceste lucruri nu pot ramane fara consecinte. In situatia in care CSM se va raporta la aceste constatari ca la ceva normal, ca la ceva ce poate fi trecut cu vederea pentru ca nu se va mai intampla, atunci punem sub semnul intrebarii principiile fundamentale (pe care nu le mai amintesc). Multumesc. (...)

Judecator Corina Corbu: Departe de mine gandul de a nega realitatea a ceea ce am citit in raport. Suntem cu totii de acord ca sunt lucruri grave, care nu ar trebui sa se mai petreaca in niciun sens. Insa as vrea in primul rand sa reflectam cu totii la o practica care pe mine m-a ingrijorat si ma ingrijoreaza incontinuu: solicitarea dosarelor aflate pe rolul instantelor de judecata, indiferent de stadiu. Si asta din dubla perspectiva. Nu ma refer aici doar la independenta judecatorului, ci in primul rand la dreptul partii judecate in dosar la un proces echitabil.

Ma intreb (si n-o fac retoric): daca un judecator care stie ca ii sunt cerute dosarele de orice unitate de parchet (pentru ca ma tem ca aceasta practica continua si astazi, la data la care noi discutam)... Si pot sa ma refer la o adresa inregistrata acum cateva luni, in care mi s-a cerut mie, de la Sectia de contencios, un dosar aflat pe rol. Din pacate, de catre aceeasi unitate de parchet. Chiar daca nu mai aveau competenta pe magistrati. Dar viza alte chestiuni. N-am inteles daca un judecator care stie ca un dosar, doua, trei cu care el a fost investit este luat si verificat (ca sa nu spun: 'cercetat') de colegii procurori, ma intreb: oare mai prezinta garantiile de independenta pe care ni le dorim cu totii si pe care orice justitiabil din tara asta si le-ar dori atunci cand ajunge in fata unei instante? Celelalte aspecte sunt extrem de grave si nu vreau sa le comentez, pentru ca le-au expus colegii pana acum. Dar eu raman in continuare asupra acestui aspect. Ma intreb: ce facem noi ca maine sa nu se mai intample acelasi lucru? Ma intreb daca de maine incolo nu mai primim astfel de adrese, in care ni se solicita dosare aflate pe rol. (...)

Reprezentantul societatii civile Victor Alistar: Din punctul de vedere al justitiabililor, cred eu ca raportul asta are o insemnatate deosebita, pentru ca noi trebuie sa avem incredere intr-un sistem judiciar care este in afara oricaror presiuni, care functioneaza cu rigoare si care ne afecteaza, pana la urma, viata – nu doar in materie penala, ci si in alte materii. De aceea, daca impotriva unei persoane se savarseste un abuz, el poate fi corectat prin controlul judiciar in limitele de jurisdictie. Dar daca impotriva unui magistrat se produce un abuz, eu, ca justitiabil, ce incredere sa am ca acel magistrat va mai avea curaj sa ma apere de abuzuri? Si au fost cazuri concrete, in care judecatori, la intalnirile de bilant, mi-au spus situatii de genul: 'Nu e bine, domnu' judecator, cum ati facut. Mai ganditi-va!' (spus de procuror). Toate intr-un context in care, in decurs de 6 luni de zile, se intampla in mod public punerea sub acuzare, mass media afland inainte de judecatori.

Am sa va dau un exemplu (ca spuneati de cifre) – la pagina 39, dintre mandatele de ascultare: 16 judecatori ascultati din 16 ai sectiei penale. Ce garantie de proces echitabil sa am? Foarte multi avocati din dosare fiind ascultati fara pastrarea elementului acela de confidentialitate a relatiei client-avocat.

Un alt element este legat de neculpabilizarea integrala. Sigur: este o eroare sa aducem o culpabilizare pe toata categoria profesionala. Dar nici sa ducem spre o relativizare ('a fost, ce o sa vedem, cum sa facem sa nu se mai intample')! Fara ca elementele concrete sa reiasa intr-un plan de masuri pe care CSM-ul sa-l faca ca urmare a acestui raport (intr-o lucrare mai ampla, care poate sa mearga spre elemente de regulamente, spre indreptarea practicilor, spre elemente de legislatie, astfel incat vulnerabilitatile constatate sa poata fi inchise), nu vom ajunge nicaieri. Nici generalizarea nu este buna, dar nici relativizarea nu este buna. (...)

Legat de numarul foarte mare de admitere a solicitarilor de mandat (n.r. de interceptare): o sa vedeti, de pilda, ca la una dintre constatari, trecand de faptul ca nu s-au respins aproape deloc (adica filtrul n-a existat)... Si va relatez, fara sa dau nume, o situatie in care, in vremea vechiului Consiliu, am mers la un cunoscut magistrat, sa schimbam doua vorbe despre niste proiecte (nimic legat de cauze)... Intra grefierul – avea un mandat 'de la aia, de la birou'. Am continuat discutia, n-am stiut despre ce este vorba. Am aflat dup-aia, la zece minute distanta. N-am sa dau nume. Deci cred ca nu trebuie sa facem culpabilizari pe o categorie fara sa ne uitam la cealalta si in niciun caz generale.

Dar uitati-va ce spune aici: ca s-au dat, de pilda, mandate pentru masuri tehnice – sa spunem ca aparent firesc pana la Decizia Curtii Constitutionale (n.r. nr. 16/2016), desi pe legea din 1991 nu era firesc – 'pentru culegere si analiza de date in vederea valorificarii mijloacelor de proba'. Scrie in raport. Asta este activitate clara de urmarire penala! Adica acele mandate, cand sunt date in scris, nu se citesc? Modul in care se pun ele in aplicare! Daca cumva nu a fost scris asa ceva in mandat, nu se analizeaza? Adica eu cred ca pentru justitiabili este esential sa aiba incredere ca justitia nu este sub presiune. (...) N-o fi fost toata, dar un sentiment de insecuritate a existat.

Am fost mai multi membri ai Consiliului la bilantul de la Tribunalul Bihor. Ce am putut sa auzim in timpul sedintei de bilant, la adunarea generala (nu doar ce am auzit ulterior, la intalnirea informala de dupa)! Si faptul ca au fost magistrati care, relatand chestiunile acestea, doi dintre ei au avut si un moment emotional foarte greu releva starea in care esti pus in conditiile in care, timp de patru ani de zile (cu o intrerupere de o luna de zile), ai doua suspendari din magistratura fara salariu. Or, lucrurile astea sunt o forma sub presiune.

Ca poate la acel tribunal, in mod particular, o fi fost si contributia unei doamne sau a unui domn judecator nu e relevant. Ma refer la cooperarea pe protocol, desi n-aveau un protocol direct. Este o alta chestiune, pe care sper ca pana la urma ori Inspectia Judiciara, ori SIIJ sa le vada.

S-a spus mai devreme de ce n-a intrat Inspectia Judiciara. Pentru ca foarte multe din informatiile care au fost aici n-au fost aduse la cunostinta Inspectiei Judiciare. Exista si situatii in care s-au facut plangeri. In ceea ce-l priveste pe domnul procuror Negulescu, au existat plangeri facute la Inspectia Judiciara care s-au soldat cu clasari. Deci au fost informatii care erau la cunostinta Inspectiei Judiciare. Deci nu cred ca trebuie sa generalizam sau sa relativizam. Insa noi trebuie sa tinem minte ca avem o perioada de 2 ani de prescriptie a raspunderii disciplinare. Si foarte multe din lucrurile nefacute s-au aflat dupa perioada de 2 ani de zile. Si asta este o realitate generala.

Cred ca, in afara de culpabilizari, de impartire a vinei, cele mai importante doua lucruri pentru societate sunt urmatoarele: asigurarea in mod efectiv (nu doar declarativ) a faptului ca asemenea vulnerabilitati nu vor mai avea cadrul sa se manifeste (...). Si al doilea: increderea justitiabilului ca se afla in fata unui sistem de justitie care este independent si in afara presiunilor. Ceea ce n-a fost o perioada. Era pe sistemul: 'Nu te judeci cu X, ca n-ai nicio sansa'. Cum li se spune oamenilor: 'Nu te certi cu mass media, ca este un razboi pierdut'. La fel li se spunea in anumite situatii, pe anumite profiluri judiciare. (...)

Ganditi-va pana la urma ca justitia nu este o chestiune de natura privata, ci publica! Independenta nu este un spor la salariu, ci o garantie data justitiabilului ca se afla in fata unei instante independente si ca beneficiaza de un proces echitabil. Iar in ceea ce priveste zona de responsabilitate profesionala, ea exista la toate profesiile. Cred ca asta vor sa vada pana la urma justitiabilul si societatea, per ansamblu; nu neaparat vanatoare de vrajitoare. Dar daca noi ne ferim (de teama de a nu avea culpabilizarea lui X si Y) de a discuta problema, ca sa n-ajungem la X sau Y, este cea mai mare capcana in care noi putem cadea. De aceea, eu sunt de acord ca ar trebui sa facem o lucrare, in urma acestui raport, in care sa propunem un plan de masuri”.